Fotografii de duminică... sau grebla lui Dumnezeu

Discutam săptămîna trecută cu niște oameni nou cunoscuți despre fotografie și dacă poate fi considerată artă sau nu. Ideea în jurul căreia gravitam este cît poți să te consideri tu autorul și cît ține de șansa de a apăsa pe buton la momentul și cu cadrul potrivit în față. La cît de mult îmi place mie să fotografiez și să încerc să surprind lucrurile din jur și puțin altfel, normal că am considerat că este o artă fotografia. Nu neapărat a mea! Sînt oameni care au un fler deosebit al încadrării, care știu tehnică, ale căror fotografii le privești și te minunezi cîtă inspirație au avut!

Am atașat aici cîteva poze din ultimele zile. În primul caz mă pot lăuda cu o tușă personală, deși nu foarte originală, recunosc, clădiri reflectate în apă s-au fotografiat și se vor mai fotografia... eu am văzut reflexia, mi-a plăcut, m-am întors și am surprins-o cu camera. În cazul celorlalte două fotografii nu pot spune decît că am oprit bicicleta, am scos camera din buzunar și am îndreptat-o spre cer, fără și cu zoom. Cînd cerul arată așa... te simți doar norocos că ești acolo, cu ochii larg deschiși!

Nu știu cum se cheamă jucăria aia de relaxare chinezească - feng shui (aștept să mă corectați dacă greșesc), cu un vas plat în care este nisip și o grebluță cu care poți desena valuri paralele. Azi, cerul arăta de parcă Dumnezeu ar fi avut nevoie să își calmeze nervii și a "periat" ușor norii cu o greblă uriașă...
Joan Osbourne - What if God was one of us

Asculta mai multe audio diverse