marți, 25 decembrie 2012

Crăciun Fericit!

Tradiţionalul deja brad din cărţi... nu îmi iese niciodată la fel dar îmi place oricum! Vă doresc tuturor ceea ce îmi doresc şi mie, în primul rînd sănătate şi să vă fie cei dragi alături!

vineri, 21 decembrie 2012

End of the World - Computing - Post nerecomandat IT-iştilor!!!

Mai mult ca sigur, computerul meu era ferm convins că vine sfîrşitul lumii de el arată în halul ăsta! Şi dacă pentru el nu s-a sfîrşit lumea, că a fost resuscitat şi pensulat de mine şi ulterior de Mişu (căruia îi mulţumim pe această cale), după cinci ani de stat frumos şi adunat praf în neştire... zic eu că ar mai fi o şansă şi pentru noi! :)

joi, 20 decembrie 2012

End of the World - Fashion

Pun pariu că o parte dintre voi nu v-aţi gîndit la importanta şi spinoasa problemă: cu ce ne îmbrăcăm/ce luăm la noi mîine! Sinceră să fiu, nici eu, pînă nu m-a trezit la realitate Diana (pe Adriana nu o cunosc dar de la ea a plecat)! Adevărul este că puţină pregătire nu strică, să ne prindă sfîrşitul lumii utilitar-cochete. 
Pentru că orice găselniţă de genul este pe gustul meu, mi-am compus o ţinută relativ adecvată. Mai complicat a fost cu self-shooting-ul în atelier, trăiască declanşarea automată a lui Pixie!. Se practică pe blogurile de fashion şi la Floarea din grădină aşa că vă voi descrie piesele componente:


- cizme Wrangler - comode, cu blăniţă, cu puţin toc (talpă ortopedică), cîţiva centimetri în plus nu strică;
- ciorapi Calzedonia - nu se putea fără, orice fan adevărat nu se desparte de ei pînă în ultima clipă;
- fustă vintage, accesorizată cu multe ace de siguranţă - din constatările personale sînt bune în tot soiul de împrejurări;
- maieu gri H&M - un alt brand fetiş, bun la casa omului;
- bluză Voice of Europe - să ne aducă aminte unde sîntem;
- mărgele de lemn prinse cu elastic - la nevoie folosim elasticul pentru o praştie, biluţele pe post de proiectile, dacă vine foamea, tragem după vrăbiuţe;
- mască de pe vremea gripei aviare - folositoare pentru norul de cenuşă şi fulgii zburători;
- ochelari de protecţie - neapărat! să vedem clar cum vine întunericul;
- topor - din seria accesorii vesele - chiar trebuie să detaliez pentru ce e?
- maşina mea de găurit - prea dragă să mă despart de ea, dacă n-am priză, merge de armă albă.

Beware!
Sînt mai vintage decît vintage-ul însuşi... 
Valiza mea e gata!
Enjoy!

Lecturi la gura sobei: Războiul sfîrşitului lumii de Llosa. Dacă am citit cartea, nu pot spune că am văzut filmul ăsta dar sună interesant şi potrivit tematic: Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii.
În eventualitatea că vă lipseşte coloana sonoră, vă sugerez ceva de genul (eu n-am norocul ăsta pe motiv că am rămas, a nu ştiu cîta oară fără sunet la computer):

The Doors - The End

Asculta mai multe audio diverse

REM - It's The End Of The World As We Know It

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 16 decembrie 2012

Lansarea Redd's Winter Collection

Cerul dimineții, în ziua plecării,
știa el unde mergem,
avea culorile asortate
Vă spuneam în ultima postare că mă pregătesc de un drum la București pentru a participa la lansarea  Redd's Winter Collection. Asta după ce am comentat la postarea Dianei pe Redd's Shoe și am fost una dintre cititoarele Dianei care au însoțit-o la eveniment. A mai venit Dariana, celelalte două cîștigătoare neputînd participa.
Pe scurt, despre ce a fost vorba: Ursus Breweries a lansat anul acesta, în iunie, berea Redd's cu aromă de merișoare (Cranberries), un produs ce se adresează în primul rînd femeilor. O bere light, fructată, testasem anterior varianta cu lămîie. Pentru a marca în plus evenimentul, au avut ideea lansării unei colecții de bijuterii,  din cristale Swarovski, inspirate de culorile specifice produsului. Acestea au fost create de către Florina Erimescu, în al său atelier Josephine. Bloggerițele ce scriu pentru blogul Redd's, au fost invitate să promoveze un concurs printre cititoarele lor și așa au fost desemnate participantele la seara de vineri.
În afară de lansarea colecției de bijuterii și de degustarea de fresh-uri și beri fructate urmate de niște gustări delicioase, a fost tare interesantă prezentarea lui Mihai Cosmatchi despre bijuterii și creatorii lor de-a lungul vremii, începînd din perioada Art Nouveau și pînă în prezent. În cadrul acesteia a fost prezentată o statistică ce m-a pus pe gînduri, vă veți da voi seama de ce, am fotografiat-o!
Eu îi mulțumesc Dianei nu doar pentru că datorită ei am putut participa ci și pentru că ea și Tudor m-au și dus și adus în deplină stare de funcționare de la Sibiu la București și retur. Cu ajutorul Autonom rent-a-car, ce le-a pus la dispoziție o "mașină mare, închisă la culoare și cu numere de București" - asta a fost descrierea mea cînd m-a întrebat tatăl copiilor cu ce mașină venisem. Ulterior am aflat că era vorba despre un Ford Mondeo de anul acesta. Ori Tudor este un șofer foarte bun ori mașina s-a comportat exemplar, ori amîndouă, cert este că n-am avut frici pe drum.
Mi-a plăcut expediția pentru că am cunoscut și am discutat cu cîteva persoane foarte drăguțe (Florina Erimescu, Dariana), pentru că i-am cunoscut mai îndeaproape pe Diana, Tudor și Răzvan, pentru cerceii noi și strălucitori și pentru că aveam nevoie de două zile pentru mine.
Bloggerițe și cititoare la Cafe Luna



O parte din colecția Redd's Winter

Una dintre perechile de aici
îmi aparține de vineri :)



Florina Erimescu - Josephine

joi, 13 decembrie 2012

Premiile zilei

Nu m-am prea lăudat pe aici cu noul meu statut de pieton, respectiv pasager de autobuz exclusiv. Asta de luni, de cînd am constatat că îmi înghețaseră portierele mașinii, nici gînd să le mai pot deschide. Pentru că mi-a fost mai comod să zic: fatalitate! și să iau autobuzul în fiecare dimineață în loc să mă agit cu apă fiartă, spray-uri, foen... mașinuța încă zace în aceleași condiții, între timp și înzăpezită.
Această situație îmi dă mie ocazia să fac sport dimineața, în condițiile în care invariabil ajung să iau la întoarcere autobuzul 10 de la stația McD, pe principiul sănătos că mai bine merg decît să stau pe loc în stația de pe Șaguna. Pe lîngă sport, fac și tot soiul de constatări la prima oră a dimineții și m-am gîndit să acord și niște premii onorifice:
1. Premiul Lopata de Căcat (a se scuza limbajul licențios) se acordă pentru cel mai necurățat trotuar celor de la Polsib. O adevărată aventură acolo.
2. Premiul Pluș cel Fericit, pentru cea mai veselă și drăguță ținută din autobuz, se acordă unei tanti necunoscute, ce coboară la școala 10, am văzut-o la fel îmbrăcată și ieri și astăzi: buți negri cu portocaliu acoperiți de jambiere tricotate în toate culorile, blugi negri, haină piele întoarsă zmeurie căptușită cu blăniță, cordeluță subțire roz, cu fundiță. Avea o vîrstă incertă, putea fi și de vîrsta mea dacă judecam după față, oricum, am apreciat pata de culoare, cu o zi în urmă stăteam și priveam în autobuz: vreo 15 oameni, exclusiv  în haine negre și accesorii asortate, cu negru, firește, zici că mergeam în vizită la familia Adams, pînă și eu eram în maro și negru (cu geaca călduroasă maro a lui Radu pe mine), mi-am acordat totuși o mini-bulină roșie pentru mănușile fucsia. :)
3. Premiul Micul Indecis, pentru cum circulă autobuzele Tursib. Azi am venit pe jos, am luat niște mărunțișuri de la Lidl, știam că am autobuz peste drum, undeva la 8:17 minute, am fost super rapidă, autobuzul a venit la 8:06, l-am prins! Acum stau și cuget: era cel care trebuia să vină la 8:56 și a întîrziat sau cel de 8:17 care a trecut mult mai repede, la 8:17 intram în casă deja. Oricum, șoferul a făcut și pauză la cafeneaua de la bloc să își ia o cafea, autobuzul cu motorul pornit, eu singurică în autobuz, ieri a oprit la Ramo în aceleași condiții.
Și, în final, un premiu pe bune, primit de subsemnata de data asta, pentru că am dat curs provocării Dianei Ribana de a spune ce obiecte vestimentare sau accesorii colecționez. Și i-am scris despre vestele vechi, pe care le port în diverse ocazii și de care sînt foarte mîndră. Motiv pentru care acum sînt foarte entuziasmată de excursia plănuită mîine la evenimentul Redd's Winter Collection, la București, unde sînt sigură că voi întîlni mulți oameni minunați!

marți, 11 decembrie 2012

Quiz: gogoloaie!

Îmi venii zilele astea să pun tradiționala deja coroniță din liane de glicină în bucătărie. Între timp coronița e alta, unde mai pui că am și băițuit-o, albă. Pe lîngă mai vechile globuri verzi am mai pus niște chestii la libera alegere și inspirație.
Și pentru că eu știu de unde le-am luat dar nu știu nici pînă în ziua de astăzi ce sînt, uitați-vă bine la chestiile alea aproximativ sferice, maronii (aka gogoloaie), în care eu am făcut voodoo cu ace de gămălie și spuneți-mi și mie ce sînt!
Later Edit: sînt naturale, culese de pe plajă. Idei, ceva?

sâmbătă, 8 decembrie 2012

ArtBoutique Sibiu - decembrie 2012

Deși am vizitat și ieri tîrgul și astăzi mai devreme, doar acum am reușit să creez colajul de imagini și să vă spun două cuvinte despre a 12-a ediție ArtBoutique Sibiu. În primul rînd că dacă n-ați ajuns încă ar trebui să vă faceți timp pentru asta mîine, este deschis între orele 11:00 și 20:00. Sigur veți pleca cu ceva frumos de acolo, fie acest lucru doar imaginea atîtor lucruri meșterite cu drag și cu pasiune de către participanții la tîrg. În colajul de fotografii vedeți cîteva dintre recomandările mele: globuri, decorațiuni și accesorii de la Bicicletele Cochete, săpunurile Just Pure și bineînțeles cele Luthelo, bijuteriile Monikăi - alias Beejooz și accesoriile și decorațiunile patchwork Arta Improbabilă. Ce vedeți în fotografia a doua din stînga jos, o minunăție în tehnica patchwork nu este de vînzare dar au multe alte lucruri acolo. Eu am fost pur și simplu uimită de măiestria și răbdarea cu care a fost realizată.
Și, ca să îmi fac și mie puțină reclamă, Anda și Ioana, cu ale lor Biciclete Cochete, au primit la standul lor și o parte dintre steluțele Twinkie. Le găsiți acolo!

vineri, 7 decembrie 2012

Frici materne

Știți povestea lui Creangă cu drobul de sare? Imposibil să n-o știți! Ei bine, atunci cînd am citit-o, în școala generală, mi se părea o chestie super utopică și oarecum hazlie că tanti aia plîngea de mama focului pentru un scenariu cu pisica ce se urcă pe sobă și dărîmă drobul de sare în capul copilului (dacă îmi aduc eu bine aminte). 
Na, nu știu dacă toate mamele sînt la fel dar eu plîng cu pauze și sînt crizată de azi-noapte cînd am visat că i s-a întîmplat ceva rău lui Arin! Și nu reușesc să ies nicicum din bucla asta! Către mamele care mă citesc, așa-i că n-am înebunit?

miercuri, 5 decembrie 2012

Dragă Moș Nicolae...

de Arin Ion Voicu

Te iubesc, Moș Nicolae,

Tu ne-aduci mereu bomboane
Dar tu ceri și tu ceva.
Nu, nu, nu, nu cer nimica!

Și dacă tu n-oi cerea,
Eu ți-aș dărui ceva!
Nu contează ce-mi aduci
Eu te-aș iubi și atunci.

Cică a avut piciul de scris poezie moșului, pentru școală. A produs ce se vede mai sus, recunosc că i-am pus semnele exclamării, niște virgule și am corectat poziția cratimei în două locuri. Pentru că e puiul meu (nu de cioară, dar al meu) mi se pare extrem de drăguță. Iar i-a pus moșului cadou pe scări, lîngă ghetuțe. N-a făcut un moș albastru, e simplu, din lut și i-a făcut și un pachețel învelit în hîrtie creponată. Acolo nu știu ce e. Așteptare plăcută și vouă, cine știe ce găsiți în cizme mîine dimineață!

Excursie în timpul săptămînii

Chiar nu mă gîndeam că va fi atît de interesant drumul spre OBI. De mai multe zile încerc să ajung acolo, duminică aș fi luat-o pe strada Bagdasar, cu toate că este accesul permis doar riveranilor dar, surpriză, erau și doi domni polițiști care dirijau circulația exact acolo și n-am putut. Cred că presimțiseră că vreau să încalc regulile și au blocat drumul. Varianta centură ocolitoare am încercat-o o dată și nu țineam să repet experiența așa că mi s-a aprins beculețul: iau autobuzul!!! 
Mă gîndeam că trebuie să existe așa ceva, am dat căutare autobuz OBI  Sibiu și am dat peste un articol din vară ce spunea că, pe perioada lucrărilor se va putea ajunge cu autobuzul 19, cel pentru Viile Sibiului. Zic yupyyy și îl conving pe CC să vină cu mine. Ne-am dat cu autobuzul aproape o jumătate de oră, inclusiv pe centură, am admirat peisajul, m-am întrebat de cîteva ori oare unde sîntem, am văzut că apare OBI în stînga, m-am bucurat, autobuzul a luat-o în dreapta, m-am întristat, nene, unde ne duci? 
Ce să vezi, am ajuns în Viile Sibiului, de cînd n-am mai fost eu pe acolo, arată super dezolant, drumuri de pămînt, gunoaie, cîini și ruine. Am coborît să îl întrebăm cu speranță în glas pe șofer dacă totuși ajunge și la OBI, deja luasem în calcul varianta plimbat cu autobuzul înapoi acasă, luat mașina și făcut drumul fără excursia în Viile Sibiului. Nenea șoferul super amabil zice că mai avem de stat 12 minute cît stă el la capăt, apoi pleacă și are stație lîngă OBI. 
Am profitat de chestia asta pentru a-l folosi puțin pe Pixie. Sinceră să fiu, am și meditat la faptul că ar fi fost posibil să fiu viisibiancă la ora asta și să stau în decorul ăla jalnic. Cu ani de zile în urmă am văzut niște proprietăți acolo, împreună cu tatăl copiilor, vroiam să ne luăm casă. Erau ieftine. Nu ne-am luat că puțea! Rău de tot! Acum nu mai pute că fermele de acolo sînt închise și devastate. La fel și turnul din imagine. Știu că am întrebat în trecut dacă e de vînzare. Nu mai știu dacă era! Oricum, și ăsta venea la pachet cu mirosul care ți se impregna în toți porii așa că mi-am mai îngropat o dată visul de locui într-un turn sau de a avea casă cu turn. Încă mai sper!
Nu-mi pare rău că am făcut 40 de minute de pe Teclu pînă la magazinul respectiv, cu tot cu pauză. Măcar și pentru visele mele! La OBI am rezolvat rapid, m-a ajutat Luci cu toate alea, au la lucruri de aș parca acolo o zi întreagă, sper să vă arăt în curînd rezultatul excursiei. La întoarcere n-am mai stat după autobuz, am preferat mersul pe jos. O chestie pozitivă, dacă ignor cît mi-a țîțîit fundul. Nu de frig, din cauza aia îmi țîțîiau doar mîinile, de frica cîinilor, mari, mulți, mai ales în zona podului.

duminică, 2 decembrie 2012

De duminică

Habar n-am de cîte ori am urcat în Turnul Sfatului. De foarte multe ori! Totuși, îmi aduc aminte puține dăți să fi urcat pe tocuri, cizmele de azi aveau așa ceva, chiar dacă erau unele late, am resimțit prezența lor. Cu toate acestea, cred că nu mă puteam compara nici pe departe cu alți vajnici vizitatori. La coborîre, trece pe lîngă noi o fetiță grăbită, cam la vreo zece ani. Mai coborîm un nivel, vedem urcînd o altă purtătoare de codițe și cizmulițe, tot pe la vîrsta aia, suflînd din greu și urlînd pe scări: Andreeeiiiaaaa, Andreeeiiiiaaa!... Te-am văst printre scări! Către noi: Doamne feri'! ASTA-i tare grăbită! Am așteptat să treacă bodogănind  și pufăind pentru a izbucni în rîs. Aproape jos, la nivelul cu casa de bilete, apare primul dintr-un grup, un nene robust, deja era varză!
Tot din turn: un nene posesor de Nikon mare, profi, mare, lung, lat, declanșează lîngă mine. Cu blitz!!! Prin sticla ce proteja mecanismul ceasului. Dacă știe cineva cum a putut obține o fotografie cu mecanismul și nu cu o lumină mare reflectată în sticlă, să îmi spună și mie!
Coborînd spre locul unde am parcat mașina, mi-a gîdilat nările un miros de grătar și am decretat instant că mi-e poftă de mici! Pentru că principiul: eu cînd vreau să fluier, fluier! este unul sănătos, am făcut și așa ceva astăzi. Moralele fabulei: 
1. Valiza-grătar își trăiește ultimele zile, bucățele de jar se scurgeau vesele pe ciment.
2. Ilie fail: tanti de la magazinul sătesc mi-a vîndut carnea de mici pe post de carne necongelată, țeapă! prima parte a trebuit să setez grătarul pe decongelare rapidă, motiv pentru care micii au fost ceva mai cruzi. Cugetînd eu cum că nu am decedat de la cîrnații bavarezi nefăcuți, de vineri, din Piața Mare, n-oi muri nici de la mici, n-am mai stat să se facă complet. Tura a doua va fi mai bună!
3. Uitasem cum e să îți miroasă toată bucătăria a patruped proaspăt pîrlit. Am folosit pentru a prăji cartofii untură primită de mama după ce a ajutat o prietenă la preparat chestii specifice din porc.  Noroc cu salata verde, am mai compensat mia de calorii pe suta de grame! M-am abținut să pun usturoi la greu pentru că aș vrea să le aud astăzi la orele 18:00 pe fetele din grupul Harmony, cîntînd la Uniqorner. Și parcă n-aș vrea să rămîn singură pe acolo!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Uniqorner.3


Dacă nu ați ajuns la Uniqorner, tîrgul organizat de fetele-cochetele de la The Gossip Tree, nu e timpul pierdut, mai aveți toată seara și ziua de mîine. Și vă spun asta nu pentru că au acceptat să expună și obiectele create de mine. Ci pentru că e cald și bine acolo, prăjiturelele făcute de Reka sînt minunate, ceaiul e bun, oamenii deschiși să socializeze. Și găsești multe lucrușoare drăguțe, numai bune de luat acasă sau de dăruit de Sărbători. Fursecuri la borcan, turtă dulce, coronițe de brad, haine și accesorii călduroase, bijuterii mii! Plus, zecile de pinguini creați de Diana, special pentru acest tîrg. Deabia aștept să îi port pe ai mei, nu au pereche!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service