joi, 29 noiembrie 2012

DECÎT o zi

Stau și mă gîndesc la ce a trecut din ziua asta și nu știu să spun dacă mi-a mers mai mult bine sau mai mult rău. Că am bifat mare parte din agenda zilei dar mă simt oarecum debusolato-sfîrșită, cred că datorită faptului că am condus destul de mult azi prin minunatul nostru oraș cu minunatele (not) lui multe sensuri unice. La naiba și ce vreți voi că am vorbit tot singură șerpuind inutil pe străduțele din zona Dealului, Banatului. Ziceam eu mai demult că vocea tîrgului zice că sensul unic de pe Șaguna e cu dedicație pentru un nene benzinar, încep să cred că toată zona aia e dedicație pentru toți benzinarii, că faci kilometri de-a-n pixulea! Și nu mă doare că trebuie să las mașina la mama zmeului că nu găsesc loc de parcare, mă doare că am impresia că ar trebui să o las acasă ca să ajung mai repede și cu mai puțini nervi.
Dacă tot se bucura Miju astăzi pentru mine că am asfalt să vă zic și eu! Da, am asfalt, mare, lat, lung, pînă la trei case în stînga mea, că acolo se termină strada Asachi. Și, e proaspăt turnat, mă gîndesc că oamenii ăștia i-au încorporat noua tehnologie anti-accelerație, că are din fabricație niște vălurele de toată frumusețea, eu n-o calc, că nu stăpînesc efectul barcă. Se simte ca și cînd ai avea pană tot timpul. E de bine, e asfalt, să nu mai cîrtesc!
Zilele trecute, vorbea Tudor despre cum poate bloca o mașină patru locuri de parcare o dată. Astăzi am văzut cum poate bloca o blondă trei locuri de parcare. Din păcate avea mașina mică, dacă era mai mare se descurca și cu patru. Vorbea la telefon pe strada Vasile Aaron, cu mașina parcată pe dreapta în dreptul a trei locuri de parcare, goale, unde vroiam să parchez eu, evident! Am claxonat-o, nu s-a sinchisit, am cedat eu că mă grăbeam și e de dorit să fii zen.
Din seria lucrurilor care totuși au mers pot enumera că am dus copilul la ortodont să îi activeze aparatul numărul doi, am dus copiii și mama respectivă să prindă autocarul de București, am lămurit lucruri la Copy Center, mi-am recuperat cardul de la Unicredit și mi-am deblocat și token-ul (sînt pierdută între atîtea PIN-uri, ăla l-am uitat cu desăvîrșire, așa că aveam online banking din părți de luni de zile), am cumpărat niște minunate panglici de la Lidl șiii... AM LUAT NENE MECANIC CARE MI-A REPARAT MAȘINA DE CUSUT!!! Cea mai tare fază a zilei, cum m-am înțeles eu cu el la telefon:
Eu: Trec și vă iau la 3 fără 10, cînd ieșiți de la serviciu.
El: Ce mașină aveți?
Eu: Ford... Fiesta
El: E cu zig-zag? E simplă?
Eu: Nu, e Ford, Fiesta, mai mică, simplă! (în mintea mea mă gîndeam deja la sigla Opel, bine că nu i-am zis că aia are așa un fel de fulger, îi poate spune și zig-zag)
În fine, iau nenea, ajungem acasă, scoate mașina de cusut din suportul de lemn și zice: păi asta e mașină românească, Veronica! Eu am venit cu tot felul de scule, că mi-ați zis că aveți mașină străină, Ford, Fiesta, nu mai auzisem de ea, dar am venit pregătit! Că v-am întrebat dacă e simplă sau cu zig-zag (după ce s-a uitat și la mașina electrică, căreia nu îi găsesc pedala, da, asta e cu zig-zag). Să vă spun ce rîs m-a apucat? Sau cum rîd și acum? Oricum, bine că mi-a reparat mașina de cusut mecanică!
Mai am puțin și închei seara, sper că fără alte incidente, trebuie să duc cîteva dintre obiectele Orin Arts & Crafts la cochetul Gossip Tree, magazinul de pe scările ce coboară din Piața Huet spre Orașul de Jos. De mîine, pînă duminică acolo va fi Uniqorner, tîrg de vis ca la Paris! Va fi prima dată cînd îmi expun produsele la un tîrg așa că țineți-mi pumnii!

miercuri, 28 noiembrie 2012

Spread Your Love

Cred că sînt cinci ani de zile de cînd am aflat despre Alina Livia Lazăr, Li, cum avea atunci pseudonimul, cum îi spun și acum, că am rămas cu amintirea asta. Îi citeam versurile pe site-ul pe care mai publicam din cînd în cînd. Și pentru că îmi plăceau foarte mult am căutat-o și în afara site-ului, pe mess, pe blog-ul pe care scrie și mai ales postează fotografii de cînd s-a mutat în Anglia, sau pe profilul ei de pe facebook.
În urmă cu ceva vreme, am aflat despre unul dintre proiectele sale, îi atașez mai jos descrierea:

Hi, everyone. Thanks for following this blog and my visual experiments. Thought about bringing my work closer to you, so I’m giving away LOVELY POSTCARDS FOR FREE. Just send me a message with your address, then I will send you a postcard (or more:P) and would want for you to take a picture of yourself, holding it, sending it further, placing it on a shelf, writing on it, throwing it to the bin etc. or just the postcard near other precious objects in your surroundings if you’re too camera shy:) Be as creative as you want. If it works, it might be a nice project through which we can see how the limits of digital are melted away, and how people can be brought closer through photography. I’m doing it because I love you. (++ And because I’m in a shameless self promotion phase.


Mi s-a părut foarte interesant, am vrut să fac parte din asta așa că i-am cerut să îmi trimită și mie vederi. Le așteptam cuminte, într-un fel, parcă renunțasem la speranța că vor mai ajunge, bodogăneam din plin Poșta Română iar Li îmi spusese că mi le va trimite din nou. Acum sînt într-o situație mai delicată, pentru că astăzi am găsit plicul cu vederile de la ea, pe noptiera din holul meu, sub niște suluri de hîrtie, nu știu de cînd este acolo, data poștei Sibiu este 5 octombrie :((. Ăsta este unul dintre  "avantajele" de a mai avea o mamă care trece și își bagă nasul sau doi copii care mai ridică poșta, dar nu zic nimic despre asta. Habar nu aveam că venise plicul.
Cu scuzele de rigoare pentru toată încurcătura asta, cum l-am primit, am scos vederile făcute de Li, l-am luat pe Pixie și am ieșit să le fotografiez afară, așa cum m-am priceput și mi-a venit pe moment. Am primit cinci dar am fotografiat doar trei dintre ele. Rezultatul îl vedeți mai jos:








Acum aștept noi instrucțiuni, poate ar fi interesant să le trimit și eu mai departe.

marți, 27 noiembrie 2012

LMA, Pîrșului Mic!


Pentru că au trecut 10 ani de cînd a apărut mica creatură și pentru că acum sîntem în perioada Pîrș (așa mi-a trecut mie prin cap să îl alint, că parcă seamănă), să îi urăm La Mulți Ani lui Arin! Cu un desert rapid, bineînțeles!

joi, 22 noiembrie 2012

Just Beer Sibiu

Nu știu dacă v-ați dat seama pînă acum dar pe blog nu am făcut reclamă plătită și nu am făcut reclamă lucrurilor în care nu credeam. Bine, nu credeam să mă apuc să fac reclamă la bere dar uite că necunoscute sînt căile...
Știam că s-a deschis un nou local în Sibiu, de către și în spațiul unui amic, un local DECÎT CU BERE, dacă îmi permiteți exprimarea colocvială. Nu ajunsesem pînă aseară acolo.
După prima mea experiență cu un spectacol de balet (din seria să mă gîndesc bine dacă mai merg, dar vă voi povesti în alt post despre asta), am poposit cu Honey pe Bastionului, la nr. 3 (dacă nu mă înșel acolo a fost un alt local, Byblos). Eu m-am cam pierdut în meniul cu multe beri, aveau detaliată compoziția și gustul fiecăreia așa că m-am orientat către o bere "de culoare portocalie, cu gust de mirodenii, banane și cuișoare", Hefeweisen, Honey a luat o bere neagră (ceva ce ulterior am aflat că are și denumirea de specialitate, Stout, eu ăla crezusem că este numele berii, paranteză rotundă, paranteză pătrată). Doru a încercat o bere care cică a fost premiată acum doi ani ca tip top minitop, se numea Delirium Nocturnum și avea o etichetă cu elefant, de ce, nu știu.
Toate trei aveau un gust deosebit dar eu, complet profană și nebăutoare, m-am îndrăgostit de gustul berii aleasă de Honey, Belhaven, Scottish stout, a fost o revelație. Nu știu cum să mă exprim, era cremoasă, avea o textură aparte, n-am mai încercat așa ceva. Comparativ cu ce am încercat acolo, restul berilor autohtone pe care le-am gustat eu (în mare parte berile ușoare, cu lămîie) sau Salitos-ul despre care credeam că e o bere bună, au pălit brusc. Așa că, aș prefera oricînd să revin pentru o bere în Just Beer. Prețul este mai mare decît al berilor autohtone, ceva echivalent cu prețul de pub al unor beri ca Guiness, Corona sau Salitos dar eu zic că merită din plin!
În concluzie, nu ratați experiența Just Beer! Cu riscul ca berea să nu mai fie niciodată la fel!

marți, 20 noiembrie 2012

Caught in the act

De cîteva zile ne fugărim prin grădină. Mai mult eu pe ea. Ea mai puțin pe mine. Ea doar încearcă să apuce un măr pînă apuc eu să prind un cadru cît de cît uman cu Pixie. Cînd am auzit-o în grădină am zis că mi s-au îmbătat țărcile, făcea prea urît și pentru ce mă obișnuiseră ele și părea oarecum armonizat. Azi am reușit să fac o fotografie semi-clară, era în vîrful stejarului. Stejarul meu, normal, cu aproape toate frunzele în el! Cam greu să faci clarul pe zburătoarea mîncătoare de mere. În fine, pentru că o văd de o săptămînă constant își merită titlul de GAIȚA GRĂDINII! V-am spus oare cît de urît face? Ca o jucărie/cioară/țarcă stricată! Noroc cu penele alea frumoase, albastre!

luni, 19 noiembrie 2012

Din rețetele mele rapide

Am clarificat deja pe aici că nu-mi place să pierd mult timp cînd gătesc. Nu m-aș apuca să fac o minunăție ca a lui Teo, chiar dacă pare super bună, m-am descurajat  de cînd am început să citesc cîte trebuie făcute, darămite să o mai pun și în practică.
Așa că mă limitez la ce știu! Meniul de azi de la prînz: piure de cartofi cu broccoli (fiert în apă cu sare și cu un cubuleț de unt deasupra), piept de pui cu curry (tăiat cubulețe, prăjit în ulei cu sare, piper, curry) și salată. Ca să mă laud, pe lîngă salata verde din comerț, am pus și frunze de spanac, pătrunjel verde și ceapă verde din sera care încă îmi mai oferă surprize (ceapa verde a ieșit din arpagicul pus astă-primăvară!).

joi, 15 noiembrie 2012

Despre sfinți și deontologie profesională

Ce au în comun cele două noțiuni? În principiu faptul că sînt intangibile și ai ceva probleme în a defini exact de unde încep și unde se sfîrșesc. Despre cea de-a doua ar fi trebuit să studiez în facultate dar, într-un an de zile am ținut doar trei dintre cursuri (în principal din lipsa profesorului care preda materia respectivă). Așa că, nu vă voi ține teorii învățate, vă spun doar că, din punctul meu de vedere, deontologia profesională ar trebui să fie aplicabilă oricărui domeniu, fie că ești măturător de stradă, coșar sau, în cazul de față, ziarist, ar trebui să îți faci cît mai bine și corect treaba.
De ce m-au apucat cugetările filozofice pe teme de? Pentru faptul că astăzi, pe față carte, aveam un amic foarte revoltat de un articol pe care l-a citit pe un site de știri și dădea și link. L-am salvat și colat alături. Repet, pe un site de știri. I-am spus să stea liniștit că sigur este un pamflet, articolul original fusese citat și acesta pe fb, acum o săptămînă.
Ce mă irită pe mine foarte tare, dincolo de ideea că la noi orice găselniță, oricît de puțin probabilă, scandaloasă și ignorînd orice urmă de bun simț, este percepută ca posibilă. Adică oameni cu scaun la cap se gîndeau în primul rînd că se poate ca patriarhul Daniel să impună taxă pe folosirea numelor sfinților. Pentru că sîntem țara în care multă lume își permite să fie originală, în interpretarea moralei, a legilor, a tot ce se există. Asta ca să nu zic că le ignoră cu desăvîrșire.
Rămîne problema jurnalistului (posibil copistului) care a preluat copiind și lipind pe site-ul de știri, pamfletul Times New Roman, un site cunoscut de satiră și pamflet, unde ți-e clar asta de la început, din titulatura ziarului: Cotidian independent de umor voluntar. Pentru că, precizează sursa, dar nu indică nicăieri faptul că este un pamflet, trăznaia apare pe site-ul Time4News, în rubrica de știri din Educație și Cultură. Și aici eu văd două variante posibile: ori e suficient de bou și de pe lîngă cît să nu verifice sursa sau habar n-are ce e aia pamflet, caz în care sînt îngrozită de posibilitatea ca alte exemple de genul să treacă de știre. Ori e rău-intenționat și a lăsat lucrurile așa pentru a face valuri în rîndurile celor creduli. Manipularea se poartă din greu și la multiple niveluri.
Indiferent de variantă, rămîn la concluzia că mai bine nu urmăresc presa. M-am săturat de chestii de genul sau de gunoaiele care sînt servite zilnic pe post de materiale media (cel puțin eu am nimerit majoritar din astea) sub scuza aia penibilă că asta vrea poporul, asta îi dăm! Normal, că dacă tu ai un instrument de presă folosibil în principal ca portavoce în campania electorală, în restul timpului, egal ce difuzează!
Mda, nici nu știu de ce mă mai revolt! Ignorați idealismul feroce!

luni, 12 noiembrie 2012

Apple Saga

V-am povestit aici despre cît/cum mi s-au făcut mie merele anul ăsta. Și dacă tot am căutat diverse modalități de utilizare mi-am adus aminte de cum mă jucam eu cu sîmburii de măr prin liceu așa... cum mi-am făcut coliere și cercei din ei, care se păstrează bine pînă în prezent. Așa că m-am înarmat cu răbdare, ac și ață plus poftă de mere și a ieșit ce vedeți în stînga! Îl găsiți pe Orin Arts & Crafts, cu ocazia asta am inaugurat o categorie nouă, Bijoux. Acum lucrez la cel de-al doilea, ar fi trebuit să număr cîte mere am mîncat/cîte prăji am făcut pentru fiecare dintre ele. Poate o voi face la al treilea! Cred că este prima dată cînd simt că o concurez puțin pe Monika, dar așa, de departe, pînă se termină merele!

duminică, 11 noiembrie 2012

Ultimele știri pe scurt

1. Am pierdut pariul cu CC cum că ieri nu va fi foarte aglomerat la cinema. Rula Skyfall. (L-am convins să vină la film pe motiv că trebuie să o ascult pe Adele pe coloana sonoră.) Data trecută cînd am fost într-o sîmbătă la Batman 4, deabia dacă era jumătate de sală. De data asta, erau aproape toate scaunele ocupate. Cu toate acestea, personalul era extrem de plictisit-obosit, la un moment dat s-a oprit filmul, nu s-au sesizat, s-a dus un amic, a trezit o tanti, dormea sub păturică, să repornească proiecția. În fine, nu e rău filmul, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost rolul negativ interpretat de Javier Bardem (Silva). Cu o freză blondă și extrem de antipatic exercita fascinația unui șarpe care se pregătește să te înghită. 
2. Am reușit să îmi stric epilatorul. Îl aveam de cinci ani, am fost tare mulțumită de el, a rezistat la tot soiul de șocuri, full-contact cu gresie, ciment, parchet. De data asta a făcut cunoștință apropiată cu hanoracul tricotat cu care stăteam prin casă. A tras fire din el pînă a rămas înțepenit și și-a dat obștescul sfîrșit, lăsîndu-mă cu un sfert din operațiune încheiată. Mi-am cumpărat unul nou, cel din stînga, aceeași firmă, un alt model, l-am cerut pe cel mai basic pe care îl aveau, că n-am încredere în mine că n-o să aterizeze în cele mai nebănuite locuri. Foarte drăguțe domnișoarele de la Altex. Ne-am amuzat că cea care s-a ocupat de garanție m-a întrebat dacă vreau să îi fac probă, eu și cea de la casă am început să ne întrebăm cum ar fi să încep o epilare rapidă în mijlocul magazinului. Tanti l-a testat totuși, să văd că se învîrt discurile.
3. Atunci cînd am adus unul dintre ghivecele mari cu Yucca în casă, avea și regina nopții răsărită spontan la rădăcină. Încă rezistă acolo iar holul meu e parfumat și acum. Cred că știu și plantele astea cum să se dea bine pe lîngă mine.
4. De fapt asta este cea mai importantă știre: am din nou computer conectat la internet. Îl am de vineri dar am avut un program destul de încărcat și nu mi-am găsit timp să scriu pe blog. Are ceva zgomot de fond mai puternic, cîteodată zici că e un avion pregătit de decolare dar se mai și potolește și îi iert tot pentru spațiul dublu de stocare pe care îl are. La frenezia mea fotografică, cel vechi era deja aglomerat pînă aproape de sincopă.

marți, 6 noiembrie 2012

Cugetări fără net

Zilele astea sufăr! Rău de tot! Nu am net de vinerea trecută! În concluzie, mă simt ruptă de lume, lumea virtuală, fireşte! Nu mai ştiu cine ce face, ce muzică ascultă, pe unde umblă, etc. Ieri şi astăzi am profitat de colţul cu internet de la Ibis Sibiu, deja intrasem în sevraj.
Dacă ieri am actualizat blogul "de serviciu" cu ce am lucrat, azi vreau să vă spun două cuvinte aici, nu de alta, dar mi-ar părea rău să uit perlele lui Arin.
Duminică mergeam împreună pe strada Arhivelor. Acolo sînt nişte stîlpi de metal, în jur de zece, pe marginea trotuarului. Eu, fiind în faţă, încep să fac slalom printre ei. 
Arin, din spatele meu: Mama, ce bine că mai ai încă gene de copilaş în tine!
Eu: Cum adică, Arin? 
Arin: Păi, aşa, uite, încă n-ai uitat să te joci ca un copilaş şi faci lucruri distractive!
După asta, ne-am luat la întrecere vreo trei ture. Să vă spun cît de repede fuge copilul? M-a luat la mustaţă totuşi, eu fiind şi cu ditamai geanta după mine.
Ieri se pare că l-a lovit melancolia existenţială. În timp ce bîntuiam noi pe străzi să plătim tot soiul de chestii:
Mama, eu vreau să rămîn copil!
Eu: De ce, Arin?
Arin: Păi e greu să fii adult! Trebuie să achiţi facturi, să le faci de mîncare copiilor, să mergi la serviciu...
Da, greu de tot!... mai ales că unii dintre noi mai au şi dependenţe internautice de gestionat!

joi, 1 noiembrie 2012

Nu înțeleg


Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol. 
Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi!

Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii!

P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.

Nu înțeleg


Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol. 
Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi!

Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii!

P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service