joi, 31 ianuarie 2013

Din trafic

Sînt perfect de acord că poate nu sînt cea mai prietenoasă ființă dimineața dar nu știu cum ar putea percepe chestia asta ceilalți participanți la trafic! Spun asta pentru că, pe o distanță de aproximativ 500 metri am dat de doi dereglați care mergeau în viteză și complet sau aproape complet pe contrasens. Caz în care m-am făcut mică pe unde am putut, aproape staționînd ca să treacă respectivii. Nu vă zic că primul a fost de cum am plecat de acasă, i-am dat și prioritate de pod, deși podul are lățime de două benzi, i-am adresat și niște cuvinte mai puțin prietenoase după care mi-am cerut scuze lui Arin. Deja la al doilea bodogăneam că ce i-a apucat în dimineața asta pe toți. La care Arin, din spate: Lasă, mama, eu cred că sînt străini! Sînt din țara aia în care se merge pe partea cealaltă și au alte reguli! Din Anglia, Arin? Da, de acolo! Eu zic că erau doar bizoni de România dar am zis că e mai Zen explicația copilului...

miercuri, 23 ianuarie 2013

Femeia, foenul şi filmările subacvatice

Parafrazez titlul cunoscutelor filme româneşti deşi puteam alege şi alte replici consacrate, de genul "iarna nu-i ca vara!" sau "din seria lucrurilor care mi se întîmplă numai mie!"
Azi am gîndit să îmi tratez problemele de somn din ultimele zile printr-o excursie la bazin, ajută şi la limpezit creieraşii şi la adormit sinapsele prea active. Nimic ciudat pînă aici dacă n-aş fi realizat subit în timpul primelor ture de bras că ceva lipsea din peisaj... şi anume prosopul meu! Pe care l-am cu graţie uitat acasă! Îmi asumasem condiţia, la un moment dat întrezărisem o luminiţă pentru că o cunoştinţă întîlnită acolo se oferise să îmi împrumute prosopul ei. L-aş fi folosit pentru a-mi usca parţial părul, e mai uşor de gestionat situaţia fără apa şiroind pe piele din părul ud.
Cînd să zic "adjudecat" apare zîna, fresh şi încîntat că are camera subacvatică şi că unde plec? că trebuie să îl filmez! A se nota că eram deja duşată, cu părul spălat dar am cedat că na, era important şi ţup din nou în apă. Cu cameră cu tot! Adică, adio perspective prosop! 
Sinceră să fiu nu mă aşteptasem ca partea cu filmatul subacvatic să fie atît de complicată... adică na, cască, labe, ochelari, cameră, filmat de la jumătatea culoarului, părea uşor! Ei bine, nu! Făcea zîna semn că pleacă, eu încercam să mă scufund, a-ţi menţine echilibrul sub apă atunci cînd încerci să te dumireşti unde e subiectul filmului nu e chiar la fel cu ce eram eu obişnuită cu Pixie. Pînă la urmă am reuşit să filmez cîte ceva utilizabil de către zînă, am reuşit să nu mă înec, normal că atunci cînd eram convinsă că filmasem cel mai bine nu apăsasem suficient butonul de înregistrare aşa că, pauză filmare! 
Enfin, am mai filmat şi de pe marginea bazinului, acolo a mers ceva mai bine, dacă trecem peste faptul că a depăşit un alt înotător în momentul în care eu făceam zoom şi am rămas cîteva secunde bune cu camera pe celălalt pînă m-am prins că zîna ieşise de mult din cadru.
Momentul Spielberg fiind depăşit, iarăşi duş, spălat toate alea şi fuga în vestiar, bineînţeles cu apa şiroind! Dacă am mai făcut cascadoria asta vara trecută, cînd nu m-a deranjat prea tare să ies la treizeci şi ceva de grade cu hainele luate direct pe pielea udă acum mă ţinea o jenă! Aşa că am apelat la singura chestie cu potenţial uscător din dotare, şi anume foenul! Noroc că ăla îl luasem! În caz că auziţi de la cunoscute cum că era o nebună eschibiţionistă în vestiar, care îşi usca fundul şi alte alea cu foenul, să ştiţi că eu eram aia!

luni, 21 ianuarie 2013

De-ale afişajului public...

Sînt convinsă că fiecare dintre voi primeşte multe mail-uri cu poze de genul, sigur există printre voi care le-au văzut dar tot nu m-am putut abţine să popularizez mai departe cîteva dintre pozele ataşate unui mail primit astăzi (cu tot cu comentariile mele). Aşa, ca de început de săptămînă:
 Şi site-ul pentru depunerea declaraţiilor pe hîrtie este...
Slavă Domnului, maşina care a făcut full contact cu bara din spate a maşinii mele nu avea patimi asemănătoare!
Vreau să ştiu ce companie de telefonie asigură servicii din astea, să îmi facă şi mie copiii abonament cînd oi fi decoraţiune pe şemineu, mai vorbesc şi eu cu oamenii... mai aflu ce se mai întîmplă...
Uşor tardiv dar, cine ştie, dacă vreunul/vreuna dintre voi îl poate ajuta pe domnul sau pe doamna...

duminică, 20 ianuarie 2013

Dirty Dancing

Fac cum fac şi mă întorc la filmul ăsta! Probabil este singurul pe care l-am văzut de 13 - 14 ori, v-am mai povestit pe aici cum şi de ce ştiam replicile şi scenele pe de rost. Totuşi, timp de aproape douăzeci de ani nu l-am mai revăzut, am văzut scene din el, am ascultat melodiile din coloana sonoră, am mai încercat paşii de acolo şi "This is my dance space... this is yours!"... 
Ieri l-am revăzut, online, probabil pentru că am fost inspirată de Salsa Night la care am mişcat din fizic vineri seara, cred că întotdeauna cînd mă nimeresc la o chestie din asta unde există oameni care dansează foarte fain în pereche, latino, şi unde mă simt aproape outsider, îmi fuge mintea la el. Încă visez să dansez aşa!  Chiar dacă şansele ca asta să se întîmple sînt aproape nule, la stereotipiile actuale de dans. Probabil şi pentru că de curînd m-a rugat cineva să cînt She's like the wind şi n-am apucat dar este pe to do list. 
Indiferent de motive, m-am bucurat la fel ca prima dată de fiecare scenă din film, de melodii, de dansuri, sper  din tot sufletul să nu i se facă şi continuare, nu cred că din 1987 şi pînă acum filmul să îşi fi pierdut din farmec iar de cele mai multe ori, încercările de remake îţi lasă gustul amar al unei relaţii reîncălzite. 
(sursa foto, aici găsiţi şi ceva despre intenţiile de Part II)
Patrick Swayze - She's Like The Wind

Asculta mai multe audio diverse

joi, 17 ianuarie 2013

Doar nişte omnishables

Nu mă pot abţine să nu dau mai departe recomandarea lui Miju, de fapt un pasaj dintr-un articol din Dilema Veche:

"Autorii celebrului Oxford English Dictionary au desemnat drept cuvîntul anului 2012 termenul „omnishables“ (o situaţie prost gestionată, în care s-au comis gafe şi erori). Alte cuvinte foarte folosite anul trecut şi care ar putea fi incluse în dicţionar sînt „dumbphone“ (telefon dotat doar cu funcţiile de bază pentru convorbire şi sms), „flexitarian“ (vegetarian care mai gustă şi carne) şi „sillage“ (efectul parfumului lăsat în urma trecerii unei persoane). (M. C.)"

Ca să mă adaptez trend-ului ar trebui să vă povestesc că anul trecut m-am regăsit şi în omnishables, din care am ieşit întreagă în părţile esenţiale, că prefer să folosesc în continuare dumbphone-urile mele, nu mă tentează statutul de flexitarian iar sillage-ul meu a fost resimţit de unii-alţii, după cum vă povesteam de curînd.
(sursa foto)

miercuri, 16 ianuarie 2013

Coincidenţe

Acum cîteva zile, statusul meu de pe faţăcarte suna aşa: Life is full of little hazards! Pentru că mi se părea că sună mai bine hazards decît coincidences am folosit traducerea uşor forţată pentru coincidenţe! Mă minunam că atunci veniseră două pereche în nici o zi, nu intru în detalii.
Azi am avut din nou confirmarea acestui fapt! De dimineaţă, la atît de draga (NU) mie intersecţie Bd. Victoriei cu Şaguna, în timp ce viram stînga, nenea din spatele meu  a virat şi el, mai rapid, aşa că s-a oprit în maşina mea! Zice că nu m-a văzut! Pentru că încurcam traficul acolo, chiar dacă am tras maşina mai departe de colţ dar tot e ca la nebuni, eu grăbită, întîrzia şi Arin la şcoală, el grăbit, am apucat să îi iau doar numele, adresa şi numărul de telefon. Ce credeţi? Stă cu mine pe stradă! Şi, mai tîrziu, cînd ne-am întîlnit pentru constatarea amiabilă, am descoperit că avea numărul maşinii aproape identic cu al meu, diferă doar ultima literă...

marți, 15 ianuarie 2013

Parfum de femeie


De mult voiam să vorbesc despre parfumurile care m-au însoţit pînă acum. Chiar de cîteva luni, mai precis de prin august. Eram la ziua unei bune prietene iar vărul ei a remarcat cînd am trecut pe lîngă el că folosesc Kenzo, Jungle. I-am dat dreptate, surprinsă plăcut că l-a recunoscut. Prietena mea a adăugat "că ea întotdeauna a mirosit bine, încă din facultate!" ("ea" fiind eu) Şi am stat să mă gîndesc că începînd din facultate, n-a existat moment în care să nu am cel puţin unul dintre parfumurile Kenzo în casă.
Pentru ele am trădat prima iubire: Elizabeth Taylor! Prima mostră de Passion am primit-o cînd eram în liceu, de la o cunoştinţă pe care o admiram mult de tot, Anca Lulay, tînără, frumoasă, chic, artist, ar fi fost imposibil să nu îmi placă parfumul primit.

După asta, tata a primit sarcină foarte importantă în delegaţiile în străinătate să îmi caute sticluţa mov. Cînd nu l-a găsit, mi-a luat White Diamonds, tot de Liz Taylor, ăsta nu mi-a plăcut la fel de mult dar oricum, era de la Papi, era suficient şi atît!


Dragostea la prima mirosire a venit mai tîrziu, în primul an de facultate, eram tot cu Papi, la Bucureşti, am intrat în proaspăt deschisul Ina Center (parcă aşa se numea), de la Sala Palatului. Am cerut ceva fresh, nu foarte greu, vînzătorul a pulverizat ceva necunoscut mie pe un carton de test şi asta a fost: descoperisem L'eau par Kenzo! 
De atunci l-am folosit constant, am mai avut Flower dar nu mi-a plăcut la fel de mult iar apoi a urmat un alt coup de foudre pentru Jungle! Şi am rămas cu unul dintre ele pentru zi iar celălalt pentru noapte. Acum sufăr pentru că sînt fără cel de zi iar cel de noapte este pe sfîrşite.
Cumva ajutat şi de mine: l-am luat cu mine în ultima expediţie la Bucureşti, în mini-poşeta transparentă cu tot soiul de năzbîtii folositoare, de la periuţa de dinţi la parfum, deodorant, cîteva bijuterii, etc. Surpriza emisiunii a venit la întoarcere, cînd am constatat că din nebănuite motive, o parte din parfum se evaporase acolo, deşi avea capacul pus şi părea în regulă. De atunci, aceasta trăzneşte a Jungle! V-aş spune ce altceva mai miroase puternic a parfumul meu preferat dar mai bine tac. Încă stau şi cuget la metode de a-mi introduce părţi componente în plicul de plastic pentru a-mi transfera mirosul pe piele... După cum constata Honey, e destul de mare pentru a îmi pune acolo cîte un articol de îmbrăcăminte la parfumat!
Voi ce preferinţe aveţi?
Design-ul iniţial al sticlei
Varianta actuală


vineri, 11 ianuarie 2013

Prima bicicleală


După ziua de ieri care, fie vorba între noi, mi s-a părut înfiorător de geroasă, astăzi zici că venea primăvara. Păstrînd proporţiile, a fost mult mai cald, suficient cît să mă încumet să o scot pe Cora din hibernare! Am convins şi unul dintre copiii familiei să mă însoţească în oraş pe două roţi, pentru prima ieşire a anului. Arin a pedalat mai greu, pînă am ajuns la Explorer să îi umfle Cristi roţile. Premiul pentru curaj şi spiritul sportiv: ciocolată caldă cu frişcă!
Constatări personale: faimosul dicton "iarna nu-i ca vara" se aplică oricînd şi oriunde! Mai ales în cazul noroiului şi grămezilor de gheaţă neagră încă existente pe porţiuni din pista de biciclete. Motiv pentru care am folosit ocazional şi trotuarul!

joi, 10 ianuarie 2013

Mi-e frig!


Mi-e chiar foarte frig! Nu ştiu să îmi explic de ce termostatul conectat la centrală are doar funcţie de termometru şi ceas de cameră. Temperatura de zi e fixată la 22.2 grade, cea de noapte la 20.6. În casă sînt 18.2. Dimineţile astea erau 17 şi ceva. Am sunat la Ambient anul trecut, trebuie să mă duc cu el să îl verifice dar nu mi-am făcut timp să chem pe cineva să demonteze partea fixată pe centrală. Cunoscîndu-mă, probabil voi mai suferi de frig o perioadă, poate rezolv asta la primăvară... :) 
Între timp, e mult mai interesant să fotografiez florile de gheaţă şi să mă joc cu efectele pe care le pot da în Picasa. Aveţi şi varianta originală. Oricum, sînt atît de frumoase că parcă îmi mai trece supărarea pe iarnă!

 
 
 
 

duminică, 6 ianuarie 2013

Mortua Est!


Nu mă gîndeam că voi ajunge să amintesc pe blog despre Sergiu Nicolaescu. Nu va fi un necrolog aici sau osanale sau altceva dar face parte din desfăşurarea acţiunii aşa că trebuie să amintesc că de la el a pornit. După cum spusesem şi pe faţăcarte, am aflat din newsletterul kudika despre moartea sa. Erau cîteva rînduri acolo, le-am citit, mi-a părut rău, pe fb era o linişte totală referitor la subiectul în cauză aşa că m-am întrebat pe perete dacă sînt singura căreia îi pare rău. Altceva n-am mai citit/urmărit, eram convinsă că undeva acolo în presă este un circ întreg dar asta nu mă interesa pe mine. Recunosc că motivele admiraţiei mele erau frivole, S. N. mi s-a părut întotdeauna un bărbat super sexy cu o voce la fel de. Din cinematografia românească mi s-a mai părut aşa Adrian Pintea (şi la moartea lui mi-a părut rău) şi mai este printre noi Marcel Iureş (de la ediţia de anul trecut a FITS, am şi autograful lui).

Fără nici o legătură cu cele de mai sus ieri jucam rummy la masa din bucătărie cu mama respectivă şi copiii respectivi. Nu ştiu ce-i vine maică-mii şi începe să vorbească despre subiectul zilei (ea era la curent, urmărise tot felul de emisiuni televizate) şi pomeneşte despre incinerare şi cum s-a revoltat lumea. Mie îmi filează un beculeţ şi gîndesc că este momentul potrivit pentru a le aminti ei şi copiilor mei că vreau neapărat să fiu incinerată. Şi iese un întreg scandal că cum, că nu, că trebuie să mă duc în cimitir, lîngă tata şi Călin, că incineratul e complicat, e la Bucureşti, costă, bla-bla. Copiii îi ţineau tonul că li se părea amuzant, cred. După ce i-am ameninţat că dacă nu mă ard, mă întorc să îi bîntui, am încheiat discuţia şi am continuat jocul.
A plecat maică-mea, eu încă eram super crizată că s-ar putea să mă mănînce viermii aşa că l-am sunat pe tatăl copiilor, am sunat-o pe Honey, să fiu sigură că ei îşi aduc aminte dorinţele mele (inclusiv partea cu donatul de organe). A rămas stabilit că voi face şi un act la notar, să fie totul cît mai clar. Apoi am citit cîte ceva din presa zilei (groaznic ce s-a întîmplat) şi am vizionat inclusiv un clip cu o incinerare. Desigur, s-ar putea ca la noi aceasta să nu fie la fel de profesional făcută.
După care, mi-am anunţat copiii că avem şedinţă! După reacţiile iniţiale că ce e aia? şi de ce? că n-am mai avut aşa ceva!, toţi trei în camera lui Arin, am început să le explic cît mai calm că asta este dorinţa mea şi că vreau să mi-o respecte, că vor trebui să împrumute bani să ma ardă dacă nu vor avea, că cel puţin o parte din cenuşa mea vreau să ajungă în mare (de preferat în Mediterană, că tot mi-e tare dragă). Arin era destul de emoţionat la început dar i-a trecut. Încerc să vă reproduc cît mai exact ce a ieşit:
Arin: Bine... te ardem, o parte din cenuşă o îngropăm lîngă bunicul Ion şi lîngă Călin, o parte o aruncăm în mare şi restul îl iau eu, că vreau să te am mereu cu mine!
Eu: Ştii, poate îşi va dori şi Radu o parte...
Radu: Da, sigur, şi eu vreau! (cade pe gînduri). Mama, cînd te ard, nu rămîn şi bucăţi de oase?
Eu (cu cunoştinţe noi din filmul respectiv): Ba da, Radu, am văzut că mai rămîn şi aşa!
Radu: Ahaaa... din astea se poate face săpun!
Eu (întrebîndu-mă în sinea mea dacă aşa o fi început şi Adolf, cu fantezii despre săpun de oase): Dacă tu vrei, poţi face şi săpun din oasele mele!
Arin (stricîndu-se de rîs): Şi, dacă îţi rămîn cumva toate oasele întregi, le legăm cu sîrmă şi avem gata costumul de Halloween!
Eu: Bine şi aşa! Dar nu cred că se va întîmpla asta!
Arin: Eu îmi voi pune cenuşa ta şi un os într-un vas de sticlă, cu o poză de-a ta!
Radu: Eu îmi voi face o cutie de lemn, ca un sicriu, cu un os şi cenuşă!
Scuzele mele anticipate familiei viitoare a copiilor mei, cred că nu va fi foarte amuzant cu soacra pe comodă sau în vitrină dar na, poate se vor obişnui cu ideea! Oricum, am aflat lucruri noi: am un copil care m-ar face săpun şi altul costum de Halloween! A, Honey vrea şi ea un oscior, o şi văd cu un săculeţ cu oase după ea (la fel ca Rebeca, personajul lui Garcia Marquez), prezentîndu-mă lumii! Acum, că dorinţa mea este pe www, sper să îmi fie respectată!

sursa foto

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Bucurii noi

Zilele trecute am constatat că, dacă fac duş într-o zi cu soare, cel puţin după ora de iarnă, undeva pe la 11:30, razele soarelui se reflectă exact în jetul de la duş şi apa ajunge să arate ceva de genul celei din fotografii. Acestea le-am făcut în vară, la minunata cascadă unde era să îmi rup gîtul. Voi încerca să mă bucur de apa cu soare cel puţin pînă încep copiii şcoala iar ora de duş va fi 7:00.

vineri, 4 ianuarie 2013

2012


Se poartă la sfîrşit, început, sfîrşit de început de an să stai să analizezi ce ai făcut în anul care s-a încheiat, ce n-ai făcut, ce vrei să faci, etc. Mie mi-a fost cam lene să fac treaba asta aşa că am apelat la ajutoare, respectiv o aplicaţie de pe site-ul de socializare care îmi mănîncă foarte mult din viaţă (din vina mea, fireşte!).
Vedeţi mai sus cîteva dintre cugetările/interogaţiile şi senzaţiile mele de anul trecut, probabil că nu au relevanţă pentru altcineva în afara subsemnatei dar pot ţine loc de rezumat (apar cumva agramate, aplicaţia respectivă are probleme cu diacriticele).
Ca să vin şi cu ceva contribuţie proprie vă pot spune că anul 2012 am trăit mai puţin intens, am făcut mai puţin sport, am fost mai puţin stresată decît în 2011. Vreau să schimb ceva în 2013? Da, partea cu sportul!
Probabil am mari şanse să fie aşa pentru că am trecut în noul an pe schiuri, în vîrful pîrtiei de la Arena Platoş. Experienţă tare faină, din locul unde m-am oprit puteam vedea atît artificiile care se aprindeau din vreo patru locuri din jurul meu cît şi luminile Sibiului (credit lui Doru pentru comparaţia lor cu o vatră cu cărbuni încinşi, exact aşa arătau) şi mici-mici artificiile de deasupra lui. Pentru că Pixie stătea acasă la momentul ăla iar aparatul foto al mamei mele era îngheţat şi o luase razna, imaginile astea frumoase îmi rămîn doar mie (şi celor  care s-au mai nimerit acolo). 
În rest, îmi propun să fiu în continuare vie, să fim sănătoşi eu şi copiii mei! Cam atît! 

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service