joi, 30 august 2012

Emeric Imre și Ilie de la sculărie


N-am apucat să vă spun că am fost și la concertul Emeric Imre din ArtFest. A fost tare frumos mai puțin partea cu frigul, să ne aducă aminte că vara s-a cam dus. Poza de mai jos este din prima seară de Festival, atunci era mai cald. Să vă zic doar că am descoperit cu plăcere că Emeric Imre are, pe lîngă piesele de coracon, să le zicem așa, și piese de un super umor. Pentru că nu am găsit una dintre cele cîntate, al cărei refren suna ceva de genul: Și mi-ai făcut numai belele/fata din crîșmă de manele, am găsit una și mai și, ascultați-o, să vedeți ce renumit e Ilie de la sculărie! :))

Emeric Imre - Balada lui Ilie de la scularie

Asculta mai multe audio diverse

luni, 27 august 2012

Trecut-au anii...

Se făcea că am început să îmi pun în ordine toate cele de prin cameră. Printre altele, am dat de fotografia înrămată a bakuganilor pe cînd erau mai mici și în varianta pokemonmeetingjamesbond. Cînd a văzut Arin obiectul respectiv l-a apucat dragul și m-a rugat să i-o dau să se uite. Am gîndit "narcisist ca mă-sa" și i-am dat-o. Tabloul doi: eu învîrtind în budinca de caramel, Arin și Radu în bucătărie, Arin tot cu poza în mînă. La care oftează și spune: "Ooofff, ce n-aș da să mai fiu iar copil... ce n-aș da să nu fi trecut anii...!!!" OMGF, OMGF, cît pe ce să le botez budinca cu ceva fluide, că mă pufnea rîsul dar am zis să fiu tare, să nu-i stric nostalgiile copilului! Oare ar trebui să iau și eu o poză în mînă? Să mă plimb cu ea prin casă să mă căinez?

duminică, 26 august 2012

Ducu Bertzi în concert la ArtFest Păltiniș 2012

Cred că mă puteți invidia pentru că voi fi diseară în cadrul ăsta frumos al Green Plaza - Pensiunea Rafael, la Păltiniș. În prima seară a ArtFest Păltiniș 2012 voi fi aici și voi respira aerul curat, alături de Prieteni Vechi. Și îl voi asculta pe Ducu Bertzi în concert, întrebîndu-mă dacă va mai fi duminică într-o zi... :)

DUCU BERTZI - Si de-ar fi

Asculta mai multe audio pop

vineri, 24 august 2012

Cartea de pe noptieră

Mă gîndesc că multora dintre voi le este familiară colecția respectivă a editurii Humanitas. M-am folosit de titlul ei pentru că părea cel mai potrivit pentru subiectul acestui post. De fapt, este vorba despre "cărțile de pe noptiera mea", am constatat zilele trecute că am strîns cîteva, unele citite, altele virgine sau începute și lăsate neterminate din varii motive. Nu știu pe cîți dintre voi interesează enumerarea lor, în ordinea inversă în care le-am pus acolo, respectiv de sus în jos:
- Paul Ekman - De ce mint copiii? - n-am citit-o dar ar trebui, cu siguranță am greșit undeva pentru că mă confrunt cu această problemă în fiecare zi;
- Yasunari Kawabata - O mie de cocori (chiar în colecția amintită în titlu) - am citit-o, mă apucasem acum ceva vreme să o recitesc, am abandonat-o la jumătate;
- Christopher Moore - Mielul: Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus - Am început să o citesc acum două zile, e minunată, mai mult ca sigur vă voi mai povesti despre ea, nu este o carte pentru bigoți sau habotnici, are un umor extraordinar;
- Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști - carte primită în dar de la tatăl copiilor, citise el acolo că autorul ei era comparat de către Llosa cu inventatorul satului Macondo (aka Marquez, scriitorul meu preferat). Și la asta m-am împotmolit la jumătate, cartea are ceva dar nici gînd de dragostea la prima citire care a fost cînd am dat de Un veac de Singurătate;
- Carlos Fuentes - Toate pisicile sînt negre - asta am citit-o, promisesem la un moment dat să vă scriu mai multe, o piesă de teatru care m-a impresionat prin abordarea istorico-mitică a cuceririi Mexicului de către spanioli;
- Ananda Coomaraswamy - Hinduism și Buddhism - o carte pe care am primit-o în urmă cu ceva ani de la un profesor de filosofie, la întîlnirile Artgoticilor, nu știu de ce credea că mi s-ar potrivi, probabil într-o altă dimensiune aș fi avut răbdarea să o citesc;
- aici urmează un mic carnețel cu coperți cartonate, nescris, cu foarte mult roz;
- Meg Hickling - Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex - am citit-o mai demult, am scos-o din bibliotecă atunci cînd i-am vorbit despre ea Adelei, a rămas pe noptieră;
- Dan Herciu - Taxa pe viciu - poezii - citită, recitită, pot spune că am citit-o în timp ce se scria;
- Mihail Sadoveanu - Zodia Cancerului sau vremea Ducăi - Vodă - na, aici m-am cam împotmolit cu explicațiile, habar n-am de ce e pe noptieră, am citit-o prin liceu, cred.
Pot să fac din asta o leapșă? Să îmi răspundeți dacă și ce cărți aveți pe noptieră? Alexandra, Honey, Monika, Ioana, Corina, ce spuneți? Bineînțeles, mi-ar plăcea un răspuns și de la alți cititori ai blogului.

Ce faci, lele? Greblez albine!...

Oricît ar părea de fantezist, dialogul de mai sus nu este cîtuși de puțin neadevărat. Adică, na, o fi el ipotetic, pentru că n-am avut discuția asta cu nimeni dar e foarte posibil pentru că asta făceam eu acum două seri. N-am apucat să vă povestesc mai repede.
Nu știu pe la alții dar la mine s-au făcut prunele în disperare anul ăsta (deși El-ul Ei zice că nici gînd, că a fost un an rău pentru pruni, pe motiv de secetă). Drept este și că l-am udat, sub el a fost chiar locul nostru de joacă cu furtunul meu cel cu multe găuri. Am făcut muuulte prăji cu prune, am strîns pentru țuica maică-mii, aceeași mamă a făcut întîia oară în viața ei gem de prune, în vreo trei ture, a ieșit cumva de consistența dulceții dar na, e bun și așa! Și tot mai erau...
Cît m-aș fi plîns eu de adunatul prunelor, de aproape două săptămîni s-a terminat... nu mai am acces! Deși au fost zeci de prune pe jos și încă sînt, fotografiile sînt de acum două seri, cînd mi-a venit IDEEA!
Nu v-am zis de ce nu le mai pot aduna! Pentru că s-a dat sfoară în toți stupii din zonă și în mini-fagurele de viespi din sera mea cum că la mine sub prun e trai pe vătrai, papa mult, gratis și cît se poate de dulce! Așa că albinele din zonă au renunțat la activitatea mai puțin productivă a polenizatului că de, cauți floarea, bagi nasul în ea, poate pleci cu ceva, poate nu, aici sigur poți să faci o gaură în prună, să intri în ea să mănînci pe săturate! Habar n-am dacă iese și miere din asta dar, ele par fericite.
Revenind la titlu, ce mi-a trăznit mie prin minte acum două seri? Că seara activitatea pare mai puțin frenetică, viespile par să meargă mai devreme la culcare, albinele mai rămîn. Ce-ar fi să le greblez? Așa, cu prune, iarbă, albine și ce-o mai fi pe acolo. Măcar să-mi fac un loc, bee-free, să pot pune scara, să adun direct din pom prunele rămase. Zis și făcut! Luat grebla și început cu drag și spor activitatea. Phiii, mare minune că am scăpat neînțepată! Că atunci cînd trăgeam eu rostogolind prunele înspre mine (că de, asta e mișcarea cu grebla), îmi trăgeam pe picioare și cîteva zeci de albine buimace, scoase din ditamai festinul! După cîteva minute am abandonat, devenise de speriat chiar și pentru mine, care mă bag cu capul înainte în tot soiul de tîmpenii. În dimineața asta am fost să verific dacă pot să pun scara dar încă nu sînt foarte curajoasă, n-au plecat, în ciuda greblei!...

joi, 23 august 2012

Mai sînt trei zile pînă la Art Fest Păltiniș 2012

Știți cum ne văităm noi, cei din zona Sibiului, că stațiunea Păltiniș este un loc cu viață doar în sezonul rece, că e păcat de ea și altele de genul... Se pare că cineva a avut curajul de a încerca să schimbe lucrul ăsta. Soluția aleasă: un proiect ambițios, cel de a organiza la 1400 de metri altitudine un festival multidisciplinar, pe o durată de două săptămîni.
Între 26 august și 9 septembrie 2012, gazda și organizatorul evenimentului este  Green Plaza - Pensiunea Rafael, unde vom avea parte de piese de teatru, concerte folk, jazz sau cafe concert, expoziții de artă vizuală, design vestimentar, atelier și seminarii de filosofie și literatură, atît în spații interioare cît și pe scena în aer liber. Detalii despre program găsiți aici. Capete de afiș: Ducu Bertzi, Emeric Imre, Mircea Vintilă dar îi veți putea asculta și pe sibienii noștri: Romulus Cipariu, pe cei de la Electric Band și Renegades.
Nu știu voi, dar eu mă gîndesc deja cum va fi să stau afară, între brazi, să ascult live melodii de genul acestora:
Emeric Imre - Noapte de unul singur

Asculta mai multe audio diverse    
Emeric Imre- Hai, iubito

Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 22 august 2012

Eu cu țuica ce fac?

Informații ajutătoare:
Se făcea că în urmă cu aproape șase ani mergeam cu tatăl copiilor la prima nuntă care s-a ținut vreodată la Bîlea Lac, pe lac. Protagoniștii: un fost coleg de facultate de-al domnului și aleasa lui, nemțoaică get-beget. Ambii iubitori de munte și dacă nu mă înșeală memoria, aici se cunoscuseră sau ceva de genul. 
Nuntă ca-n povești, a ținut de vineri pînă duminică! Cu prietenii miresei veniți cu un autobuz gen rata de Poplaca, de la Germania încoace! Vineri noaptea foc de tabără, alungat spiritele, spart multe vase aduse de nuntași, mirii măturat cioburi cu mare hărnicie. A doua zi, slujba cununiei pe lac, frig, zăpadă, mireasa în rochie fără mînecuțe, rezistat fără probleme (trăiască vodka sau țuica sau ce-o fi fost). Îngrămădit preot ortodox, preot catolic, mirii, ținătorii de lumînări, fotografii pe mica insuliță de pe lac, avut emoții la fiecare înconjur al mesei ce ținea loc de altar să nu pice careva în apă. Noaptea, petrecere, lacul înconjurat de torțe aprinse, foc de artificii, tralala și hop așa, duminica mîncare și către case.
După atîtea informații mai mult sau mai puțin folositoare, problema zilei mele de astăzi: căutînd ceva prin pivnița din dotare am dat de două bucăți sticluțe de plastic, mărturiile de la nunta respectivă, pline cu un lichid cu o tentă gălbuie, bănuiesc țuică. N-am avut curajul să deschid dopul niciuneia să-mi bag nasul în ea. Revenind la titlu: eu cu țuica ce fac??? Cică are circa șase ani, oare e băubilă? Nu că aș bea țuică dar na, e bine de știut!

luni, 20 august 2012

Life in a Day - Caravana TIFF

A trecut aproape un an de cînd am văzut prima dată filmul ăsta (sursa foto), la cinemateca TIFF, la librăria Humanitas, v-am povestit aici mai multe despre el, mi s-a părut extrem de interesant și bine realizat. N-aș vrea să reiau ce am scris acolo, vreau doar să vă recomand să mergeți să îl vedeți astăzi. Va rula în Piața Mică, primul dintr-o serie de trei proiecții (20 - 22 august), de la orele 21:45. Intrarea va fi liberă.
Am copiat de pe pagina de Facebook a Caravanei TIFF, programul detaliat:
 - Luni, 20 august: „O zi din viață” lungmetraj din 88.000 de clipuri pe Youtube aduse la o formă artistică de regizorul Kevin Macdonald;
- Marți, 21 august: "Gianni și femeile" o comedie italiană cu Kitty Cepraga într-un rol extrem de provocator;
- Miercuri, 22 august: "Tilt" filmul pe care Bulgaria l-a înscris la Premiile Oscar 2012, secțiunea cel mai bun film străin.

duminică, 19 august 2012

Facts of life

Vă zisesem aici cum săriseră la mine cînd eram pe bicicletă niște cîini pe o stradă în apropiere de casă. Primul dintre ei, la dus, era o cățea de talie medie, slăbuță, un fel de crem, frumușică dacă ignoram faptul că sărea la mine. I-am găsit circumstanțe atenuante pentru că avea lîngă ea un pui, ciufulit, maroniu. Nu i-am găsit circumstanțe atenuante pentru că eram departe de ea și n-aveam idei războinice. Probabil vroia să îi dea o lecție de viață puiului. Acum două zile am revăzut puiul, mort, zdrobit de o mașină, zăcea în praful drumului. Stau și mă întreb dacă mama nu ar fi trebuit să își adapteze programul de curs în ceva de genul: biciclist - OK, mașină - nașpa rău!
Ieri, cînd am ieșit din casă, au zburat imediat vreo zece vrăbii sus pe gard. Mă întrebam ce-i cu ele cînd am văzut și răspunsul, un pui mic, parcă mai mic decît cel din poză (ăsta l-am văzut bîntuind prin curte acum ceva vreme). Căzuse din cuib și cred că încercau cu toatele să îl dirijeze cumva. S-a ascuns instinctiv între ghivecele de flori. L-am lăsat în pace, am învățat să nu mă mai bag în chestii din astea, să las natura să își urmeze cursul. Mă întreb totuși dacă a supraviețuit.
Later Edit: Cred că fiecare încercăm să ne apărăm cît putem puii, cam cum fac eu cu ai mei cînd vreau să îi feresc de cît mai multe pericole: de la apa de fîntînă (de la metropola Giubega, de unde s-au întors ieri, pe motiv că e netratată iar organismul lor sigur nu a fost expus repetat la posibilii germeni, micro-organisme din ea pentru a fi imun), la Cola, la chimicalele din majoritatea produselor, de la traversatul străzii la condusul unei motorete... etc. Probabil nu toate deciziile sînt bune sau împărtășite de alții dar sînt ce înțeleg eu să fac mai bine.

sâmbătă, 18 august 2012

Nunta la români

Sper să nu jignesc pe nimeni dacă folosesc expresia... "neam de traistă"! Sper să nu jignesc nici traista! De ce sînt eu așa categorică? Păi nu prea știu cum să îi categorisesc pe minunații de mai sus, care s-au trezit, culmea penibilului și a lipsei de bun-simț, să ignore faptul că pe scena de pe lac din Muzeul Satului avea loc un spectacol de flamenco și s-au simțit perfect îndreptățiți să își facă acolo pozele pentru albumul de nuntă. Nenea și tanti cîntau, mirii noștri defilau pe acolo, nici o treabă, la un moment dat, o tanti fotograf de pe mal (așa m-am prins și eu că făcea parte tot din alai) s-a apucat să urle tare la unul dintre cei de pe scenă: "să-și dea în puii mei (adică ai ei) ochelarii ăia de soare jos, că în toate pozele e cu ei!" Normal că individul a ignorat-o, că na, dădeau bine ochelarii de soare cu cămașa descheiată să i se vadă cheptul, cît e el de mîndru! Na, așa ceva n-am mai văzut!
Revenind la spectacol, am avut o ușoară dezamăgire că nu s-a dansat, a fost vorba doar despre interpretare vocală și la chitară + castaniete, tanti s-a ridicat în picioare doar la finalul fiecăreia dintre cele două părți ale spectacolului și asta doar pentru a schița niște mișcări sumare de flamenco. Ce cîntau ei nu suna rău deloc, interesant că n-aveau nimic de-a face cu țara originară a acestui gen, Spania, ea venea din Columbia, el din Scoția, amîndoi acum din Canada...
Pentru că la finalul spectacolului deja nu mai aveam același interes, m-am apucat să îi testez zoom-ul lui Pixie, pe rațe, ape și altele, respectiv alți miri ce se fotografiau în depărtare, pe pontonul clădirii cu specific pescăresc. Vă pun o mostră, avînd în vedere că eu eram așezată pe băncuțele de pe lac iar ei erau de cealaltă parte, și fără trepied, zic eu că nu e tocmai rău! Felicit perechea necunoscută pentru că nu i-a trecut prin cap să vină în mijlocul spectacolului!

joi, 16 august 2012

Bibi merge la Zoo

Dacă mai țineți minte, acum ceva vreme pomeneam eu pe aici despre o mică țestoasă, făcută nouă cadou de către Robert. După aproape doi ani la noi am decis că ar fi mai bine îngrijită într-un cadru organizat, alături de alte broscuțe. Asta după ce am vizitat acum vreo trei săptămîni grădina zoologică de la noi și am aflat că medic veterinar acolo este o cunoștință de-a mea și am văzut și spațiul destinat broaștelor țestoase (mai mari decît a noastră). Mi-a venit ideea să îi propun să o adopte și pe Bibi. 
Alex a fost de acord așa că de astăzi, Bibi s-a mutat cu acvariu și instalație de încălzit cu tot, în biroul lui. Coleg de încăpere, nu și de acvariu, are un pui de boa! Va sta deocamdată acolo, pînă se face mai mare și va fi mutată cu celelalte. Cu ocazia asta am aflat că Bibi este de fapt un el. Sînt convinsă că îi va merge bine, sper să o/îl mai putem recunoaște cînd va fi mai mare. Cu ocazia plecării, am organizat o mini-ședință foto. N-am remarcat nici un semn particular pe care să îl pot căuta mai încolo dar le vom avea amintire. Bye, Bye, Bibi!

Zuzu - The Rabbit

Cred că întîlnirii de ieri a acestui drăguț animal de companie i se datorează visul meu cu iepuri de azi-noapte. Îl cheamă Zuzu și este cel mai drăguț iepuraș pe care l-am văzut eu. Desigur, la asta contribuie și stilul și eleganța vestimentației pe care o afișa! Probabil tanti din imagine și Zuzu cel mic sînt cei mai inițiatori de tendințe ai momentului! Așa-i că vă tentează și pe voi să vă plimbați cu el?

marți, 14 august 2012

Rufele din familie

Nu se spală în public! Pe bune că știu chestia asta dar simt nevoia să o ignor astăzi și să mă oarecum plîng. Pe motiv de spălat. Nu rufe, vase de data asta! Am mai scăpat eu cîte ceva pe aici despre saga continuă a cît sînt eu de paralelă cu mama mea. Care, recunosc oricînd, mă ajută foarte mult dar na, incompatibilitate totală.
Buuun, se făcea că săptămîna trecută i-am spus pentru a nu știu cîta oară să nu îmi mai spele vasele. Din simplul motiv că nu îmi place cum le spală (rămîn mici resturi de mîncare pe ele) și trebuie să le mai spăl o dată. Cunoscîndu-mi piticii cu economisitul apei, energiei, etc. puteți înțelege că are un sens și revolta mea. Acum mi se pare și mai aiurea pentru că am centrala în continuare stricată așa că toată chestia se petrece cu apă rece, în concluzie, ne congelăm mîinile și ea și eu. Inutil! Enfin, mi-a reproșat că eu nu le spăl NICIODATĂ! Moment în care chiar mi-a sărit țandăra întrucît exagerările nu-mi plac deloc.
Revenind la ziua de astăzi, n-am putut evita să își petreacă jumătate din zi la mine, pe motiv că trebuie să facă bulion din roșii cumpărate de la o vecină. În urma acestei vizite, m-am trezit cu o căruță de farfurii, tacîmuri și multe oale murdare. Cel mai mult mă doare faza cu oalele, că sînt greu de spălat plus că mă seacă lipsa totală de simț practic. De ce am atîtea oale? Pentru că a venit cu doi litri de lapte congelat... pe care n-a avut răbdarea să îl fiarbă o dată ci a fiert într-o oală cantitatea decongelată cînd a venit, apoi a mai fiert într-o oală și restul, a doua oală punînd-o să se răcească într-o a treia oală cu apă. Cred că ar fi găsit perfect normal să mai pună la fiert încă într-o ulcică. DE CE?
Pe același principiu, atunci cînd făcea supă sau găsea supa făcută de mine, nu putea să pună la loc în frigider oala din care luase ci o punea într-o oală mai mică și apoi într-una și mai mică și tot așa, aveam vreo 3-4 murdare în loc de una. Și la mine e loc, o fi el mic, dar nu țin o căruță de lucruri în el. Încă o chestie pe care n-o înțeleg este adunatul de farfurii cu puțină făină în ele în pivniță (la mine, firește). Pentru că atunci cînd pregătește snițelele, inevitabil rămîne puțină făină, pe care n-o aruncă, n-o pune la loc în pungă (cum fac eu, bateți-mă dacă nu e sănătos), ci o pune cu tot cu farfurie în pivniță. Loc din care le mai culeg eu din cînd în cînd să le spăl!
Gata, m-am plîns destul! Iau o pauză!

sâmbătă, 11 august 2012

Cea mai frumoasă zi...

Poate fi în fiecare zi, dacă te bucuri de ea din plin! Cam așa am simțit eu ziua de astăzi! Am plecat pe bicicletă în oraș să mă întîlnesc cu prietenii, am ascultat din afara gardului concertul Alternosfera (i-am ratat atunci cînd au fost în Vintage), am bîntuit prin ArtBoutique, am povestit cu amici mai vechi cu care mă văd o dată pe an, în timpul Artmania, deja de cîțiva ani buni.
Nici la noi nu vin ploile dar se pare că s-a dus canicula, ne putem pregăti de zile răcoroase...
Alternosfera - Ploile nu vin

Asculta mai multe audio diverse
După o tură pînă la lacul de la Zoo, la admirat păstrăvi și rățuște, ne-am refugiat pe cîmpul spre Șopa, alimentați cu patiserie și lapte cumpărate de la Lidl, am povestit, am rîs, ne-am bucurat de libertate, de aerul serii, o idee de curcubeu fără ploaie, o seară departe și aproape de oraș... Și o ședință foto, firește!
Mi-a plăcut drumul spre casă, aveam deja mușchii încălziți așa că "am călcat-o", luîndu-mă la întrecere cu autbuzul 10, de la semaforul de la CECCAR înspre casă, la un moment dat, pe Bieltz, m-a ajuns autobuzul și a încetinit lîngă mine, din el îmi făceau semne de thumbs up niște neni! Aș fi ajuns o dată cu el dar am oprit pe Bieltz pe motiv de cîini aproape de carosabil, am coborît de pe bicicletă și am traversat pe trotuarul opus, în fine, nenii din autobuz mă așteptau în prima stație să mă încurajeze din nou, să îmi ureze succes cu antrenamentul... :)) Eu mă bucuram doar de aerul serii și de senzația super mișto din mușchii picioarelor! Pe Asachi, un cîine din fața unei porți s-a hotărît că sînt suficient de interesantă pentru a sări la mine (un altul făcuse același lucru atunci cînd am plecat), na, pus piciorul jos, strigat la cîine, nici o șansă să mai ajung autobuzul. Oricum, o experiență tare faină!

Estonia - România - Croația - Italia

Dacă v-am povestit ieri despre tînărul cuplu estonian ce a dormit la mine în garaj, astăzi vin cu ceva actualizări, destul de sumare, pentru că ne-am intersectat foarte scurt. Eu am plecat de dimineață la acupunctură cînd încă nu se treziseră, trebuie să vă spun că am cam dîrdîit de frig pe bicicletă, în ciuda pantalonilor lungi și a bluzei cu mînecă lungă. Atunci cînd am revenit ei își băuseră deja cafeaua în grădină (a venit tatăl copiilor și le-a făcut) și mîncaseră niște prăji cu prune fără prune (că aveam rămasă doar din partea lui Arin), cu prune scuturate pe jos în schimb. 
Interogatoriul meu cu ei a fost destul de sumar pentru că se pregăteau să plece deja atunci cînd m-am întors, i-a dus Adi pînă la un loc de făcut autostopul, destinația din România fiind Arad. Au plecat în 26 iulie din Estonia, fac în medie 500 - 600 de km pe zi (pot face și 900 dacă insistă), își mai instalează cortul pe zona verde din benzinării, au petrecut cîteva zile la un amic din Botoșani, o zi în Chișinău, o zi la Constanța. Ziceau că demult n-au mai dormit așa bine ca în garajul meu! :) Vor să ajungă în Croația, poate în Slovenia, apoi în Italia. Nu au condiționări majore, mai puțin un avion pe care trebuie să îl ia în nouă zile din Milano.
Mama din mine nu s-a putut abține să îi întrebe ce zic părinții lor despre asta. Ea a fost drăguță, făcuse aceeași figură și anul trecut, chiar dacă părinții nu au fost foarte încîntați au progresat de atunci, în sensul că "tata nu mă mai sună în fiecare zi"... Ueeeiii, ce mă așteaptă!
Le-am dat niște castraveți din recolta proprie, să aibă pe drum, chiar nu știam ce să le dau așa rapid, cred că le-au plăcut, au început să mănînce pe loc dintr-unul, îmi pare rău că n-am apucat să le fac ceva mai consistent la micul dejun. Și, mare dezamăgire... n-am apucat să le fac poze!!! Asta este, sper să ajungă cu bine la destinație.

vineri, 10 august 2012

Hai să dăm mînă cu mînă!

Sau înfrățirea popoarelor... 
Se face că tatăl copiilor venind astăzi de la București a luat doi autostopiști estonieni. Tineri, 18 - 19 ani, cică merg în Croația, dacă am înțeles eu bine! Și m-a sunat de pe drum să vadă dacă îi pot caza la mine, adică să îi las să își instaleze cortul în junglă. Sibiul fiind relativ plin acum pe motiv de Artmania, Art Boutique și altele. Oricum, nu cred că sînt genul cu buget de hotel, eventual pensiuni dar cam greu să găsească la orele 23:00, cînd au ajuns ei. Eu, bunul samaritean, zic că da, pot campa la mine!
În timp ce îi așteptam și întindeam rufele afară mă uitam și la junglă și parcă mi se strîngea inima pentru ei, moment în care mi-a venit ideea salvatoare de a-i culca în atelierul din garaj, e destul loc, e și mai cald, adăpostit, au și șemineu deși nu cred că le va fi frig cît să facă focul. În fine, au sosit, li s-a părut super ok varianta cu garajul, le-am arătat unde e toaleta ecologică (noroc că am și așa ceva în curte), sursa de apă, le-am zis că dacă au nevoie de ceva să bată la ușă, etc. Întrebarea care m-a siderat pe mine a fost următoarea: "dacă sînt de acord să fumeze în curte? că ei pot ieși și pe stradă dacă mă deranjează!" Ueeeiii!!! Le-am zis că pot fuma fără probleme în curte, le-am indicat și scrumiera de pe masa din terasă, folosită aproape exclusiv de Honey. Le-am zis că eu nu fumez dar prietenii mei da, așa că este ok să fumeze. Hmmm... ca să vezi, la noi nu te întreabă lumea chestii din astea! Cel puțin cînd este vorba despre spațiul exterior, eu n-am mai auzit. 
Vă mai spun mîine despre ei, că în seara asta nu i-am mai ținut să socializăm, pe motiv că mi-e somn și or fi și ei obosiți!

miercuri, 8 august 2012

Dacă n-aș fi biciclistă...

... probabil aș fi reacționat cu mai puțină toleranță la doi aparținători ai sexului opus, unul mai tînăr (pînă în 20), celălalt mai în vîrstă (pe la 60), amîndoi pe două roți. Primul a trecut în viteză pe lîngă mine, eu pieton, pe lîngă magazinul Dumbrava. Cred că încerca un fel de parkour biciclistic. Nu sînt de acord cu folosirea trotuarului pentru slalomuri de genul. În cazuri de forță majoră mi s-a mai întîmplat să ajung cu bicicleta pe trotuar (poate vă amintiți cum arăta partea dreaptă a Alba Iulia, din giratoriu înspre centru, înainte de piste) dar am încercat să am un impact minim asupra confortului pietonilor.
Cînd m-am întîlnit cu nenea numărul doi, eram la volan, pregătită să fac stînga pe Calea Cisnădiei de pe o stradă paralelă cu Dima. Cînd am oprit mașina, nenea era la cinci metri de intrarea în intersecție, urma și banda opusă de mers, adică loc berechet, plus că n-am ieșit cu botul mașinii în Calea Cisnădiei cum fac mulți șoferi pe pistele de biciclete, tocmai pentru a nu-l deranja din mers. Ce naiba i s-o fi părut lui, viteză nu aveam că deabia ieșisem de pe Putnei, pînă în intersecție or fi fost vreo 30, hai 50 de metri, exclus să o calc, s-a trezit să strige la mine de pe bicicletă "dă-ți șuvița aia de păr din ochi ca să vezi mai bine!". Cu toate că ar fi trebuit să fiu zen de la acupunctură, așa îmi venea să mă dau jos să îi spun vreo două neisprăvitului! (cei care mă cunosc știu că n-aș folosi termenul ăsta dacă nu m-ar apuca nervii din nou, scriind asta) 1. Cum își permite să mă tutuiască?! 2. Cum își permite să facă acuzații nefondate?! Mie! Care știu cum este pe două roți, îmi car și copiii așa și încerc să fiu cît mai atentă cu bicicliștii din trafic... Dacă n-are nervi pentru a vedea că există mașini în mișcare în apropiere, să stea acasă!

luni, 6 august 2012

Știați că... ?

Poți planta dovlecei pe post de plantă ornamentală de ghiveci și ei să rodească? Am pus semințele rămase după ce am semănat în seră majoritatea celor din plic (care oricum nu au germinat) într-un ghivechi mare de plastic. Le-am udat regulat, din cinci semințe am obținut două plante, acum văd că s-a format primul fruct, adică dovlecel. Îl mai las să crească și sînt tare curioasă să văd ce gust va avea.
Da, știu, eu și pasiunile mele de țărancă... asta e, fiecare cu ce-l doare!

duminică, 5 august 2012

Sandra Izbașa - aurul olimpic la sărituri!!!

Sînt incredibil de mîndră și emoționată și tot ce vreți pentru medalia de aur obținută de Sandra Izbașa (sursa foto) în finala la sărituri de la Jocurile Olimpice de la Londra. Poate a ajutat-o să se motiveze și faptul că a evoluat ultima în concurs. O seară dramatică, cu multe căzături, mi-a părut tare rău de a doua sportivă ce a participat din partea Canadei, a căzut rău la prima săritură iar apoi, deși începuse alergarea pentru cea de-a doua nu a mai putut și a abandonat înaintea trambulinei. Și favorita probei, americanca Marooney, a aterizat în fund cea de-a doua săritură. Mi-era și frică să nu se sperie și Sandra Izbașa, probabil ceva emoții au existat pentru că a renunțat să mai facă o săritură cu dificultate mai mare, prevăzută inițial și a optat pentru siguranță.
Am plîns cînd i s-au anunțat notele, am plîns cînd am auzit imnul României și am văzut steagul nostru înălțîndu-se mai sus decît cel al două mari puteri, Statele Unite și Rusia. Cred că gimnastica este sportul meu preferat cînd este vorba despre campionate europene, mondiale sau olimpice, singurul la care stau cu sufletul la gură! Bravo, Sandra Izbașa, bravo echipei României și antrenorilor săi!!!

joi, 2 august 2012

Ce am aflat eu de curînd și vă spun și vouă

- În secolul al XVIII-lea, în Franța, bărbații căsătoriți care sufereau de impotență erau trimiși la închisoare. Se credea că sînt așa fie pentru că erau adulterini fie pentru că se masturbau (ambele ilegale). Cică cei suspectați de asta erau puși să presteze în fața unei comisii pentru a se vedea dacă era adevărat sau nu (detalii).
- În zilele noastre, în Anglia, există un nene care se hrănește cu animale sălbatice călcate de mașini. Un fel de ecologie extremă! Să nu se irosească bunătate de carne! Nenea face ture pe autostrăzile și șoselele din zonă și strînge tot ce i se pare comestibil, de la prepelițe la bursuci. Capul de bursuc din farfuria lui arăta într-un fel... I-a mîncat pînă și ochii... (văzut pe Discovery).
- Ieri, în Sibiu, am văzut că mașinile pot avea gene! Lungi! Mă întreb dacă pot da mărunt și seducător din ele. Și ce se întîmplă în caz de furtună!
- Tot în Sibiu, în ultimii doi ani (cred) cineva cu putere de decizie are o pasiune nou dobîndită pentru giratorii. Deabia au semaforizat o căruță de intersecții că le-a venit în cap o găselniță și mai bună: GIRATORIILE!!! Prin peste tot! Că dă bine! Mie îmi dau ceva dureri de cap astea nou nouțe, de la magazinul Dumbrava și cel de la intersecția Alba-Iulia - Morilor.

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service