joi, 27 octombrie 2016

Tristeți de octombrie

Nu am fotografie care să ilustreze postarea asta. Puteam lua una de pe net dar sigur vă puteți imagina și singuri ce vă povestesc. Ca mamă din nou împingătoare de cărucior bodogănesc oricum din greu lipsa rampelor la toate trotuarele, îngustimea acestora, stîlpii din mijlocul trotuarului de pe Alba Iulia (ce mă silesc să cobor cu căruciorul pe carosabil sau să ocolesc pe toate străzile laterale posibile), mașinile parcate pe trotuar, etc.
Dar ieri, șofer fiind, am asistat la o scenă ce a făcut să pălească stresul meu. Mă pregăteam să ies din giratoriul din capătul Milea - Calea Dumbrăvii, pe sub blocul plombă. Eram a doua mașină ce a oprit la trecerea de pietoni. Pe ea, un nene singur în căruciorul cu rotile, dinspre magazinul Dumbrava înspre Milea. A ajuns în dreptul bordurii, i-a făcut semn cu mîna mașinii din fața mea să mai aștepte, a întors căruciorul cu spatele spre așa-zisa rampă, fiind încă pe carosabil și, din, una, două, trei împingeri ferme în roți și balansări, a reușit să urce pe bordură. Mi s-a rupt sufletul! Asta după ce văzusem atîtea rampe făcute doar să fie, cu gresie lucioasă, unghiuri imposibile, rampe spre zid (ca cea din fața magazinului Dumbrava), sau văzusem că acestea lipsesc cu desăvîrșire, ca la clădirea Prefecturii, la Direcția Pașapoarte. Ca și cînd, oamenii aceștia nu există, nu se pune problema să călătorească, să aibă nevoie de pașaport! Sau ar trebui să angajeze pentru asta vreo trei oameni să îi ajute să urce scările de acolo...

marți, 25 octombrie 2016

Personale

Cred că am mai pomenit aici revista Reader's Digest, la care este abonată mama și pe care o citesc aproape cap-coadă. În numărul de luna aceasta era un articol, "Bunătatea unui străin", ce reunea scurte povești trimise de către cititori, prima dintre acestea m-a emoționat în mod deosebit. Pe considerente de drepturi de autor, o să vă spun pe scurt despre ce era vorba. Un domn o ajută pe o tanti la casa unui supermarket cu suma de bani care îi lipsea pentru cumpărături, spunîndu-i că mama sa este în spital, bolnavă de cancer, că i-a spus să nu mai irosească banii pe flori pentru salonul spitalului, mai bine să facă altceva cu suma respectivă. Așa că, micul ajutor financiar din magazin reprezintă "flori pentru mama mea". Mi s-a părut foarte frumos.
În mintea mea, cînd am citit-o, povestea îmi evoca o alta, personală, tristă, și care implica tot un străin. Atunci cînd tata a murit, în Vinerea Mare (de cancer), preotul din cartier ne-a spus că nu poate oficia slujba, luni, că el e invitat la masă! Trec peste întrebarea (retorică): Unde este harul și iubirea din fișa postului? Am chemat un alt preot, părintele Sămărghițan, a venit fără să fie nevoie de rugăminți speciale (aici simt că am încheiat un cerc, el mi-a îngropat tatăl și mi-a botezat fiica). 
Și, străinul! În ziua înmormîntării ne-am trezit la poartă cu un preot tînăr, citise în ziar de moartea tatălui meu, a venit și ne-a spus că vrea să slujească și el: tata îl ajutase cu ani în urmă, nu știu cu ce, era felul lui de a-i mulțumi! Din nici un preot, tata a avut doi alături!

duminică, 23 octombrie 2016

Cîndvădculori

Ea e doar un omuleț atît de mic, într-o lume colorată! Pur și simplu n-am rezistat tentației unei fotografii, aș vrea să nu mai gîndesc în funcție de niște cadre care mi se par reușite!

marți, 11 octombrie 2016

Toamnă iar

Și totuși... mai sînt întîrziați, ca mine, care așteaptă vara indiană! Cum e fluturele ăsta cu ochi și mult roșu, cu dedicație specială să îmi ofere un strop de căldură! Să mai șteargă dezamăgirea dovlecilor înghețați înainte să crească suficient pentru a fi buni de copt. Anul trecut am avut unul, anul acesta ar fi fost mai mulți dar i-am pus tîrziu, din cauza limacșilor.
M-am bucurat și de regina-nopții, răsărită singură lîngă zidul magaziei, și-a revenit după ce am călcat-o din greșeală, nu-i mai simt parfumul, probabil e prea frig, dar e la fel de frumoasă.

Indiferent că au înghețat sau nu, de decor vor fi buni o vreme, deocamdată în bucătărie, nu știu dacă le voi găsi un loc mai bun. Și, o întrebare: oare eu sînt singura care fredonează zilnic, tare sau în gînd, Emoție de toamnă?

luni, 3 octombrie 2016

O carte în dar...

Poate mai mult decît să primesc cărți, îmi place să le dăruiesc, mai ales atunci cînd merg la sigur!
În urmă cu patru ani descopeream cartea din stînga, între cărțile cu preț redus la 10 lei de la Humanitas. În vremea aceea îmi plăcea să aleg cîte ceva de acolo, de regulă autori complet necunoscuți mie (așa l-am descoperit și pe Alaa al-Aswani). A fost o revelație, o carte minunată, am recitit-o vara asta, cu aceeași plăcere. Deși poate părea blasfemiatoare, mi se pare că se apropie cu o tandrețe și o dragoste nesfîrșită de Iisus în evoluția sa de la copilărie la maturitate. Cu umor și o fantezie debordantă vedem un Mesia trecînd de la înviatul șopîrlelor în gură la minunile evocate de Biblie. Toate în urma unor fascinante călătorii inițiatice pe urmele și în ucenicie la cei trei magi. Merită citită, nu vă povestesc mai mult despre ea. 
Revenind la titlul postării, după ce am citit-o prima dată, i-am împrumutat-o și prietenei mele, Carmen, bănuiam eu că îi va plăcea. Așa a fost, i-a plăcut atît de mult încît își dorea propriul exemplar. Am căutat și eu și ea cartea dar apărea cu stocul epuizat în toate librăriile online iar în librăriile din oraș n-am mai găsit-o. Am încercat să cumpăr și cealaltă carte de același autor apărută la Editura Polirom, nici o șansă nici cu asta.
Ca să vedeți cum se aliniază planetele cîteodată, acum trei săptămîni bîntuiam cu Honey ca floricelele prin Piața Mică, pentru prima dată de la nașterea Maiei. Acolo, ce să vezi?! Bookfest! Într-o doară îi spun să vizităm standul Polirom, să văd dacă găsesc ceva de Christopher Moore. Ceva de genul Misiune Imposibilă, Mielul... apăruse în 2008, O treabă murdară, în 2007! Nenea nu era la stand dar și-a făcut apariția imediat ce a văzut că sîntem acolo. Ne-a întrebat dacă ne poate ajuta. I-am spus că e posibil să da, încă nedînd șanse de reușită încercării. I-am spus ce caut, a fost tare amabil, mi-a dat adresa lui de mail, să îi scriu să îi aduc aminte să caute la editură.
De la întîlnirea asta au trecut unsprezece zile pînă să îi scriu (v-am zis că nu aveam mari speranțe!), mi-a răspuns prompt, avea cartea!!! Pentru că în mintea mea era Mielul, cartea pe care voiam să le-o fac cadou lui Carmen și Gabrielei, l-am întrebat dacă are cumva două exemplare. Avea!!! Ne-am înțeles asupra modalității livrării, a doua zi primeam coletul cu cărțile: două exemplare dintr-O treabă murdară. Zic, lasă că e bine și așa, i-am spus lui nenea cu toată sinceritatea că este un minunat și îmi încerc din nou norocul: Oare nu avea totuși și Mielul? Phiii, și îl găsește și ăsta și îl iau tot în două exemplare! 
Pînă să sosească coletul numărul doi, citisem deja și O treabă murdară, aproape pe nerăsuflate! Cartea e mult diferită de prima, dar și aici umorul și ironia sînt nelipsite. Acțiunea se petrece în San Francisco, în zilele noastre, personajele sînt reale și fantastice, e o luptă a personajului principal, Charlie Asher, de a salva omenirea să cadă pradă întunericului și morții, reprezentate aici de Zeița triadă Morrigan (zeiță irlandeză a destinului și a morții, mai ales pe cîmpul de luptă) și Zeul Orcus (un fel de variantă a lui Hades, în mitologia romanică), v-am căutat niște imagini reprezentative.
Vă mai spun doar că reacția lui Carmen cînd a primit cartea a fost neprețuită! Vorba ei, zici că a venit Crăciunul mai repede! Acum trebuie să îl caut din nou pe nenea cel minunat, că mai vrem cărți!
Sursa foto


Sursa foto

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service