Before and after...

V-am mai recomandat aici să dați o nouă șansă obiectelor și mai ales mobilierului mai vechi. În imaginile de mai sus, vedeți un bufet de bucătărie, păstrat în garajul meu de la vechii proprietari ai casei, adică de vreo 20 de ani, plus de cînd l-or fi avut și ei. N-am vrut să îl arunc sau să îl fac lemn de foc pentru că mă gîndeam că o dată și o dată tot voi reuși să îi dau o nouă utilizare. Rîndul lui a venit anul acesta, cînd bufetul respectiv ”cosmetizat”, și-a găsit locul, cu ajutorul unui tîmplar priceput, în camera lui Radu. Am renunțat la ușa unui compartiment, numai bun pentru un mic televizor, am mai renunțat la o poliță, la geamul micii vitrine de sus, acum raft pentru cărți, iar, în compartimentul înalt din stînga, sînt două bare pentru umerașe. Culori noi și eu zic că este numai potrivit pentru o cameră veselă. Chiar nu trebuie să cumpărați orice ”noutate” de prin magazine. În multe cazuri sînt făcute cam de mîntuială, sînt din plăci aglomerate, plus că suferă la capitolul personalitate!

Comentarii

  1. Bunicul obisnuia sa mearga pe strada cu capul plecat. Nu de rusine. Gasea si aduna tot felul de "nimicuri". La fel e si mama, care la randul ei nu arunca nimic. De la ei mi se trage. Suntem "adunatori" de lucruri vechi. Nu mai e loc in pivnita, pod, magazie...sa nu mai vorbim de casa. Nici macar nu suntem boemi (eventual pseudo-boemi).
    Si uite-aici, pe blogul tau, descopar un vechi Kredenz al bunicilor. Albastru (parca si piticii tot albastri erau...).

    Il am si eu pe-al meu, in bucatarie, upgradat cu motive florale usor naive, incarcat cu amintirile copilariei si adunand in continuare altele. Si-am mai gasit intr-un pod un blidar, si mai am un pian, si niste fotolii, si niste vaze, si-un cantar, si poze, si...si...si nu m-as mai opri din adunat. Rable, vintage, vechituri, spuneti-le cum vreti, insa nu le-as inlocui defel cu "noutatile" ce-ti iau ochii-n magazinele de profil. Aleg in continuare tot lada veche si prafuita, in care s-au adunat cele mai frumoase povesti, dupa principiul "make new friends but keep the old, one is silver and the other gold."

    (meniunie: din cauza asta Cosmin nu mai are loc de schiuri, si nci loc de sufragerie din cauza pianului...)

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea, știu cum e să ai tot timpul impresia că mai poți face ceva din toate nimicurile și vechiturile. În unele cazuri este un lucru bun, în altele, e o pacoste, pentru că, inevitabil se ajunge la o supra aglomerare din care nu prea mai poți ieși. Eu lupt să găsesc o cale de mijloc, deocamdată balanța mea atîrnă în partea ”nimicurilor”! Toată simpatia mea pentru suferința lui Cosmin, cu schiurile... :))
    Aaa, și mobila este albastră, nu din cauza piticilor mei albaștri, ci pentru a se integra în peisaj, Radu și-a dorit camera în alb, galben și bleu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna,Orin!

    Bucuroasa sa descopar un blog plin de minunatii!Reconditionarea dulapului ti-a reusit pe deplin!Daca nu asi fi vazut imaginile cu"dupa",n-asi fi crezut in ruptul capului ca poate arata asa de bine.

    Kiss you,
    Salutari de la malul marii,
    irina

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună, Irina!
    Cred că oricare dintre noi poate să facă din piese vechi, lucruri ”noi”, cu puțină îndemînare și culoare! Mă bucur că îți place cum a ieșit recondiționarea!
    Salutări din Sibiu!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Țara asta nu mă/ne vrea!

Am făcut săpun!