miercuri, 22 iulie 2015

Un mal de rîu





Este/ar putea fi atît de frumos malul Cibinului în capătul străzii mele! Nu este prima oară cînd mergem acolo, a trecut mult timp de la ultima vizită, se pare că nu va trece curînd vîrsta distracţiei simple a arunctului cu pietre în rîu, copiii mei încă se bucură mult de asta!
Ar putea fi un loc magic, cu creaturi bizare/copaci contorsionaţi ieşind din apă, cu libelule turcoaz poposind pe frunze, cu cîte un tren în depărtare să-ţi poarte gîndurile în alte expediţii...

Şi e atît de trist să vezi că nu poţi scăpa de gunoaiele oraşului, de urîţenia oamenilor lui, nu cred că pot avea cît de puţină frumuseţe în suflet oamenii care folosesc toată natura din jur pe post de ghenă personală!
Sînt curioasă dacă se va schimba ceva după ce apartamentele nou construite aici vor fi locuite, deocamdată aleea din "biscuiţi" ce duce la ele este plină de bălegar iar gunoaiele tind să le ajungă în pragul uşii. 
Am mai scris despre mizeria de aici cu ani în urmă, am şi fost la o acţiune de curăţenie a zonei, trei adulţi şi doi copii, ai mei, am strîns mai mulţi saci de gunoaie, ceva de genul unei picături într-un ocean, nu ştiu, cîteodată mă simt ca un Don Quijote anacronic...

miercuri, 8 iulie 2015

Povești oarecum expirate

Spun ”expirate” pentru că, de cînd am încărcat pozele din această postare și le-am lăsat așa, și pînă acum, lucrurile s-au schimbat radical. În sensul că, lacustra s-a transformat în secetă, singura salată ce a supraviețuit în roabă atacului limacșilor, a fost o parte mîncată, o parte nu, pentru că odată cu valul de căldură, a dezvoltat rapid tija pentru înflorire și a devenit amară, limacșii din imagini au sfîrșit ghilotinați de foarfeca de grădină și altele de genul...
În altă ordine de idei, voi ajunge în iadul limacșilor, de la începutul sezonului și pînă acum am omorît sute, striviți, înecați cu bere, strînși în pungi și aruncați la container sau, metoda care mi se pare cea mai rapidă: tăiați cu foarfeca de grădină. Gardena mea face minuni! La o singură expediție de cucerire am avut răbdarea să îi și număr: 222, într-o jumătate de oră!
Deși spusesem că mă opresc pe la 100, n-am putut rezista tentației. Bine, eram și într-o stare de nervi accentuată după ce am văzut cum au decimat dovlecii, din cele 3 plante obținute din semințele de la Ecoruralis, au topit două, a supraviețuit una dar nu știu dacă mai are șanse să rodească, mai are două frunze și atît. Așa că, va trebui să renunț la ideea de copt dovleac din producție proprie, sper să îi supraviețuiască dovlecii doamnei din Rășinari de la care ne aprovizionăm toamna!
În imaginea de mai sus este singura plantă de dovlecel ce a supraviețuit, în afara serei, din cei deschiși la culoare, dovlecelul din imagine l-am savurat deja, aștept cu interes să văd dacă vor mai supraviețui alții, și la ăștia au dat atacul.
Ca să vedeți unde s-a ajuns, răsadurile de fasole stau pe mașină, cele de castraveți pe o bară din acoperișul terasei. Între timp am mutat cîteva răsaduri de castraveți în niște ghivece suspendate de structura de metal pentru vița de vie, în spatele grădinii. Să vedem dacă reușesc ceva în felul ăsta, au sîrmele de la viță pe care să se întindă dar nu știu dacă le convine claustrarea din ghiveci.
Probabil că sînt deja redundantă cu postările mele despre melci și limacși dar pentru mine este un stres zilnic. Va trebui să mai aveți răbdare, poate reușesc să scriu și despre altceva!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service