By the river of Babylon...

Nu știu dacă tura noastră de duminică pe Olt înseamnă că ne-am primit ”botezul” într-ale caiacului, cert este că am mai făcut ceva progrese... adică am luat niște valuri în piept și-n pantaloni... :) De data asta s-a lăsat și cu ”om la apă”, în două rînduri... Primul a debutat Horațiu, în perioada de acomodare într-un cot liniștit de la balastiera de la Boița. El zice că i se trage de la blestemele Luanei și de la faptul că i s-a spus că nu se poate întoarce cu caiacul respectiv... Oricum, avea omul haine de rezervă, că era cu valiza în geantă, spre București. 
După ce s-au mai bucurat oamenii de dat din padelă de acomodare, țuști, pe Olt la vale, eu am suit în caiac doar ceva mai jos, în dreptul Restaurantului ”la ciolan cu fasole”, unde aveam să mîncăm mai tîrziu... Inițial avîndu-l pe Cipi în spate, fără padelă, că eu vroiam să vîslesc și el îmi dădea indicații... iar de la Turnul Spart = Vechea Vamă, l-am convins pe Cosmin să se dea cu mine pe sit-on-top. Cînd mă gîndesc ce grațios ne chinuiam noi să plecăm de pe loc fără să ne udăm... și la cît de fleașcă am terminat tura... evident, Cipi și Seba ne-au spus doar la sfîrșit că nu aveam ce căuta pe ape rapide cu caiacul ăla (sit-on-top-ul este un caiac deschis, pentru ture de familie, are trei locuri, doi adulți și un copil), dar cum nu aveam alternativă, am zis că merge și ăla. 
Plimbarea s-a încheiat pe la Rîul Vadului cînd am avut din nou om la apă, Costin se pare că s-a ciocnit de Horațiu... și a ajuns să verifice cît de bine merge să tragi de mînerul ”ciorăpelului” impermeabil pentru a te elibera din caiac, toate astea cu capul în jos, sub apă... răspuns: nu merge... dar a împins lateralele și a ieșit... Horațiu i-a prins caiacul mai jos, Cosmin a tras padela din apă... toate bune și frumoase... atîta că nu puteam înainta tîrînd caiacul respectiv, că era plin de apă, plus că și al meu și al lui Cosmin era pentru a treia oară plin ochi, făceam plici - plici cu grație, că la valurile pe care le-am luat în freză nu aveam cum să fim altfel...
Am tras la mal să golim apa din caiace, în momentul în care am coborît din caiac pe ce credeam eu că e nisip, m-am afundat aproape pînă la genunchi într-un mîl din ăla lipicios, am crezut că acolo rămîn... Cosmin stătea în picioare în caiacul nostru și trăgea de mine... ridichea uriașă... pînă la urmă am ieșit... am umplut și caiacul de mîl. Concluzia emisiunii este că a trebuit să ne punem la loc în el, în halul în care se afla și am tras un pic mai încolo la mal, pe niște bolovani, toate astea sub privirile unui nene care pescuia impasibil... ieșisem în curtea unora, cu cîini, aia aveau un fel de depozit de cherestea, ne-au lăsat să chemăm ”rescue team-ul” acolo, ei ne așteptau la Cîineni, a durat ceva pînă s-au întors, am făcut strip pe acolo pînă au venit, mi-am ținut minimul necesar pe mine, că restul erau ude, noroc că pe lîngă blugi mai aveam o pereche de pantaloni... blugii mei i i-am dat lui Cosmin, care a fost senzația parcării... 
Și așa, peripețiile noastre s-au încheiat la un ciolan cu fasole pentru unii... pentru mine la un cașcaval pane... deși, parcă data viitoare m-ar tenta și bucata de porc gripat pe farfurie... mai vedem... 
Cert este că încep să îmi gîndesc serios bugetul pe anul ăsta luînd în considerare achiziția unui caiac personal... deja îmi fac planuri cum îmi voi căuta cîteva accesorii sportive prin Paris... 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena