My life

Nu stiu daca v-am spus, nu-mi plac mastile venetiene, nu-mi plac mastile in general, lucru care poate parea cel putin ipocrit, avind in vedere cite masti am pus, punem fiecare intre noi si ceilalti. Masti ca sa ne ascundem slabiciunea, fricile, tristetile... Nu stiu cita vreme ar trebui sa treaca pina am incepe sa credem in ele, cind s-ar mula mucavaua atit de perfect incit ar deveni o a doua piele. Ma intreb si citi ne-ar accepta Eul dezgolit, ma intreb daca noi ni l-am accepta. E interesant intr- una din comediile romantice americane de anul trecut, cum eroina isi compune un personaj pentru a fi eligibila pentru o relatie, in viziunea ei, perfecta. Nu stiu de ce jucam rolurile astea, de ce citeodata omul din oglinda nu e de ajuns! Citesc ce am scris si imi dau seama ca e un cosmar jurnalistic... atitea nu stiu-uri repetate, pe care mi le voi asuma, sint coltisorul meu spart al mastii...

Pentru cei care nu stiu, astazi a fost maratonul Geiger, cu plecare din Dumbrava Sibiului. Au fost trei trasee: cel de maraton, de 90 km, semi-maraton, de 45, si traseul family, initial de 18 km, scurtat apoi din cauza ploii de azi-noapte, care a facut mai dificil traseul. Anul asta am participat si eu prima data, alaturi de Radu! Sint mindra de el ca a terminat tura, off-road, a fost foarte mult noroi, am trecut prin riu, mie nu mi s-a parut greu dar pentru el a fost, fara antrenament si singurul participant care avea bicicleta fara schimbator de viteze, adica trebuia sa lucreze, nu gluma, indiferent de teren! In fotografii ii vedeti pe Ovidiu si Ioana Simen, principalii organizatori, tortul delicios oferit de unul dintre sponsori si primii trei sositi in proba de maraton!

Am lipsit in ultima vreme... motivat, ma gindesc eu. Dupa patru ani de vacanta la mare in Grecia, anul asta am facut ceva diferit. Ma batea de mult gindul sa merg in Croatia, pina la urma am ajuns si acolo desi destinatia principala a fost Muntenegru. Am avut noroc cu faptul ca prieteni comuni s-au hotarit pentru o scurta vacanta acolo. Eu oricum eram in ceata, asteptind un last minute! Chiar daca a fost scurta, 7 nopti si 8 zile, vacanta mea de anul asta a fost ceva de genul fast-forward, foarte multe lucruri concentrate in putin timp. Nu stiu daca as mai repeta-o in varianta asta, parca mi-ar fi placut mai mult timp sa savurez unele lucruri. Din tara am iesit jos, la Portile de Fier (corectura ulterioara), am trecut in Serbia, aici am petrecut si prima noapte, pentru ca oboseala si-a facut simtita prezenta, eu nu dormisem in noaptea in care am plecat, si, chiar cu sofer de schimb, eram cu totii obositi. Am trecut in Muntenegru undeva pe la amiaza, drumul serpuia pe canionul Tarei, sp...

Mi-am dat seama ca nu m-am mai laudat demult cu florile din gradina mea, asa ca m-am gindit sa remediez aceasta situatie. Am ales doar trandafiri acum, 4 soiuri diferite (desi mai am si altele in gradina), nu le stiu numele, cei din stinga sint cumparati din magazine, cei din dreapta sint mostenire de la bunica mea. Imi place mai ales cel rosu catifelat, din dreapta sus, are un parfum greu, puternic, de trandafir vechi. Fotografiile mele nu le-au surprins intru totul frumusetea, lumina nu a fost din cea mai buna, dar va puteti face o idee! Asculta mai multe audio Muzica

De cînd am aflat de Noaptea Perseidelor , îmi doream foarte mult să văd şi eu stelele căzătoare. Cerul din oraş era destul de încărcat, stelele se vedeau foarte puţin, chiar dacă am stat pînă destul de tîrziu. Surpriza a fost atunci cînd am ajuns acasă, aici vedeam zeci de stele şi... am văzut prima mea stea căzătoare! Nu ştiu voi, dar mie îmi venea să sar într-un picior de bucurie! N-am mai stat pînă la ora cînd se prognozase maximul fenomenului, 2.30, deşi n-aş mai fi avut mult. Dar, a fost frumos, în răcoarea nopţii, înconjurată de parfumul florilor mele, mai ales cel al caprifoiului, la a doua tură de flori de anul ăsta... Am ales pentru postul ăsta o fotografie făcută şi prelucrată de către Cori , mi se pare că se potriveşte, de data asta nu i-am cerut voie, la o postare viitoare vă voi arăta o alta care mi-a plăcut foarte, foarte mult, pentru care i-am cerut permisiunea publicării. Asculta mai multe audio Muzica

Vă întreb şi pe voi: să-l sărut? să nu-l sărut?... De cîteva luni, atunci cînd mă întorc seara-noaptea acasă, mă aşteaptă cuminte şi ţopăitor, fie în faţa porţii, fie în faţa casei... ! Cîteodată ne speriem reciproc, cîteodată ne privim curios! Eu zic că ar fi ceva şanse să fie prinţul fermecat... dar mă cam ţine o jenă să îndeplinesc ritualul transformării! :) Oricum, deja e precum cîinele meu de pază, mereu acolo!