My life

După ce acum doi ani nu l-am convins nicicum pe Teo să se urce pe scară să adune strugurii din corcoduş, anul acesta m-am convins singură că vreau să adun strugurii din măceş. Asta după ce sîmbătă am desfăşurat o acţiune fulger de adunat strugurii albi din viţa oarecum aşezată pe sîrme. Bineînţeles că nici aia n-a putut fi chiar normală pentru că s-a petrecut în mare parte la lumina frontalei şi a unui far de bicicletă. Erau drăguţi băieţii cu "lămpaşele" printre frunze. Ieri, m-am trezit super inspirată să îi adun şi pe cei negri, din spatele curţii, dintr-o viţă sălbăticită pe/prin/pe lîngă seră. Parcă arătau prea bine să îi las acolo. Problema majoră a fost că ei (strugurii) socializaseră atît de bine cu măceşul de acolo încît aveau mari probleme în a se lăsa despărţiţi. Motiv pentru care subsemnata s-a trezit cu spini în cele mai nebănuite locuri, unii mai minunaţi decît ceilalţi. Nu ştiu dacă a meritat aventura pentru că am abandonat recolta în lădiţă pe masa din terasă...

Pînă să vă gîndiţi că e cazul de o exorcizare rapidă... să vă explic de ce spun asta! Pentru că astăzi, la piaţă, cumpărînd eu de aici cîte puţin, de dincolo mai mult (de genul roşii, vinete, ţelină, morcovi... bla, bla) vine o tanti înlocuitoare la mine şi începe cu tonul ăla mieros de să-i dai palme: "ia, doamna nişte flori de la mine, două la 1 leu, hai să merg şi eu acasă, că să-ţi trăiască familia..." (eram cu copiii după mine) şi altele din acelaşi repertoriu! Şi avea în mînă legăturile astea de brînduşe, necăjite săracele de atîta plimbat prin soare, dar încă frumoase! N-am rezistat şi i-am dat 2 lei şi le-am luat pe toate şi mi s-a strîns totuşi inima că... deşi ele arată minunat în cutia de conserve la mine pe birou, ar fi arătat şi mai bine la ele acasă în pădure, aşa cum le-am văzut de atîtea ori de pe bicicletă în pădurea Dumbrava, sau duminică în Muzeul Satului, şi nu m-am îndurat niciodată să le adun să le duc acasă la mine! Şi acum, tanti aia poate merge şi mai...

Cei care aveţi copii şi mă gîndesc că şi ceilalţi puteţi înţelege nevoia mea de a povesti despre isprăvile, poveştile, visele picilor mei. Se pare că, cel puţin la partea de discurs, Arin este diferit oarecum de Radu, în sensul că se exprimă mult mai des şi mai cuprinzător. Eu aleg să le mai scriu aici, sper să rămînă cumva stocate, va trebui să îmi fac un back-up, pentru că peste ani, sigur ne va face plăcere, mie şi lor, să ni le amintim. Mama respectivă nu e tocmai de acord cu asta, mai ales cînd vine vorba despre teme, şi învăţătoarea mai strîmbă din nas, dar nu-mi fac probleme pentru că e destul de încuiată uneori. Azi vine maică-mea să îl "pîrască" pe Arin cum că iar a scris ceva prea liber pentru şcoală. Avea două teme: Singur acasă şi însuşirile învăţătoarei (cu care nu vă plictisesc) şi cele ale mamei (aka ale mele). Ce visează Arin să facă în lipsa mea (îi las şi greşelile de ortografie, i-am spus să şi le corecteze mîine, cu astea n-am putut fi de acord): "Mam...

Nu înţeleg ce am în ultima vreme... alaltăieri am apăsat atît de tare mopul în suport pentru a îl stoarce, încît am făcut ţăndări tot sistemul de prindere, ieri am făcut armonică coada de la mătură... Rezoluţie, fără nici o legătură cu vreun An Nou: femeie, NU mai fi bărbată!

Cred că cei din generaţia mea (sau şi generaţiile mai noi, că parcă s-a mai reluat pe la televizor) vă aduceţi aminte de filmuleţul românesc pentru copii, Maria Mirabela şi de unul dintre micile personaje animate, Scăpărici . Şi cum avea el picioruşele alea disproporţionate. Na, aşa cred că arătam şi eu ieri la bazin, încercînd să înot cu noile labe de scufundări ale lui Doru. Aveau 90 cm (le-a măsurat el, că ne zisese iniţial că au 1 m), destul de grele şi... picioarele mele mărimea 38 se simţeau foarte "lejer" în ele, care ele erau mărimea 45! Normal că am făcut de toate, apnee dinamică, dat cu pluta, spate... un fel de crawl (Doru zicea că ce a ieşit ar trebui să îmi poarte numele). Sînt curioasă care ar fi senzaţia cu unele care să îmi fie "pe picior" pentru că aşa, depuneam mare efort să rămîn cu ele în picioare, şi să ignor cîrceii din talpă. Măcar nu mi-au scăpat, aşa cum am păţit cu monofin-ul printre primele dăţi cînd am încercat, eu am plecat, el a rămas v...

După o noapte cu puţine ore de somn, îi sînt recunoscătoare lui Călin pentru melodia de la statusul de pe YM, super energică! Cred că dacă rămîneam la Paula Cole şi la albumul Courage (foarte fain dealtfel), mă întorceam la loc între aşternuturi! Aşa... cu valurile din video-clip, deabia aştept să ajung la bazin şi mă zbengui prin casă cu muzica la maxim! Share: Crash into me/At full speed/Crash into me/We can collide... Later Edit: Honey , ca atunci cînd m-ai provocat să vin acasă... ;)

Eu, ieri, la plajă în curte... Arin, în drum spre sertarul cu scule, după ce mă îmbrăţişează: - Parcă eşti o rază de soare! - De ce spui asta? - Păi... eşti caldă, eşti luminoasă şi eşti drăguţă! Ce alte motive aş avea? ............................................. Vă mai dădusem eu un răspuns aici . Adevărul este că... texte sau nu... pică bine dovezile astea de dragoste necondiţionată şi... pînă după unde stă Dz şi înapoi! Inimioara pe nisip a desenat-o în vacanţa de anul ăsta... şi sînt iniţialele numelor noastre, poate ar fi cazul să îmi imaginez ceva de genul complexului oedipian dar mai aştept să crească!