vineri, 31 mai 2013

Jurnal din iglu

După cum știți mare parte dintre voi, cu cei care nu știți, nu mă mai joc, pe motive de invidie exagerată, la noi plouă... și plouă... și plouă... și cînd nu plouă dă cu gheață... și iar plouă... și, în caz că nu vă e foarte clar, PLOUĂ!!!
Mda, l-am rugat pe Dz să nu mai stropească, că mi s-a strepezit și ultimul neuron de la atîta apă și s-a gîndit că se destrepezește cu gheață! Îi fac pîrtie prin curte!
Oare v-am spus că mi-e și frig? Fooooaaarteeee frig? Că la mine în casă sînt 16 - 17 grade? Pe motiv de inspirație maximă ce m-a cuprins înainte de Paști să îl chem pe Cipi să dau jos termostatul ăla despre care v-am povestit astă iarnă că n-are nici o treabă, că e folositor doar pe post de ceas și termometru de cameră? Ei și de atunci, cînd era cald, eu n-am ajuns cu el la service și tot de atunci centrala mea poate să facă doar apă caldă dar căldură nema pe motiv că nu se mai fac nușce contacte? În concluzie sînt a mai conservată la frig care se există! Bineînțeles, împreună cu copiii din dotare, ei sînt mai puțin conservați, că la etaj e mai cald ca în demisolul meu.
Ploaia de mai devreme nu m-a oprit să îl iau pe Pixie să fotografiez ce se mai întîmplă prin curte, măcar atît să mai fac și eu! Am un strat de corcodușe verzi scuturate de vijelia de acum două zile. Acum se murează! Sînt curioasă dacă va mai rămîne ceva prin pomi pentru țuica mamei respective! A, să nu uit să mă plîng: din motive de frig, s-au dus naibii și cei 10 l de socată pe care încercam să o fac afară în borcane. N-a fermentat deloc, e numai bună de aruncat, împreună cu zahărul aferent! Mai încerc o tură, doar într-un borcan, să vedem!


Fascinante picăturile astea... încă încerc să surprind cercurile perfecte...

 Natură vie cu bujori și gheață!
Natură aproape moartă cu corcodușe, gheață și sîmburi de anul trecut...

marți, 28 mai 2013

După 20 de ani de FITS

Stau și mă gîndesc uitîndu-mă în urmă că mai mult de jumătate din viața mea a fost marcată într-un anumit moment al anului de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS, ca să fie mai ușor). Eram deja pasionată de teatru și un abonat la spectacolele acestuia atunci cînd am auzit de prima ediție a Festivalului. Îmi făcusem un obicei din a căuta doritori și a distribui bilete la teatru în liceu. Nu puteam lipsi așa că, deși la prima ediție nu am făcut parte din echipa de voluntari, am fost unul dintre spectatori.
O parte dintre voi cred că își aduc aminte nebunia începutului, erau zeci, sute de oameni, la intrarea Teatrului Național Radu Stanca (TNRS). Pentru că accesul era atunci gratuit, tot ce conta era să ai ecusonul potrivit sau pe cineva care să îți faciliteze accesul în sală sau pur și simplu să fii printre norocoșii din fața ușii care apucau să intre. Știu că pentru invitații străini, frenezia asta și foamea publicului sibian de spectacole, au fost o surpriză. Am stat pe jos, pe scări, pe marginea balconului, am stat pe orice semăna cît de cît a loc de unde să poți vedea ceva, am fost la un spectacol inclusiv între ruinele Sălii Thalia (între timp este o sală modernă dar atunci cînd am fost noi, erau doar rămășițe ale vechiului bastion și un spectacol nocturn). Era o bucurie să poți vedea spectacole din alte țări sau ale altor teatre din România, nu conta bariera lingvistică, contai doar tu și relația cu actorii de pe scenă, cu luminile și sunetele și ”feliile” de viață disecate în fața ta. Nu ajunsesem în faza modernă a traducerii proiectate sau în căști așa că am văzut spectacole în spaniolă, italiană, engleză, bulgară, chiar și în greaca veche, într-o minunată montare a Antigonei a unei trupe din Atena (memoria îmi joacă feste așa că nu aș putea să vă spun acum numele acesteia, în fotografia de mai jos am pozat alături de unul dintre membrii ei).
Perioada în care avea loc FITS s-a schimbat de-a lungul anilor, a fost în martie, o vreme îndelungată a fost la sfîrșitul lui mai, acum este în iunie, un scurt istoric găsiți aici. Asta pentru mine personal n-a prea contat, am încercat tot timpul să fiu acolo. Pe lîngă multele spectacole extraordinare pe care le-am văzut de-a lungul timpului, important pentru mine a fost dialogul cu ceilalți: actori, regizori, critici de teatru, puteai schimba impresii aproape cu oricine, toți erau însuflețiți de aceeași pasiune. După cum vă spuneam, bucățica mea de rol în cadrul festivalului a suferit multiple schimbări: am fost spectator, voluntar, am fost translator, am fost jurnalist (pentru foaia Festivalului, Aplauze, mai mulți ani, pentru Antena 1 sau, anul trecut pentru Ora de Sibiu). Sînt mîndră că am tradus simultan spectacole sau discuțiile de după spectacolele-lectură sau că am fost rugată de criticul de teatru, Ludmila Patlanjoglu, să traduc simultan interviul pentru Televiziunea Română, pe care îl făcea cu Kenneth Campbell, actor, regizor, director artistic al Blue Ridge Theatre Festival din Virginia, bucuroasă că puteam discuta cu cunoscuți critici de teatru precum Victor și Ion Parhon, încîntată că cel din urmă mi-a confirmat părerea despre spectacolul Othello al TNRS...
Festivalul era în vremea facultății momentul anului în care eu și colegii mei, viitori jurnaliști, dormeam poate două ore pe noapte, ziua începea cu spectacolele-lectură, apoi urmau cele stradale și în sală, scrisul și editatul materialelor pînă tîrziu în noapte, momentele la Clubul Festivalului, puțin somn și a doua zi, de la capăt!
FITS 2009
Nu știu dacă asta demonstrează sau nu pasiunea mea pentru teatru și pentru Festivalul sibian de tradiție, dar pentru mine este un memento al unor episoade dragi din viața mea și al oamenilor cunoscuți aici: Bev Appleton (actor, regizor, director BRTF), sîrboaicele de la Dah Teatar: Maja, Sanja, Tina, Dijana, tinerii studenți pe atunci în clasa lui Mircea Albulescu, între timp artiști consacrați (Dragoș Bucur, Cristiana Răduță, Bogdan Dumitrache), jurnalista Luana Pleșea, fotograful Mihaela Marin, mulți alți actori, regizori sau critici de teatru.
FITS 2010
FITS 2012
Știu că orice eveniment de anvergura asta ajunge să fie mai puțin sau mai mult contestat, și eu regret poate că Festivalul a crescut prea mult, că nu-l mai pot cuprinde, dar în mod cert nu i se poate nega valoarea, importanța lui pentru a pune o pioneză pe harta cultural-artistică europeană și mondială, în dreptul orașului meu drag, Sibiul. 
Sper să continue încă mulți ani de acum înainte, idei noi am văzut că sînt promovate constant, după cum spuneam, FITS s-a extins permanent, a ieșit din sălile de teatru, acum înseamnă și stradă, și bursă de spectacole și expoziții, concerte, lansări de carte, sau un loc de recunoaștere a excelenței în domeniu prin acordarea de stele pe asfalt. Sper ca directorul Festivalului, Constantin Chiriac, să mai aibă puterea, ambiția, energia și spiritul antreprenorial atît de rare totuși în lumea artistică, de a-l duce mai departe la fel de bine!
N-am vrut să rup textul cu ele, mai jos găsiți cîteva amintiri din anii de început ai FITS (inclusiv articole din Aplauze, semnate cu numele meu de fată, Dudău).
Articolul a fost scris în cadrul campaniei Blogal Initiative.





sâmbătă, 25 mai 2013

Printre stropii de ploaie și niște...

Îmi trimisese ieri pe fb Honey link la o melodie pe care am ascultat-o doar astăzi, de la Alicia Keys (Brand New Me). Mi-a plăcut și am vrut să o reascult dar în loc să dau replay am dat click pe una dintre sugestiile youtube și am ascultat asta:

Nu am auzit despre tanti, nu știu ce mai cîntă dar deja ascult a treia oară melodia... Mă gîndesc să mai încerc și altele de la ea.
Fotografia este pentru că sînt într-o dispoziție green... și pentru că unul dintre piticii mei de zilele astea este cum să adun soc pentru ceai printre turele de ploaie. Oare mi s-o fi făcut socata?

joi, 23 mai 2013

Mici și roșii

Ziceam că, dacă tot toarnă în reprize cu găleata afară, n-ar strica să vă tentez/fac în ciudă cu ce am fost suficient de perspicace ieri să adun din grădină! Erau destul de multe roșii și coapte și au mers tare bine cu înghețata de ciocolată!
Pot să mă laud că operațiunea mea de transplantare a câtorva plante de la Rîul Sadului a fost un succes, s-au înmulțit și mă bucură în fiecare an cu frăguțe proaspete, măcar așa, de gust!

miercuri, 22 mai 2013

Mi-am scos din nou rochița pe bicicletă!

Credit foto: Iulia Dumitru
Credit foto: Bogdan Duminciuc
 Și nu singură! La invitația Ioanei (de la Biciclete Cochete sau ciclism.ro), am împodobit-o ieri frumos pe Cora (cu bujori, clematită și lămîiță), m-am îmbrăcat în verde, tema de anul acesta a Huet.Urban, și am pedalat veselă spre Piața Huet, locul întîlnirii. Pentru ce? Pentru filmarea unui film promoțional al festivalului și mai ales al celei de-a doua ediții Skirt Bike Sibiu, ce va avea loc în data de 2 iunie 2013, orele 12:00, cu plecarea din locația amintită.
Trebuie să vă spun că se uita lumea cumva intrigată la mine la țară plus pe Alba Iulia, cum defilam eu tot o floare și o rochie ridicată de vînt pe bicicletă.
În piață, ne-am adunat 9 înfloricite, cățelușa Eve, 3 fotografi și un factotum (regizor/cameraman/asistent), aka Brylu, ce ne-a dirijat la filmări: ”acum veniți pe aici! acum pe raza asta de soare! acum mai repede! acum mai încet! vă opriți acolo! treceți cît mai aproape de mine! ocoliți canalele alea!” și altele de genul. Noi, extrem de ascultătoare, deși oarecum aiurite, el, extrem de răbdător!
Am fost senzația pieții, putînd fi acuzate de hărțuirea unui grup de turiști sexagenari belgieni, nimeream tot în spatele lor și i-am cam gonit prin piață, ni s-au făcut poze de către necunoscuți, cățelușa Eve a primit o cerere de prietenie de la bănuiesc hispanica Toy (de fapt de la stăpînii acesteia, patrupedul nefiind luat în vacanță), ne-au fost făcute poze și de către un grup simpatic din Portland, Oregon, foarte încîntați să afle că pedalăm pentru încurajarea doamnelor și domnișoarelor să folosească bicicleta fără a uita de cochetărie. Într-un cuvînt, ne-am amuzat și ne-am simțit vedete pentru o oră! Rezultatul video, aici!
P.S. V-am inclus și programul Festivalului Huet.Urban.

luni, 20 mai 2013

Cum a stat treaba cu înotul

V-am cerut ajutorul și ați fost aproape de mine și de cauza pentru care m-am mobilizat. Vă mulțumesc pentru asta, vă aduc aminte că încă se mai pot face donații prin intermediul formularului de pe site-ul Family Olympics, acolo găsiți și programul următoarelor zile, vor mai fi probe de alergare și de executat flotări. Se mai pot completa formulare de susținere inclusiv pentru cei care am înotat ieri.
În 24 mai, între orele 17:00 și 20:30, se va alerga pe Stadionul Municipal iar în 25 mai va fi proba de flotări și premierea participanților, în Parcul Sub Arini, între orele 10:00 și 19:00.

 Cîte ceva despre cum a fost ieri, la bazinul Olimpia:
- nu îmi mai aduc aminte să fi văzut apa din bazin atît de calmă cum era înainte de probe, am fost printre primii care au intrat în apă, senzația este de neprețuit!
- n-am putut să nu fiu zuză ca de obicei, mi-a scăpat un șlap pe marginea bazinului, am alunecat, am făcut niște mișcări contorsioniste pentru a-mi recupera echilibrul și șlapul. După care, am comis-o și la intrarea în apă, noroc că nu era nimeni pe fază să imortalizeze evenimentul! Adică eu de obicei mă pun în fund pe marginea bazinului după care fac un fel de stînd în mîini și mă las ușor în apă, cu mîinile la același nivel, firește! Ei bine, de data asta, am încercat manevra cu o mînă pe marginea bazinului, alta rămasă pe cub, nu mi-a ieșit, m-am dezechilibrat artistic, răsucire, n-am prins nici bara de metal de la baza cubului, m-am ușor scufundat... Probabil că cei care mă vedeau se gîndeau că uite și la asta, săraca, mai vrea să și înoate și ea se îneacă la mal!
- nu mai știam în cît timp fac o lungime de bazin la Olimpia, de obicei îmi lua cam 40 de secunde, nu mai înotasem de mult sistematic așa că am avut ceva emoții și am zis că fac doar 15 ture de 50 m, 30 la Olimpia, în cele 30 de minute alocate. Le-am făcut în 21 de minute. N-am mai făcut ture suplimentare în timpul rămas pe motiv de aparținători plictisiți. Cred și eu că nu e distractiv să te uiți la cineva cum se tot mișcă prin apă iar tu consemnat în tribune. Pentru mine ar fi fost frustrare maximă!
- am avut o mare dilemă la un moment dat: în timp ce înotam cu drag și spor îl văd pe organizatorul principal al evenimentului, Ovidiu Neamțu, cățărat pe cub, încerca să îmi facă poze din față. Să nu vă explic ce gîndeam eu: să mențin ritmul, să opresc la pozat, eventual cu semnul victoriei și cu fața de: uite mamă, sînt la televizor... a cîștigat ritmul! Grea bătălie pentru o narcisistă photo-freak! 
Pentru pozele cu mine mișcînd îi sînt datoare lui Honey, care a venit să mă susțină activ!
Sper din tot sufletul ca efortul nostru minim de zilele acestea să îi poată ajuta pe copiii și tinerii supraviețuitori ai cancerului. Cred că ei sînt principalii eroi aici! Și vreau să le mulțumesc organizatorilor că s-au gîndit la asta!

duminică, 19 mai 2013

Reminder - Family Olympics

Celor care n-au evadat din Sibiu pe vremea asta frumoasă, le readuc aminte de evenimentul care începe astăzi: Family Olympics, destinat strîngerii de fonduri pentru micuții Temerari ce au supraviețuit cancerului. Voi înota astăzi pentru această cauză, la Bazinul Olimpia, voi merge de la orele 16:00.
Vă aștept acolo! :)

joi, 16 mai 2013

Înot la Family Oympics



Știu că am dispărut zilele astea ”ca... în ceață” dar vă rog să mă susțineți în încercarea de a strînge fonduri pentru o tabără dedicată copiilor ce au supraviețuit cancerului. Eu mă angajez să înot distanța a 15 bazine de 50 m în 30 de minute, duminică, 19 mai 2013, la bazinul Olimpia, voi puteți să contribuiți cu o sumă între 1 leu și 15 lei/lungime de bazin înotată de mine (adică de la 15 lei în sus) sau cu o sumă fixă, stabilită de fiecare după posibilități. Detalii și formularul de susținere găsiți AICI
Încă nu știu ora exactă, promit să vă anunț, mi-ar plăcea o galerie în tribunele bazinului, duminică, nu doar pentru mine ci și pentru încurajarea micilor supraviețuitori, să vadă că ne pasă! Acolo se vor putea face și donațiile, direct, pentru cei care vreți să ocoliți transferul bancar.

marți, 7 mai 2013

Ultimele știri pe scurt

  • Mama i-a cumpărat lui Radu ”pantofi de slăbit”. Care arată ca niște pantofi sport supradimensionați și cumva teșiți de se poate legăna copilul pe ei. Copilul are colăcei de mai mare dragul. Nu știu dacă pantofii ăștia funcționează și mai ales nu cred că funcționează dacă ”decît” stai încălțat cu ei.
  • Azi am aflat (de la Kudika citire) că îngerul meu păzitor (și al celorlalți născuți în luna mai) se numește Haziel, îngerul compasiunii. Îi mulțumesc anticipat că are grijă de mine cum a avut azi cînd era să mă joc puțin cam aproape de capota unui taxi. Am parcat în capătul lui Bieltz, în parcarea dintre cele două sensuri, am fost la farmacie, la întoarcere m-am postat cuminte în dreptul trecerii de pietoni. Apare o tanti, mă vede, oprește mașina, mă lasă să trec. Eu m-am gîndit ce tanti drăguță și m-am grăbit să traversez să nu o las să aștepte prea mult. Repet, pe trecerea de pietoni! Aici vine faza tare... că la fel de grăbit să traverseze pe trecere era un taxi, care făcuse stînga pe Bieltz, avea trecerea de pietoni primul spațiu liber în stînga, între bordură și o mașină parcată, ca să ajungă în stația de taxiuri, pe unde credeți că a luat-o? Nici gînd să meargă pînă unde avea voie să vireze, trecerea de pietoni era numai bună! Așa că îi mulțumesc respectivului Haziel, că m-a oprit la timp!
  • Din aceeași sursă am aflat și că simbolurile ce îmi poartă noroc sînt ghinda (cu ditamai stejarul în curte producător de din astea, m-am scos!) și crucea (oare se pune și ankh-ul? că una dintr-aia mai port din cînd în cînd).
  • Ca să închei mai optimist, drăguța de mierlă a grădinii dă niște recitaluri zilnice de mai mare dragul, vă las să o vedeți/ascultați filmată acum trei săptămîni, în locul ei preferat, adică vîrful stejarului (între timp acesta a înfrunzit, ea tot acolo triluiește mai cu drag).

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service