luni, 18 martie 2013

Neliniștile mele de azi

A nu se înțelege că îmi va trece febra cumpărăturilor de la magazinul cu catalogul din care vă citez eu, sau că voi înceta să mănînc, Doamne ferește!, cerealele cu iaurtul Pilos dar...
1. mă consider nedreptățită, agresată vizual, ce vreți voi de coperta catalogului de săptămîna asta cu tanti care freacă ceva cu partea abrazivă a unui burete, să presupunem faianța și mai pare și în culmea fericirii de parcă a cîștigat la 6 din 49, mai apare și sloganul ăla cu  "grija pentru casă cere o grădină frumoasă" și, nici un purtător de sex opus prin preajmă, parcă o și văd pe tanti, la fel de zîmbitoare și de dedicată cum taie un gard viu între spălatul a două geamuri și mai cioplește o stivă de lemne între spălatul căzii și al vasului de WC... Clar, nu pentru mine!
La imaginea alăturată vreau să mă lămurească și pe mine cineva ce e ăla PU din gelul pentru lemn? Că îi zice Gel cu PU pentru lemn... și n-am înțeles ce e nici măcar cu bidonul în brațe (nu ale mele, dar e ca și cînd ar fi fost ale mele, adică l-am privit de aproape, cu două perechi de ochi și tot nimic!).
Oare au aflat că Viața lui Pi a avut succes și nominalizări la statuete și s-au gîndit că un PU acolo dă bine? Și dacă mi-a plăcut cartea ar trebui să îmi iau și din ăsta din spirit de solidaritate?

sâmbătă, 16 martie 2013

Doar mîncare!

În caz că mai aveați ceva dileme, vi le risipesc acum: îmi place să mănînc! Mult! Bine! (Prin bine înțeleg că îmi trebuie neapărat salată lîngă mîncare ca să fie totul perfect.)
Astăzi am mîncat singură-singurică toată salata din imagine, cu cartofi prăjiți și ficăței la tigaie. Ca să mă laud, mi-au ieșit exact cum îmi plac, moi și mediu prăjiți, cartofii au fost cam rumeni dar buni. Nu e nimic complicat aici dar, minunea prînzului a fost salata: salată verde, rucola (cred că de cînd lucrează Radu la Lidl în Turnișor, este foarte proaspătă și bună), ridichi, ceapă verde, usturoi, sare, zeamă de lămîie și ulei de măsline! Încă nu am început să consum verdețuri din ograda proprie dar cît de curînd se va întîmpla și asta, am văzut că a dat spanacul și ceva ceapă și usturoi verde din cele puse anul trecut. Mă bucur de soarele de afară, sper ca noaptea să nu fie la fel de geroasă.
Un sfîrșit de săptămînă cît mai frumos, tuturor!

vineri, 15 martie 2013

Momente din filme în care personajele citesc - Leapșa cinefilă

Iar n-am mai scris multă vreme și am o leapșa restantă, tot de la Raftul cu filme, și cînd te gîndești că eu am cerut să fiu lepșuită și mi-a luat atît de mult timp să răspund...
Lucrurile sînt destul de simple, după cum spune și titlul: momente din filme în care personajele citesc. Am început cu
1. Think like a man - pentru simplul motiv că este ultimul film pe care l-am văzut și pentru că, deși nu este propriu-zis literatură, ci o carte magică de înțeles și manipulat bărbații... personajele citesc la greu (în fotografie, Gabrielle Union).
2. Pride and Prejudice, una dintre numeroasele variante, mai exact cea din 2005, cu Keira Knightley în rolul lui Elizabeth Bennet, nu este varianta mea preferată a acestui film dar din el am găsit o poză cu eroina citind.
3. Mermaids, filmul nu are legătură cu cititul intensiv, dar mi-a plăcut mult, Cher, Winona Ryder, Christina Ricci... ca să nu mai vorbim despre The Shoop Shoop Song...
4. Amelie, sau Le fabuleux destin d'Amelie Poulain, cu Audrey Tautou, nici aici cartea nu joacă un rol important, hmmm... acum mă gîndesc că ar trebui să îl revăd, țin eu minte că prima dată cînd l-am văzut aveam un puternic factor disturbator în preajmă. (Andrei, dacă citești, am fost delicată!)
5. Romance on the Orient Express, de ăsta nu sînt foarte sigură, știu că era un film văzut mai demult, cu personajele în tren și vine El și Ea citea și o întreabă dacă citește ceva mai ușor, de vacanță și ea îi zice că da... Muntele vrăjit! Și eu sînt complexată pînă în ziua de astăzi că n-am reușit să citesc cartea lui Thomas Mann, adică am început să citesc și am abandonat după primele pagini...
Pentru că Raftul cu filme i-a lepșuit deja direct pe Miju și pe Honey, dau leapșa mai departe Ioanei, Monikăi Alexandrei și lui Carmen, în caz că o lasă mămăruța.

duminică, 10 martie 2013

8 Martie 2013


Ce îmi propusesem să fie ziua liberă de la serviciu:
1. trezit la 8 dimineața.
2. căutat hîrtii pentru Finanțe, verificat dacă au program, mers cu hîrtii.
3. încercat să fac cît mai multe prin casă aka program administrativ de voie.
4. mers la petrecerea de 8 Martie de la Hotelul Ibis Sibiu - cu specific cubanez: salsa, mojito și trabucuri.

Ce a ieșit:
1. trezit la 6 dimineața, spus bună dimineața în gînd, stat și visat trează cu ochii închiși, adormit la loc.
2. trezit la 9.30, luat cartea și citit pînă în jurul amiezii. (Cartea fiind Viața lui Pi, de notat că acum, după ce am terminat-o nu îmi doresc deloc să văd filmul, am văzut vreo 10 minute din el la un moment dat, pînă la momentul la care ajunsesem cu cititul cărții, sînt ferm convinsă că nu au reușit nicicum să o transpună pe peliculă, nu văd cum ar fi posibil lucrul ăsta. Cartea mi-a plăcut foarte mult, v-o recomand cu căldură.)
3. mîncat brunch. renunțat la ideea cu Finanțele.
4. gîndit că ar fi bine totuși să fac ceva constructiv în casă, început cu pervazul camerei mele, să dea mai bine în cadru orhideea albă primită de la colaboratorii de serviciu.
5. luat spray-ul de mobilă (pervazul este mai lat, din lemn) și cîrpa de praf, ieșit afară să scutur cîrpa.
6. dus naiba și planul ăsta, văzut ghioceii simpli de sub măr (sînt înfloriți de ceva vreme, încă rezistă), gîndit oare ce fac cei clopoțel, or fi înflorit și ei? Mers să văd, găsit o parte dintre ei înfloriți, o parte vizibili, toți îngropați în ierburi.
Un fel de before and after
7. abandonat spray, cîrpă, înfipt cu mîinile în pămînt și buruieni, luat și suport pentru genunchi, savurat pe îndelete visatul cu ochii deschiși, ciripitul păsărelelor, zumzetul albinelor, căldura soarelui, pirul desprinzîndu-se cu ușurință din pămînt... pierdut noțiunea timpului o vreme, gîndit totuși la un moment dat că ar fi inspirat să abandonez lupta cît încă nu sînt înțepenită în patru labe și mai am o șansă să curăț pămîntul de sub unghii.
8. fiind atît de plăcut afară, zis, la naiba, sînt femeie, e ziua mea, mă voi bucura de ea cum vreau! Luat sac de dormit, luat carte, ieșit afară în hamac, citit din nou pînă s-a făcut răcoare!
9. șters praful de la punctul 5, dat cu aspiratorul, spălat cîteva vase.
10. pregătit pentru petrecere, mers la petrecerea de la Ibis Hotel Sibiu, apreciat maxim mîncare, atmosferă, show-ul pregătit de cei de la Fantasy Dance Sibiu! Toate astea, rezultatul muncii lui Honey și a colegului ei! Vă las să vedeți și voi! Eu mă gîndesc serios să îi caut pentru niște cursuri:

miercuri, 6 martie 2013

Filme în care se fumează. Leapșa cinefilă

Mie îmi plac lepșele pe bloguri și mă bucur cînd mi se pasează cîte una, chiar dacă nu reușesc să îi dau curs imediat. Rămîi treaz/Raftul cu filme mi-a trimis provocarea de a face o listă (aleg să fie destul de scurtă) cu filme în care se fumează (îmi pare rău că nu mi-a trimis-o și pe cea cu filmele în care se citește, poate mi-o însușesc singură). Cu siguranță sînt multe filme cu rotocoale de fum, am ales doar cîteva, în principiu am mers pe căutarea ilustrării foto și am selectat filme văzute de mine despre care pot spune și că mi-au plăcut: 


1. De departe filmul meu favorit din cele 5 pe care le voi menționa: The Hours! Probabil că rolul Virginiei Woolf este cel mai bun în care am văzut-o pe Nicole Kidman.

2. O scenă memorabilă pentru multă lume, nu doar pentru bărbați: interogatoriul lui Catherine Tramell, personajul din Basic Instinct interpretat de Sharon Stone. Dincolo de încrucișatul și descrucișatul picioarelor, eroina ține în mînă... ghiciți ce?!

3. Aparent fragila și totuși atît de puternica Alice (Natalie Portman) din Closer, sfidătoare cu țigarea în mînă. 



4. La fel de ciufulită ca și personajul Cruella Deville din desenul animat ce a inspirat filmul, Glenn Close în 101 Dalmațieni, film pentru copii, cu țigarea în mînă, ce putem face, nimeni nu e perfect!

5. În final, nu am găsit o fotografie din această scenă din Definitely Maybe dar am găsit întreaga scenă, o lecție despre ce inhalați cei care fumați:


Fiind rîndul meu să pasez leapșa, o trimit către Miju și Honey, amîndoi mai știutori într-ale tutunului și pasionați și de filme!

marți, 5 martie 2013

5, Doamne și toți 5!

Vă mai citam pe aici diverse articole sau quizz-uri de pe site-ul de mai sus. Trebuie așadar să vă anunț că astăzi am primit de la ei... mesajul către abonat fidel, ca să știu și eu că am îndeplinit 5 ani de cînd întîiași dată pentru prima oară m-am anturat pe site-ul respectiv atît de temeinic încît am reușit să mă și abonez. Cum am îndeplinit deja 5 ani mă întreb care o fi fost sentința inițială, mai am mult de ispășit? Și dacă tot zic ei că sînt un abonat fidel, nu puteau să știe pînă acum genul subsemnatei, să nu mai pună cu opțiuni? (îmi dau seama că e un mesaj generat automat dar totuuuși) Măcar din prietenia aia păstrată vie de-a lungul timpului... :))

Între timp am dat click acolo pentru a vedea felicitarea trimisă de echipa... și sînt în mare ceață privind intențiile lor:
Păi ziceți și voi... eu ce să pricep de aici... că lugulugu, am îndeplinit niște ani și e timpul să plec la vînătoare, eventual silinică, poate mai îndeplinesc și alții? :))

luni, 4 martie 2013

Orin și baletul


Uite că s-au făcut mai mult de trei luni de zile de cînd m-a trimis Brylu la balet și eu tot n-am scris nimic despre asta! Între timp, mi s-au mai atenuat din durerile acute de după vizionarea respectivă așa că am zis să îi mai dau o șansă baletului sibian și am profitat de oferta Adelei
În primul rînd vă spun că fotografiile le-am împrumutat din portofoliul de pe fb al lui Andrei Kolobov, căruia îi mulțumesc! Am profitat că mi-a dat acum trei luni acceptul în cazul celor surprinse în timpul spectacolului cu Frumoasa din pădurea adormită, pe care nu le-am mai folosit pe motiv de nescris pe blog, și nu i-am mai cerut voie și de data asta, mă gîndesc eu că nu se va supăra pe mine!
Pe scurt, despre experiențele mele în cele două cazuri: de la premiera spectacolului Frumoasa din pădurea adormită am plecat cu mai multe frustrări: că mi s-a părut destul de stîngaci și ezitant și cred că mă dusesem eu cu așteptări prea mari și cu filme cu mari balerini în cap ar fi prima! La asta s-a adăugat publicul format în proporție de 40% din fetițe (și ceva băieței) cu vîrste de la 3 la ț ani și mame aferente, deși nu era programată varianta pentru copii și spectacolul a durat aproape trei ore cu tot cu pauză (mult și pentru un adult). O parte dintre copii, firește, și-au pierdut rapid interesul (dacă l-au avut vreodată) pentru ce se întîmplă așa că baletul era punctat de ronțăit de chipsuri, dat din membre, exclamații mai mult sau mai puțin în șoaptă, strigăte de genul: Maaamiii, uite prințul! Maaamiii, uite vrăjitoarea cea rea! și altele de genul! (am și eu doi copii pe care încerc să îi expun la diverse experiențe culturale, gîndesc că pot să îmi dau cu părerea despre ce ar fi cam mult pentru ei) A treia frustrare a fost publicul entuziasmat frenetic de ce se întîmplă, aplauda fără discernămînt și discriminare de zici că eram pe stadion, fiecare pauză mai lungă de două secunde în coloana sonoră era urmată de aplauze generalizate, la un moment dat au fost induși în eroare și au început să aplaude într-o pauză de 1 secundă și au continuat cu aplauzele pe tot solo-ul (habar n-am dacă se spune pas de deux și dacă este o singură balerină) protagonistei, pînă la următoarea pauză. 
Buuun, trecînd peste această primă experiență, am văzut spectacolul programat săptămîna trecută: La Vivandiere - Anotimpurile. Muzica: Antonio Vivaldi. M-am încumetat pe ideea că, în caz că nu îmi place ce se întîmplă pe scenă, mă consolează muzica, una dintre preferatele mele din repertoriul clasic, m-a ajutat mult în timpul investigației RMN, îmi fredonam singură în minte la nesfîrșit fragmente din ea, ca să mă mai calmez. Mă bucur că am mers pentru că mi-a plăcut ce am văzut, o parte din spectacol a mizat mai mult pe mișcări și costume clasice, cealaltă pe modern, aducea a ce am văzut în spectacolele de teatru-dans din cadrul FITS, foarte inspirată coregrafia tinerei neo-zeelandeze Aleisha Sibhoun Gardner pentru partea modernă. Decor minimalist, lumini bine gîndite, am avut ce vedea! Plus un public mai puțin frenetic și cu mai puțini copii mici. Spectacolul a fost suficient de bun să mă capteze cît să ignor fetița de patru ani din stînga și băiețelul de o vîrstă similară și fetița de vreo doi ani jumate din dreapta. Pentru Honey a fost mai puțin ușor cu ignoratul că aia mică se ținea la un moment dat de ea. Nu știu să vă spun cînd se va mai juca dar, dacă contează cît de cît părerea mea, vă recomand să mergeți!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service