joi, 28 iunie 2012

Știri cu două roți - pe scurt!

Dacă mă întorc la timp de la Cluj (greu de crezut, totuși), vreau să merg la chestia de mai sus, să văd minunea de biciclete închiriabile, să le și încerc, le-am văzut în rastel, în București și în pozele de la SkirtBike Timișoara!
Tot mîine, la orele 18:00, în Piața Mică, începem să ne adunăm pentru Masa Critică (știți voi, plimbarea aia prin oraș, cu mulți oameni, în ultima vineri a fiecărei luni, să nu uite șoferii că existăm!), la 18:30 e plecarea pe un traseu pe care îl vom stabili de comun acord. Eu parcă aș propune să repetăm traseul lunii iunie a anului trecut, că a fost drăguț să urcăm pe sub Podul Minciunilor și pe sub fustițele fetelor ce defilau pe pasarela Feeric Show!
Duminică, Clubul Bicicliștilor propune o excursie la Ocna, la Ștrand. Mai sînt de definitivat detalii privind traseul (șosea sau off-road), întîlnirea era la Sala Transilvania, la orele 9:30.
În 3 iulie, la orele 20:15, e Prezentarea echipelor din Turul Ciclist al Sibiului, în Piața Mare. Se pare că vom face și noi ceva tură înainte de asta.
Aveți de ales cîte dintre sugestiile mele vă atrag și le puteți strecura în program!

miercuri, 27 iunie 2012

Sfaturi practice

Dacă decideți că udatul în seră la 11 noaptea, la lumina frontalei, este ceva foarte bun de făcut trebuie să vă sugerez anumite aspecte:
1. stropii de apă în raza de lumină a frontalei sînt ceva minunat de văzut, oarecum similari bulelor de apă făcute noaptea în mare, cînd înoți la lumina lunii;
2. în continuare există o pereche de mîini lipsă. Cu o mînă pe capătul furtunului și alta gestionînd jetul secundar din tăietura principală (asta pentru a nu strica freza deabia ieșită din mîinile Laviniei, cursanta mea preferată de la Reflexo-Vital), să mă mai gîndesc că aș fi putut face fotografii cu stropii în noapte e degeaba!
3. euforia faptului că țînțarii dorm se termină brusc în momentul în care iei contact direct cu o insectă nocturnă mare și amorezată de beculețul de pe capul tău, pe care decide să îl asalteze în picaj, moment numai bun de abandonat furtunul și părăsit terenul în fugă.
(Ilustrație foto ca să vedeți pentru ce mă agit.)

luni, 25 iunie 2012

Nunta de biciclete! Sau SkirtBike Sibiu 2012

Despre plimbarea de duminică alături de multe doamne și domnișoare (și mulți domni, dar pe ei nu îi putem contoriza la participante), am scris aici și am pus și fotografii. Mi-am permis acum să împrumut două pentru blog, ca să mă vedeți și pe mine biciclind. În prima m-a surprins Corina (fosta mea colegă de facultate), a doua este de pe pagina organizatorilor. I-am spus "nuntă de biciclete" pentru că m-a amuzat tare mult reacția unei fetițe în parcul Subarin, la trecerea noastră, uimită de cîte eram a concluzionat: Aaa! E nuntă! Nuntă de biciclete! Dacă aveți răbdare, în filmulețul ăsta ați putea sta să numărați cît de multe am fost și cît de mulți au fost însoțitorii masculini care au avut grijă de noi pe parcurs și ne-au făcut fotografii. La un moment dat, unul dintre organizatori ne fotografia din portbagajul deschis al mașinii, de bifat în categoria: văzut așa ceva întîiași dată pentru prima oară!
Sînt tare mîndră de cum am gătit-o pe Cora pentru eveniment (fotografiile de sus din colaj), cu fluturaș și libelulă și verde, să se știe că e a mea! Am pregătit și bicicleta lui Honey, pentru că stă la mine în curte iar ea nu putea participa, am făcut-o frumoasă pentru Luana, foarte încîntată să poată veni. Ca să vedeți că nimic nu este întîmplător, cum credeți că a venit ea îmbrăcată, fără să ne fi înțeles în prealabil? Exact în carouri albastre iar în panglica pălăriei avea prins un crin de o zi, florile puse și de mine în aranjamentul făcut pe ghidon. Sînt convinsă că anul viitor vom fi și mai multe bicicliste pregătite să ia cu asalt orașul cu multă culoare și flori!

sâmbătă, 23 iunie 2012

Pe lîngă Turul Ciclist al Sibiului

Am vrut să particip la Tura Sponsorilor Turului Ciclist și anul trecut. Atunci nu s-a putut dar anul ăsta Apă Canal a avut echipă participantă și m-am bucurat că m-au chemat și pe mine. Traseul era unul cunoscut, Sibiu - Cisnădioara - Cisnădie - Sibiu.
Nu m-am pregătit în mod deosebit, ieri am fost plecată la București, recunosc că nici nu mi-am văzut bicicleta la față vreo două zile. La 8 și un sfert trebuia să mă întîlnesc cu restul echipei în parcarea de la stadion. Normal că eram pe ultima sută, la 8 fără 5 am luat-o pe Cora și... surpriza emisiunii! aveam pană pe spate! Din seria, astea mi se întîmplă numai mie! Am încercat să umflu roata cu pompa, nimic. Am sunat-o pe Co să zic că m-a lovit sinistrul și încercam să găsesc o soluție. L-am sunat pe Cristi, pauză, dormea, l-am sunat pe Dani (de la Explorer, îl veți găsi în timpul Turului Ciclist, acordînd asistență tehnică gratuită, se pare că în Piața Mică), slavă Domnului, mi-a răspuns, adormit și neștiind inițial cu cine vorbește! Dar, m-a primit dimineața să îmi facă pana. Așa că, m-am luptat să bag bicicleta cumva în mașină, am plecat fără să mai pot închide haionul, murdară pe pantaloni și pe picioare de la lanț, am ajuns la el, am așteptat să se lipească peticul și fuga la locul de întîlnire. Schimbat rapid tricoul, pus cel cu sigle și numerele de concurs, încolonat pentru plecare. Pentru că era și Carmen acolo, am și o fotografie, eu nu l-am mai luat pe Pixie cu mine.
M-a surprins mulțimea de bicicliști de la start, 188, 19 echipe, multe dintre firme au venit cu cîte două echipe, majoritatea foarte bine pregătite. Am avut și o senzație claustrofobică să pedalez înconjurată de atîtea persoane, la Masa Critică parcă este altfel, aici ocupam sensul de mers, de la Stadion și pînă în fața intrării la Grădina Zoologică, de unde s-a dat startul.
Mi s-a părut bună organizarea, pe traseu erau multe puncte cu voluntari care indicau direcția de mers, care întindeau sticle de apă sau monitorizau participanții. 
Echipa noastră a sosit pe locul 18 (inițial au greșit și am fost clasificați pe 19), timpul celui de-al cincelea membru al echipei care ajungea la final (cred că a fost 1:15, nu mai știu secundele). Au cîștigat cei de la Continental, ei au luat și locul 3, pe echipe. Eu am făcut traseul în 1:04:54, la 16 minute de cîștigătoarea la fete și la 23 de primul timp din concurs. Astea în condițiile în care mi-a lipsit spiritul competitiv, adică nu m-am forțat. Plus că tot ce am depășit pe urcarea de la Cisnădioara, m-a depășit în coborîre, eu fiind genul cu mîinile pe amîndouă frînele la vale! Poate n-ar strica nici să îmi obișnuiesc picioarele să meargă și cu foaia intermediară măcar (eu merg constant cu 3 cu 8, m-a virusat cineva). Normal că n-am fost ocolită nici de întîlniri cu patrupedele mele "favorite", cîinii! Pe primul l-am agățat preferențial, adică stătea cuminte în iarbă cînd au trecut cei din fața mea, mi-o fi simțit frica și s-a deranjat să sară la mine. Al doilea care a sărit la mine, scoțîndu-mă aproape de axul drumului, măcar sărise și la cei din față!
Una peste alta, foarte fain că am putut participa! Cred că vom merge și în 3 iulie să biciclim în seara în care vor fi prezentate echipele înscrise la Turul Ciclist. Nu uitați mîine de SkirtBike, sper să ne lase vremea în pace să ne etalăm ținutele!

vineri, 22 iunie 2012

SkirtBike Sibiu

Ce fac eu duminică?
- Mă îmbrac cît de drăguț și roz și cu rochiță îmi permite garderoba, 
- O iau pe Cora, încă nu știu dacă va beneficia și ea de tratamente cosmetice... are suficient ulei pe lanț, 
- Mergem frumos în Piața Mare, la orele 11:00, să ne întîlnim cu alte domnișoare/doamne la fel de roz și cu rochițe, fustițe și biciclete sub posterior,
- La orele 12:00 plecăm cu toatele să pedalăm împreună prin oraș, să ne admire lumea fluturașii din păr, piticii de pe creier și floricelele de la mînă...
Așa-i că veniți și voi?
Detalii găsiți și aici!
Traseul SkirtBike Sibiu (6 km): Piața Mare, Str. Nicolae Bălcescu, Piața Unirii, Calea Dumbrăvii, Str. Lomonosov, Str. Școala de Înot, Parcul Sub Arini (pista de biciclete), Str. Avrig, Parcul Sub Arini (până la Olimpia), Str. Victoriei, Str. Andrei Saguna, Str. Mitropoliei, Parcul Astra, Str. Nicolae Bălcescu, Piața Mare.

joi, 21 iunie 2012

Wish List sau De ce cred eu că udatul grădinii ar trebui să fie un sport colectiv

Uai! Cu un așa titlu lung, nu știu dacă mai are sens să mai și scriu ceva în post-ul ăsta! Voi încerca totuși!
Așa că: Dragă Moș Crăciun, Iepurașule, Făt-Frumos, Sfînta Vineri sau alte persoane posibil interesate, te rog eu frumos de tot să îmi cumperi, donezi un furtun luuung și fără găuri/tăieturi/orificii în dotare! Chiar și echipată cu cizme de cauciuc, bikini și maieuț (sau ceva de genul tankini, cică așa s-ar numi combinația), rezultatele sînt nesatisfăcătoare! Închipuiți-vă cum este să uzi grădina cu un furtun din care țîșnește apă prin patru locuri, unul, cel de drept, adică gaura furtunului. Urmează o tăietură prin care ai un jet aproape la fel de puternic și două orificii bandajate cu scotch, pe unde apa picură molcom. Inevitabil, nu poți gestiona situația! Adică: ții cu o mînă capătul, cu o mînă în apropierea tăieturii, îndreptînd și jetul de acolo spre o zonă cu flori, surpriză!!! nici o mînă disponibilă să gonească/omoare țînțarul de pe fund! Ții cu o mînă capătul, omori țînțarul, scapă de sub control bucla cu tăietura, îți uzi a zecea oară părul, maieuțul, casa, pernele de grădină, etc. Cînd vrei să te deplasezi cu instalația asta, mai vezi o buruiană, te apleci, o smulgi, situația scapă de sub control, ai doi țînțari pe tine, mult noroi și niște ierburi, care mînă mai e liberă acum? În loc de furtun se acceptă și o pereche de mîini în plus!
Observații complementare:
- țînțarii au ciudata tendință să înțepe aceleași locuri
- nu ajută la nimic panica atunci cînd vezi roiul și cîtă piele ai tu neacoperită!
- parcă se merită efortul, atunci cînd vezi că ai grădina încă verde, că ți-a înflorit levănțica și altele de genul!

marți, 19 iunie 2012

Feeling blue

Woke up and for the first time the animals were gone
It's left this house empty now, not sure if I belong...
E a doua zi fără ei. Verific cuibul gol de mai multe ori pe zi, poate se vor întoarce. Sper că sînt bine și că nu sînt victimele vreunui prădător. Mai sper și că nu au plecat din cauza mea, duminică, am făcut mici la grătar cu Honey iar pentru că sub stejar era soare la ora aia, am mutat setul de grădină în iarbă, foarte aproape de forsythia în care își aveau cuibul. I-am văzut pe părinți tot timpul cum se strecoară să îi hrănească. Atunci le-am făcut și poza din stînga, i i-am arătat și lui Honey. Am lăsat mobilierul acolo în continuare, poate i-a speriat, poate i-a speriat și o altă persoană în preajmă. Acum, nu mai sînt... e doar locul ăla mic, fără ei înghesuiți și tot mai pufoși.
Damien Rice - ''The animals were gone''

Asculta mai multe audio diverse

luni, 18 iunie 2012

... ce mirare că sînt!

Vinerea trecută, ajung eu la o anumită oră acasă, parchez mașina în față, mă pregătesc să descui poarta, să intru în curte. De pe partea cealaltă a străzii, mă salută cineva, mă uit, era nenea care citește contorul de apă, îl salut și eu. Mă întreabă: Sînteți acasă? Mi-a trecut prin cap să îi spun că nu, dar eram cu cheia în poartă... i-am spus că acum sînt! Normal, că deabia ajunsesem! Ar fi trebuit să îi spun oare că i se pare? Că nu sînt eu? Ca în momentele alea cînd te sună cineva pe telefonul fix și te întreabă dacă ești acasă...

vineri, 15 iunie 2012

Speed

Vă aduceți aminte de arătările de aici? Ei bine, ele nu mai arată așa, n-a trecut nici o săptămînă și am zis să îi fotografiez, să vedeți ce mai fac. Se pare că i-au pus părinții pe creștere/îngrășare forțată, diferența e spectaculoasă, chiar nu mă gîndeam că se întîmplă totul atît de rapid! Sînt tot patru, dar nu mai înțelegi ce e acolo, deabia mai au loc și parcă văd că azi-mîine găsesc cuibul gol :( sau îi văd zburînd bezmetici prin grădină :)!

Am decis că pe ăsta care se vede, îl botez Kevin, că tot vroiam să merg azi la We Need to Talk About Kevin, film din cadrul TIFF. N-am ajuns, mai am o șansă duminică, de la orele 20:00, la Habitus.

joi, 14 iunie 2012

Sînt o mamă anormală!!!

Asta este! Va trebui să mă obișnuiesc cu ideea sau mai bine zis, vor trebui copiii să se obișnuiască cu ideea. Se pare că încă mai au angoase pe tema asta, cel puțin Arin. Am tot zis să vă zic cum m-a certat el, luni de dimineață, să îmi meargă toată săptămîna "bine". Ca de obicei, grabă mare dimineața, înainte să îl duc la școală, ceasul sună la 7, pînă la 7 și 10 o mai lălăim, apoi eu duș, el mănîncă, se îmbracă, mă îmbrac și eu.
Arin, gata, în camera mea:
- Mama, nu înțeleg de ce trebuie în fiecare dimineață să te îmbraci așa... 
- Cum adică, Arin? (încheindu-mi fermoarul pantalonilor roșii, lungi, de in)
- Așa, ca și cum te-ai duce la întîlnire...
- (mă uit la mine, am un maieu alb, simplu, și pantalonii ăia) Nu-i adevărat!
- Ba da, atîta te gătești, și îți pui țoale pe tine!
- Ce înțelegi prin țoale, Arin?
- Cercei și coliere (eu, interzisă, la gît cu un lănțișor cu un mic ankh = crucea egipteană, sfințite de mama la Ierusalim, în urechi, niște verigi simple tot din argint cu o bucățică de coral atîrnată de ele).
Și continuă, vizibil deranjat:
- De ce nu te poți îmbrăca și tu ca o mamă normală??? De ce nu-ți arunci și tu așa niște haine pe tine, că doar mă duci la școală și gata!
Na, acum sînt în mare dilemă: cum se îmbracă o mamă normală? Că eu nu mă văd curînd să îmi schimb stilul vestimentar și nu mi se pare că exagerez cu îmbrăcatul, mă văd chiar simpluță și fără tencuială pe față.

miercuri, 13 iunie 2012

Orin vă recomandă

Atunci cînd vreți să NU spălați rufele dar să consumați energie electrică, apă, timp să le întindeți, vă recomand cu căldură să folosiți detergentul ăsta lichid. NU spală nici de frică, NU curăță decît superficial atît hainele deschise la culoare cît și cele colorate, pentru care cică ar fi făcut. Puteți pune cantitatea maximă precizată pe etichetă, puteți pune și din partea casei, rezultatul este același! 
Am revenit spășită la Ariel-ul praf, cumpărat de la Lidl, ăla pare a fi făcut pentru o nație unde curge apa caldă... și unde detergentul folosește la ceva nu doar la lubrifierea mașinii de spălat.

luni, 11 iunie 2012

Despre melci și alte bio-lucruri

Dacă auziți pe cineva văitîndu-se cum că melcul de grădină ar fi specie pe cale de dispariție în România, vă rog eu mult de tot să îl liniștiți, să îi spuneți că, în cel mai rău caz, acesta a devenit specie endemică, și anume la mine în grădină, dar că, nici o grijă, există suficiente exemplare pentru a repopula o zonă mai mare. De fapt, pot spune că mă ocup în permanență de repopularea împrejurimilor, regulat, containerul meu conține o cantitate mai mică sau mai mare de gastropode. 
Ăștia sînt cei fericiți, ceilalți mai sfîrșesc accidental sub picioarele mele nedotate cu radar atunci cînd întind rufele noaptea sau bîntui prin frunze ziua. În cinstea alegerilor am beneficiat de jumătate de ziuă fără curent în casă și de cît o fi fost noaptea fără curent pe stradă, ca să aflu și eu la ce se referă lumea cînd spune că: așa era bezna! Recunosc, mi-a fost frică! Nu cît să iau un melc în casă dar, totuși!
Îi vedeți cît sînt de drăguți în vasul în care i-am adunat cu destinația container și "in situ". Cu ocazia fotografiei ăsteia am observat că am adunat doar patru din cei cinci care erau acolo, unul a scăpat, ascuns sub frunze! Cred că se impune să văd la ediția de anul acesta a TIFF Sibiu, filmul lui Tudor Giurgiu, "Despre oameni și melci", programat în data de 16 iunie, în Piața Mare, la orele 22:00.
Din ciclul, alte știri, pe scurt:
- au început să se coacă căpșunii, unii dintre ei avînd cele mai bizare forme. Sîntem la concurență pentru ei: eu, melcii, ploaia și furnicile! S-ar putea să mai existe concurenți încă neînscriși pe listă.
- iar a reușit să mă sperie la mine în grădină cîinele vecinilor. Eu încercam să surprind cu Pixie mama sau tatăl pițigoi așezat pe puii de pițigoi. Pițigoiul țuști, cîinele ham, Cristina cu inima sărită din loc! Pînă la urmă, după o tură de liniștire în casă, am reușit să fotografiez cît de cît ochișor de păsărică speriată. Gata, acum, că am fotografiat și asta, le mai dau o pauză! Eventual, îi mai deranjez cînd le mai cresc puii, să vă arăt că nu mai sînt atît de urîței.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Cum o să mă prăjesc la foc mic

Știți vorba aia cu: "drumul spre Iad este placat cu bune intenții"? Ei bine, la mine se referă! Astăzi, după ploaia caldă, de fapt încă mai picura dar era foarte plăcut afară, m-a apucat elanul muncitoresc și anume tăiatul tufișurilor. Nu de alta, dar o luaseră în toate direcțiile, umbrind prea mult trandafirii sau acoperind complet poteca din dale de metal. Înarmată cu foarfeca de grădină am redus volumul lămîiței, am tăiat și puțin din gutuiul japonez după care m-am dedicat forsythiei. Cînd tăiam eu mai cu spor, bucurîndu-mă de cîtă lumină se face... șoc și groază... dau peste ăștia micii! Adică cei din imaginea de alături. Zgribuliți în cuibul lor mic, între frunze, slavă Domnului, nu tăiasem și creanga aia! V-am povestit aici cum am descoperit în grădină noi musafiri, pițigoii suri. Bănuiesc că cei patru sînt viitorul națiunii de la mine din grădină. Ca să vedeți că îmi merit drumul respectiv, ce credeți că am făcut, în loc să plec cît mai repede de acolo? Am plecat să îl iau pe Pixie, să imortalizez minunea, că așa ceva nu mai văzusem decît în documentare (ușurel scîrboșei dar na, și ei mici!)! Acum, spuneți și voi, ce naiba mă fac??? Sper ca părinții lor să ignore amestecul meu în viața lor liniștită între frunze și să continue să le aducă de mîncare, nu i-am atins dar am tras la o parte crenguțele din apropiere, să aibă loc obiectivul foto. La fel cum sper ca acum, că li s-a rărit frunzișul, să nu fie mai expuși prădătorilor din jur, vă aduceți aminte că am și țărci, am și niște ciori prin jur. Mîine îi verific, să văd dacă sînt bine. Ooofff!!!

vineri, 8 iunie 2012

Sibiu Challenge

Chiar nu mai țin minte anul în care Sibiul a participat pentru prima oară la Challenge Day, știu că am fost și atunci și, de fiecare dată cînd am mai avut ocazia. Despre ziua din 2010 am scris aici. Și atunci am jucat tot tenis de masă. Un fel de a spune, tenis de masă, că putea fi orice: ping-pong sau badminton sau ce am făcut eu pe acolo, indiferent ce a fost, m-am simțit foarte bine. Azi, plecată fiind în oraș cu Cora și cu treabă s-a nimerit să trec pe lîngă parc. Sinceră să fiu uitasem că este astăzi Sibiu Challenge, o provocare la mișcare, adresată sibienilor. Am trecut pe lîngă și mi-am propus să mă întorc, după ce rezolvam ce aveam. Zis și făcut, destul de în fugă, m-am înregistrat, m-am înfipt cu tupeu lîngă niște oameni care deja jucau și i-am rugat să mă lase și pe mine. Între timp, l-am rugat pe tînărul pe care l-am deranjat pentru a-i lua locul să îmi facă poze, se pare că a luat totul foarte în serios, o adevărată Pixie-photo-session! În timp ce jucam, a început să cînte Anya, atmosfera era foarte faină, mi-a părut rău că n-am putut sta mai mult. N-am putut pleca fără să încerc și ceva pe tatami (parcă așa se numea spațiul de desfășurare a artelor marțiale). Nu m-au lăsat să dau în chestiile alea mari, gonflabile, că n-aveam sub 14 ani, dar mi-a ținut nenea din imagine un fel de scut în care să dau cu pumnii. :) Cică face bine pentru descărcarea nervilor. :) Pe motiv de rochiță m-am abținut să dau și cu picioarele.
Dacă treceți pe lîngă parcul Subarini, în dreptul stadionului, mergeți să faceți puțină mișcare! Eu încă visez la panoul de cățărare pe care îl aveau acolo...

miercuri, 6 iunie 2012

Guzaarish

Cînd mi-a recomandat Carmen filmul ăsta (adică cel din titlul postării), FITS începuse doar de două zile, nici gînd să apuc să mă uit la el. Am reușit ieri seară, de fapt s-a terminat destul de tîrziu, pentru că ține mai mult de două ore. Spre deosebire de celelalte filme indiene pe care le-am mai văzut acesta are puține dansuri sincron (de fapt, a fost doar unul, păcat, pentru că Aishwarya Ray Bachchan, pe lîngă frumusețea deosebită, dansează foarte frumos), fiind în general o dramă, se limitează la melodiile din coloana sonoră. Povestea este relativ simplă: Ethan Mascarenhas (Hrithik Roshan), magician de mare succes ajunge tetraplegic ca urmare a unui sabotaj pe scenă, după 14 ani de luptă cu sine și de voință de a continua să trăiască în ciuda acestui fapt, acum se hotărăște să ceară statului indian dreptul de a muri eutanasiat. Motiv pentru nenumărate dispute etice, morale și filozofice, ca să nu mai vorbim despre semnele de întrebare asupra iubirii, dintre mamă și fiul ei, dintre femeie și bărbat (iubiți sau prieteni), cît de mult trebuie să îl iubești pe celălalt pentru a-l ajuta să moară, atunci cînd viața este o suferință continuă?       
  

 
Mie mi s-a părut frumos și emoționant, îți vine să iei acasă protagoniștii, iar filmările sînt superbe (am făcut captură de ecran cu cîteva imagini de la malul mării, ultima dintre ele fiind iluzia lui Ethan, că poate merge din nou). Vi-l recomand, se vede foarte bine pe cinemaxx.ro, aveți link mai sus.

marți, 5 iunie 2012

Am să mă întorc!

La scrisul pe blog, încet-încet, mai aveți puțină răbdare cu mine că am multe lucruri rămase de izbeliște. Ca să nu mai vorbim de faptul că mai am una-alta să vă spun din FITS 2012, ce n-am apucat să scriu la ziar. Pînă atunci, vă salut, așa cum pare să facă tînărul gîndac-croitor aici de față! Îmi place mult cum l-am surprins pe firul de iarbă, "salutînd" mulțimea! De fapt, doar pe mine și faptul că mi-am reluat bunele obiceiuri de a hărțui micile viețuitoare din grădină!

vineri, 1 iunie 2012

Despre ce mă bucur acum

Mă bucur că m-am luminat suficient cît să dau căutare pe google: playlist guerilla, în speranța că voi găsi acolo melodia pe care se întîmplă să o mai ascult în mașină, la radio și care îmi place foarte mult. Pentru că nu înțelesesem nicicum cine o cîntă sau nu prinsesem suficiente versuri (mi se par greu inteligibile) pentru a căuta după ele. După ce am dat play la mai mult de jumătate din playlist, am dat și de ceea ce căutam. Adică Major Lazer feat Amber of Dirty Projectors - Get Free! Pariu că n-o să țin minte veci cum se numesc cei care cîntă, poate reușiți voi!

Dracu' nu doarme!

... și nu mă lasă nici pe mine!
În dimineața asta îmi propusesem să dooorm, cît mai mult, eram și fără copiii respectivi, mă pusesem la somn la o oră rezonabilă, adică 00:30, am zis să recuperez oboseala acestor zile. În plină desfășurare a unui vis cu mări necunoscute, mă trezesc speriată că îmi zboară în poartă mașina de pe stradă. Nu aveți idee cum se auzea din demisolul meu, ce se petrecea afară. Era aproape 8 dimineața și la mine năvălisera utilajele grele. Nu știu dacă parte a contractului ăstuia dar nu era chip să mai dorm, deși am încercat, mi-am pus perna și plapuma pe cap, degeaba!
Pînă la urmă am zis să merg sus să văd ce se întîmplă, cînd am văzut viteza cu care se plimbau mașinile alea grele pe stradă și mormanul de bolovani și pietriș răsărit în fața casei mele, am zis că n-ar strica să bag mașina în curte, așa că am ieșit în pijama, cu ochii cîrpiți, am băgat mașina în curte și am reîncercat să dorm. No way! Mi-a mai venit un gînd luminos, mi-am luat plapuma și m-am mutat în patul lui Arin, camera lui nu are geamuri la stradă. Să vă zic că cei 163 cm ai mei stăteau cam nașpa în cei 155 ai patului? Mi-am întins picioarele cît am putut de bine, m-am învelit, cu plapuma pe cap și... aud tic-tac, tic-tac... pe lîngă zgomotele înfundate de afară. Fir-ar să fie, Arin are ceas de perete, nu-l suport, mă scol, iau ceasul, îl duc în baie, mă întorc în pat!
Iar încerc să dorm, nu-mi iese, mai dau un telefon, aproape ațipisem... sună fixul! Nu reușesc să răspund că nu mai aveam acumulatorii încărcați la telefonul portabil, de lîngă mine. Bănuiesc cine a sunat, sun înapoi, mai dau un telefon, iar încerc să dorm! Reușesc ceva, începe din nou ploaia! Care se aude frumos răpăind pe policarbonatul de sub geam! Mă uit la ceas, mă gîndesc că aș avea de scris! Pînă la urmă, primează ideea de a dormi pe sunetul ploii așa că... somn de voie din nou! Greu de tot! Am scris mai tîrziu, aici.
Apropos de ploaia de zilele astea, discutam ieri cu o actriță TNRS, înainte să intrăm la spectacolul XXL/Fat Pig, că ei, actorii, au ajuns la concluzia că afișul FITS 2012 e de vină!!! Că au pus robinetul ăla deschis acolo și Dz l-a luat în serios și ne toooaaarnăăă!!! Rochie roșie am, mai vreau o scară din aia, să ies din potop!
Îmi propusesem azi și un spectacol de stradă, cred că îi voi spune pas, am mai bifat un spectacol de dans la care nu știu încă dacă ajung, Invitație la călătorie, coregrafia Marco Berrettini și NEAPĂRAT: Lumina înțelepciunii al Vertigo Dance Company, la orele 21:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, israelienii sînt foarte buni, încă îmi amintesc spectacolul de la FITS 2008, White Noise.

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service