joi, 31 mai 2012

Am nevoie de Momo!!!

Mai bine zis... am nevoie de timp (vedeți aici de ce fac referire la Momo), sigur există o rezervă pe undeva, vreau și eu puțin mai mult zilele astea! Nu neg că este frumos, că mă simt bine cu Pixie în mînă și bîntuind pe la spectacole Festivalului Internațional de Teatru Sibiu 2012, toată ziua! De fapt după-amiaza și seara, că dimineața editez poze și scriu (sau mă caut pe la doctori pentru mîna mea cea parestezică, phiii, ce am zis-o pe asta)!
Azi sînt încîntată că am apucat și să ud în seră, să culeg și să pun la uscat niște soc, să mai smulg buruieni, puțin timp cu mîinile în pămînt îmi lipsea!
Ce am ratat zilele astea: workshop-ul de artă contemporană brut ’12 – Sibiul cromatic – Culoarea in spatiul public. Mă înscrisesem dar nu am mai reușit să ajung, voi încerca să surprind cîteva imagini de la vernisajul de astăzi, orele 16:00, Centrul Cultural German, cu ce au făcut participanții. Îmi pare tare rău, dar... facem niște alegeri!
Ce nu am ratat și voi mai aveți ziua de astăzi, pînă la orele 22:30, pentru a ajunge acolo: Săptămîna românească la Ibis Sibiu! La fel ca și anul trecut am mers cu dedicație specială pentru ciolanul de porc cu mămăliguță FĂRĂ mujdei, din considerație pentru restul spectatorilor de pe unde ajungeam eu, în general, săli mici. 
Noroc cu Miju, am mai multe fotografii cu mine la datorie zilele astea! Ce am scris și fotografiat, găsiți aici.

sâmbătă, 26 mai 2012

FITS 2012 - Ziua 1

Cu siguranţă voi fi în urmă cu postările pe blog. Încerc să împac în aceste zile responsabilităţile de mamă, ceva treburi casnice, proiectul de amenajare, blogul şi mult-mult teatru. Pentru care mi-am scos de la naftalină ceva spirit jurnalistic. Găsiţi ce scriu zilele astea pe Ora de Sibiu, despre impresiile primei zile aici! Special pentru voi, un colaj cu chipuri... de actori, dansatori, oameni de pe stradă!
Nu rataţi ce se întîmplă în FITS! Sînt zile frumoase, cel puţin prin teatru!

Cînd creşte, lumina îmi macină clipele

Cred că am intrat din inerţie în pub, înainte să ajung la locul unde am parcat maşina. Căldură, mulţi necunoscuţi, ciudat, am căutat repede ieşirea. Înainte să ies, în stînga, el, bucuros că mă vede, şi eu la fel, aşa cum sînt de fiecare dată pentru că îmi aminteşte de tine. Mă întreabă dacă ştiu ce zi e astăzi, ce au sărbătorit ei azi. Nu ştiam. 20 de ani de la terminarea liceului. 20, ştii? Şi era sigur că te-ai fi bucurat şi tu. Am zis că da şi am ieşit să nu mi se vadă lacrimile şi toate întrebările alea cu cum ar fi fost dacă!

joi, 24 mai 2012

Lacustră pe două roţi

Din ciclul: ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întîmple, azi m-am plimbat prin ploaie... cu Cora sub posterior, adică pe două roţi! Nu ştiu cum să vă spun, pe soare eram încîntată că fac maxim 25 de minute de la mine de acasă (undeva... pierdută în Turnişor) şi pînă la Mobexpert. Şi asta fără să mă strofoc. Mă rog, cu ceva palpitaţii, că nu mi-e totuna în trafic plus că urăsc din tot sufletul podul peste Cibin! Acolo, pe bicicletă, mi se pare super periculos, e îngust iar marginile au nişte valuri combinate cu şanţuri de mi-e tot timpul frică să nu pun roata aiurea şi să fac full-contact cu vreo maşină. Una peste alta, prefer bicicleta, maşinii, nu-mi place să conduc, mai nou îmi trebuie extra-răbdare pentru semaforul de la CECCAR, că nu ştiu cum e sincronizat cu cel dinaintea intersecţiei cu Morilor, sînt nişte cozi acolo, la orice oră din zi, cel mai nasol am prins coada pînă la Polsib. Asta n-ar fi dramatic dacă ar trece mai mult de două maşini pe culoarea verde... dar de cele mai multe ori, nu trec, că rămîn blocate în coada de la semaforul ulterior.
Uai, ce ditamai paranteza! Ideea era să vă spun cum am venit eu pe ploaie la întoarcere! Nici la dus n-a fost oricum, pentru că de la Ibis pînă acolo am mers pe un carosabil ud şi cu bălţi, Cora nu are apărători la roţi, am ajuns ceva model fund-ud, l-am rugat pe nenea de la Mobexpert să mă scuze, m-am plantat pe un scaun tapiţat, în speranţa că ăla va mai absorbi din umezeală şi nu m-am mai mişcat de acolo pînă nu a ajuns şi Honey (ea cu autobuzul... şi ajunsese şi pe acasă să se schimbe). Noroc cu pulovăraşul ei, legat în jurul taliei, de arătam şi eu cumva decent prin magazin. Noroc tot cu Honey, că avea umbrelă, am mers amîndouă (eu pe lîngă bicicletă) pînă la ea, în apropiere, iar acolo ei i-a venit o super-idee: să îmi dea pe mine geaca ei de schi, Salomon! Scriu marca intenţionat pentru că a fost suuupeeer bună! Singura parte uscată cu care am ajuns acasă a fost sub geaca ei, impermeabilă cu adevărat!
Cum arătam? Nu vreţi să ştiţi! Cam cum arată cineva cu partea de jos fleaşcă, balerini, danteluţe, mov... şi o geacă de schi, apa şiroind din păr (că dacă îmi puneam gluga pe cap, adio asigurat în trafic) şi de pe geacă... Pe scări m-am dezbrăcat! Bineînţeles, după ce am făcut primul lucru: verificat dacă Pixie a scăpat cu bine în rucsăcelul din spatele meu şi al doilea lucru: imortalizat picioare ude pe scări (nu, pantalonii ăia nu sînt mulaţi de felul lor!)
Morala fabulei: poate ar fi util să mai ascult şi de prognoza meteo din cînd în cînd!

miercuri, 23 mai 2012

Ferma animalelor - 3

E multă vreme de cînd v-am povestit prima dată despre animalele Corinei. Sau de cînd a făcut-o chiar ea, invitată pe blogul meu.
Personajele din poveste se schimbă sau nu, ideea este că mi s-au părut atît de drăguţe copitatele ei, aşa cum apăreau în poza de pe faţăcarte, încît am simţit nevoia să vă spun şi vouă despre ele. Despre cum se plimbă poneiul Scarlet, cu ieduţa No Name în spate!
Pentru că lucrurile par mult mai savuroase povestite de Corina, îmi permit să o citez, chiar dacă am întrebat-o dacă am voie să pun doar fotografia aici. Aşadar, dialog:
Eu: Hanz, de ce urcarăţi iedul pe ponei?
Corina: Oaaai, Hanz, din astea nu ai văzut... îs belea amîndouă! Să vezi cum stă poneiul şi sare iediţa pe el, şi nu îi iese din prima, şi stă poneiul pînă reuşeşte iediţa să se urce bine pe ea, după care pleacă amîndouă la plimbare! Aşa ceva... îs teroare!
Sper să ajung să văd şi live isprava, de ani de zile tot spun că voi ajunge la Colun, să văd şi Balta lui Iancu şi animalele de poveste...
Dacă ajungeţi voi înaintea mea, spuneţi-mi şi mie!

marți, 22 mai 2012

Efectul razelor gama asupra clematitelor

Cred că pot trece în seria lucrurilor bizare ce se întîmplă în jurul meu şi cel de mai sus! Asta parafrazînd un titlu de film ce a rămas întipărit în mintea mea din nebănuite motive.
Nu ştiu cum să explic ce s-a întîmplat cu o parte dintre florile de anul acesta ale clematitei mele. Este la fel de luxuriantă şi de plină de boboci dar primele flori deschise par a fi suferit un interesant proces de translaţie a culorilor din frunze în flori şi invers, de parcă toată ploaia ce a căzut zilele astea, le-a diluat şi le-a şters limitele.
În plus florile sînt bătute acum, am pus spre comparaţie florile de anul trecut ale aceleiaşi plante, pe cuvîntul meu că nu am altoit-o şi nu ştiu vreo altă clematită în jur, cu ale cărei flori să se fi încrucişat. A nu se înţelege că nu îmi plac florile noi, mi se par cumva decadente... grădina mea simte probabil nişte vibraţii şi le interpretează cum vrea ea!

luni, 21 mai 2012

Kamasutra - take 2

Eu şi curiozităţile mele fotografice... Cum puteam să ignor, în timp ce făceam gramatică cu Radu, chestiile astea două, de fapt doar una plimbîndu-se cu cealaltă atîrnată de ea? Recunosc că iniţial am gîndit ceva de genul: phiii, ăla micu a murit Captivus... de cînd i-am deranjat eu data trecută (că părea cam uscat, copiii au crezut că gîndăcelul mişcător tocmai îşi schimba "pielea")! Cînd am văzut şi că se învîrt două furnici în jurul lor şi că încearcă să facă consumaţie, am gîndit că astea îi vor mînca pe unul de viu pe celălalt de mort şi am zis să îi despart, măcar unul să aibă şanse. Na, cu două beţigaşe, am tras de unul, am tras de celălalt... plici, poc, s-au desprins... ŞI AU FUGIT FIECARE ÎN TREABA LUI! Ca să vezi, nu era mort! Iar am reuşit să stresez vieţuitoarele conlocuitoare!

duminică, 20 mai 2012

Huet.Urban

Deşi zilele astea erau programate tot felul de evenimente în Piaţa Huet, noi n-am ajuns decît astăzi, respectiv eu şi Arin, pe Radu l-am lăsat acasă, să înveţe pentru teza la română de mîine. Ulterior am ajuns la concluzia că n-am rezolvat nimic aşa, cred că a învăţat mai mult în cele trei sferturi de oră cît a făcut cu mine analiză gramaticală pe text decît în cele trei ore de "studiu individual". M-am uitat şi peste manualul lui, e aiuritor, noroc că am avut profesori buni şi mai ştiu ceva gramatică!
Revenind la ce se întîmpla în piaţa respectivă, noi am prins cîteva dansuri săseşti şi finalul concertului Renegades, m-am bucurat să o revăd pe Maria cîntînd! Arin i-a prins pe Doru şi Andreea care au devenit kid-sitter-i instant şi au mers cu metafizicul la Muzeul de Istorie, de unde au ieşit încîntaţi, după aproape două ore, eu am zis pas, am preferat să dau o tură pe la tarabele din piaţă plus să mă bucur de soare pe o terasă. Programul serii suna foarte bine, cu vreo trei concerte plus proiecţii pe clădiri, şi la ăsta am zis pas, pe motiv de grădinărit frenetic. Poate data viitoare!

sâmbătă, 19 mai 2012

Rezoluţii de Anul Nou

Daaa, ştiiiu în ce dată, anotimp sîntem! Dar pot să adopt şi acum o rezoluţie, nu? Mai ales că termenul de finalizare pare ceva de genul "la anul şi La Mulţi Ani"!
Pe scurt: azi am trecut pe la Monika, să îi las nişte lucruşoare pe care i le-am promis demult şi nu ne-am nimerit (din vina mea) pînă acum. Ştiind că stă aproape de bazin am zis că le iau la mine şi, dacă e acasă şi se întîmplă să nu deranjez, i le las. Ca să vedeţi că nimic nu e întîmplător, cît timp făceam eu plici-plici, m-a sunat şi ea, am găsit apelul nepreluat şi ne-am potrivit!
Phiii... şi cînd am intrat eu în curtea Monikăi am zis că: Oau! Aşa nu va arăta grădina mea nici în 20 de ani!!! Deşi mai fusesem la ea, parcă azi, cu vegetaţia crudă, stropită de ploaie, florile amestecate de irişi, căldăruşe, petunii, etc. cu soarele care era atunci, era de revistă!
Dacă stau să mă gîndesc, am şi eu flori dintr-astea... dar sînt atît de pierdute în junglă... La bujori ce conduc detaşat, că aleea mea lungă mărginită de bujorii mari, albi şi de unul roz, va fi spectaculoasă în cîteva zile! Asta dacă au supravieţuit nelegaţi furtunii de acum două ore! (n-am apucat să leg decît o tufă, are doi araci şi e legată cu un cablu vechi de telefon :)) Mă bucur că mă pot uita măcar la prima floare deschisă, am făcut ieri un buchet de pus în casă, cu ceva căldăruşe şi margarete.
Ca să nu uit, că pe scurtul meu s-a făcut tare lung! Rezoluţie: nu în 20 de ani, în 5 ani, îmi doresc să arate şi grădina mea la fel de îngrijită! Ok? Porniţi cronometrele!

vineri, 18 mai 2012

Cum să ţii o parcare goală!

A unui mare magazin, normal, la cele mici nu se merită efortul!
Lecţie practică: se iau cît mai multe cărucioare, se prind cu lanţ... se pun în două dintre locurile special destinate (celelalte două se lasă goale), asigurîndu-te că ai ocupat şi partea carosabilă et voila! Parcarea goală, maşinile se descurcă!
Cînd am ieşit cu cumpărăturile am remarcat că "se trezise" din proprie iniţiativă sau cu directive de mai sus, angajatul responsabil să organizeze situaţia.

joi, 17 mai 2012

Primăvara în grădina Ambient sau Mica Cleptomană

În ultima vreme am petrecut destul timp prin marile magazine dedicate amenajărilor interioare. Singură sau însoţită de copiii respectivi. Unul dintre ele are şi un loc de joacă unde deja sîntem de-ai casei aşa că, am fost informaţi asupra proiectului aflat în desfăşurare, cel de a iniţia copiii în tainele grădinăritului, cu instructor specializat şi material didactic. Ştiindu-mă pe mine pui de ţăran, am zis că şi copiii respectivi au ceva în sînge, ei au fost încîntaţi de idee, am fost programaţi pentru seara asta, out-sideri într-o grupă mai mare, de elevi ai aceleiaşi clase, cred că tot de la şcoala 15.
Prezentarea mi s-a părut interesantă, chit că ai mei copii se ţineau deştepţi că EI ŞTIU, de cînd a început, că au făcut despre alcătuirea plantei la Cunoaşterea Mediului şi chestii de genul. Plus că se ţineau şi mai deştepţi că EI AU PLANTAT COPACI! MOLIZI!!! Aici fiind vorba ca şi exemplu practic de plantarea unei petunii! Amîndoi, constant, cu mîinile pe sus! Copiilor li s-au pus la dispoziţie cele necesare plantării: ghivece colorate, pietricele de pus pe fundul ghiveciului, pămînt, mănuşi de cauciuc pentru cei mai sclifosiţi (aka Arin) şi cîte o plăntuţă. Tanti ne-a oferit informaţii despre preferinţele plantelor, despre udare, plantare, tăieri de primăvară, toamnă, altoiri etc. pentru mine, lucruri 90% cunoscute dar foarte interesante pentru copii.
În tot timpul ăsta, eram înarmată cu Pixie! Un nene, lîngă noi, înarmat cu acelaşi Nikon Coolpix L120 (scriu asta pentru că nu ştiu dacă şi pe al lui îl cheamă cumva). Făcînd poze frenetic! Şi el, şi eu! La sfîrşit, copiii puteau rămîne la locul de joacă iar adulţii au fost invitaţi să dea o tură prin magazin. Cum v-am spus, l-am văzut de atîtea ori în ultima vreme încît n-am mai simţit nevoia, copiii erau destul de dezamăgiţi dar, asta e!
Înainte să plec, Arin îmi spunea cum l-a desenat pe Phineas (personaj din desenele animate, cred că seamănă cu originalul ce a făcut metafizicul) şi nuuu, că vrea să îl deseneze şi pe Ferb! Eu, cu geanta pe umăr, iau aparatul foto de pe masă şi imortalizez mîndră opera odraslei (colaj, foto dreapta). După care pun aparatul foto în geantă, iau copiii de aripi... în maşină şi acasă.
Pentru că ei insistau să vadă nuşce desene, am zis să încarc pozele pe faţăcarte. Scot aparatul, deschid capacul să scot cardul şiii... ŞOC ŞI GROAZĂ!!! Nu erau acumulatorii lui Pixie!!! Următoarea revelaţie: ĂSTA NU E PIXIE!!! Caut în geantă: ETE ŞI PIXIE!!! La naiba! AM PLECAT CU AMÎNDOUĂ!!! SÎNT O CLEPTOMAAANĂĂĂ!!! De fapt, doar AIURITĂ, dar trecem peste asta! Scot mobilul că ştiam că mă apelase tanti azi, să îi confirm că ne ducem. Rămas fiind pe silenţios din timpul prezentării, nu am auzit apelul ei, mă sunase ca fiind ultima ei speranţă, căutase disperată aparatul, cred că cel care făcea poze era soţul ei, aparatul fiind împrumutat de la şeful ei pentru imortalizarea evenimentului. Îmi cer mii de scuze, îi explic că doar atunci realizasem, îmi spune că pot pune şi pozele lor pe faţăcarte, ulterior chiar am pus cîteva! Mîine dimineaţă i-l duc înapoi. Phiii, cîteodată reuşesc să mă surprind pînă şi pe mine! :)

Din seria: Vreau să ştiu!

1. Cînd se va opri ploaia? Nu că nu m-aş bucura de irigarea naturală a grădinii mele dar mi-e tot mai groază de cum voi face faţă buruienilor bine "hrănite" plus că mi-e dor de modul şopîrlă!
2. Ce se întîmplă în clădirea Tribunalului de pe Victoriei? Am înțeles că se renovează dar acum ceva vreme m-au frapat grămezile mari de pămînt scoase afară pe geamurile laterale de la primul nivel de către niște oameni lopătari. Fac parcare subterană cu lopata?
3. Cînd "tătucul Sibiului" zîmbeşte de pe afişe şi zice că "Faptele vorbesc!" se referă la mizeria şi praful din tot oraşul? Un pic spălate de ploaie? La străzile spoite cu un asfalt de-o iarnă? La cele cîteva care se reasfaltează la nesfîrşit... propun ateliere de lucru pentru asfaltatorii vieţii, poate rezistă şi drumurile alea ceva mai mult de o panglică inaugurală şi cîteva flash-uri! N-am crezut că voi ajunge să spun asta dar Bucureştiul, aşa cum l-am văzut imediat după Paşti, era super curat! Inclusiv în zona periferică unde stă unchiul meu, pe străduţele mici, ASFALTATE şi alea! Am mai scris despre strada Poştei, vă mai spun despre pasajele centrale, despre străzile din cartierul meu de pămînt şi cu cratere, despre sindromul deşertic ce mă apucă atunci cînd nu plouă şi se ridică praful peste tot!
4. Marcajele de pe drumuri se fac cu tempera? Sau, cît ar trebui să dureze vopseaua cu care se trasează benzile (inclusiv cele care delimitează "pista" pentru biciclete)? Oare ar trebui încercate şi acuarele, vopsele acrilice, guaşe? Sau, trebuie să trăiască toată lumea şi să plătim la nesfîrşit aceleaşi lucruri?

marți, 15 mai 2012

Hysteria

Sîmbăta asta l-am vizitat pe Miju în exerciţiul funcţiunii... i-am boicotat puţin din munca sa, am înghiţit doza obligatorie de praf, am făcut şi nişte poze rapide maşinilor de curse, folosind funcţia sport a lui Pixie, nişte poze mai puţin rapide cu Miju la treabă, aşa, ca tot omul care se bagă în seamă la locul muncii altuia! :) Se pare că totuşi am fost suficient de cuminte cît să merit trei dvd-uri cu filme: mai multe pentru mine, cîteva pentru copii!
Ieri, cu stomacul plin (ciuperci, dovlecei şi slăninuţă la grătar, plus vin roşu), încurajată de cineva să las mai bine vinul şi să văd un film, am zis: Bingo!!! Am filme "proaspete"! Miju îmi recomandase Hysteria, mi-a zis că a scris şi Călin pe blog despre el şi că ar fi fain, plus că era inscriptat cumva compatibil Blue Ray. Miju mă avertizase că e posibil să nu meargă dar eu nu şi nu, să încerc! Prima dată i-am dat play cu media player classic, a mers vreo douăzeci de minute, a murit. Pentru că nu mă lăsa să îl derulez pînă la locul unde se întrerupsese, am încercat cu windows media player, mergea şi cu ăsta... am putut să îl dau înainte, primele cinci minute au fost chiar ok. După care... s-a dus sunetul... a revenit ceva dar era înaintea desfăşurării în imagini a acţiunii, imaginea se descompunea ocazional, plus că era întinsă... motiv pentru care, cele 100 de minute ale filmului au durat vreo trei ore şi ceva. Pentru că m-a prins filmul, l-am urmărit şi aşa!
Ca să nu vă las în ceaţă, este vorba despre o comedie romantică de epocă, avînd ca pretext o istorie reală, cea a inventării vibratorului, de către medicul Mortimer Granville, undeva prin anii 1880, în Londra Victoriană. Îl vedeţi în dreapta sus, atunci cînd a avut momentul AHA, jucîndu-se cu pămătuful de praf electric, inventat de un prieten. (sursa foto 1) Prima femeie pe care l-au testat a fost o fostă prostituată, a fost interesant să văd acţiunea cu sunetul înainte... oamenii păreau că vorbesc normal iar eu auzeam sunetele a "trei paroxisme în cinci minute". Să nu uităm că totul era făcut în "scopuri medicale", pentru a trata "isteria" de care păreau a suferi jumătate din femeile Londrei.
M-am distrat şi cum a tratat regizorul momentul primului test pe o clientă regulată a cabinetului medical (unde acţiunea era desfăşurată tradiţional-manual, pînă a făcut protagonistul scurtă la mînă :)), cum şi-au pus cei trei ochelarii de aviator şi încercau să abordeze profesionist problema!
Vă recomand filmul, aveţi mai jos şi trailerul:

duminică, 13 mai 2012

Later Edit: După 15 ani

Tot eu, tot Cetatea Cisnădioara, tot cadrul uşii, totuşi ALTFEL! Cu gîndul la o promisiune nerespectată! Cred că eram sigură de asta de atunci, acum 15 ani!
Later Edit: Buuun, am citit comentariile voastre, e drept că I got settled, adică îmi ţin mîinile cu mai multă siguranţă pe tocul uşii, dar şi eu stau şi analizez unde au intrat anumiţi centimetri din fizic. Adică, să ne înţelegem, pe vremea aia aveam oficial 1,62 cm, acum am 1,63 (m-am măsurat din nou pe tocul uşii, ăştia sînt), că mi-a lungit Iulian picioarele! Am scăzut tocurile din prima fotografie (aveam cizme care aveau ceva gen platformă), dar mai mult de 8 cm nu scot de aici. Şi ăştia forţaţi! M-am uitat cum îmi arată picioarele în fotografia 1, în fotografia 2, îmi dau sensibil egale aşa că nu pot spune că e o mare diferenţă, m-am uitat şi la cadrul uşii, pare la fel! Fotograful nu era mai mic, sînt în ceaţă! Cum, necum, am suprapus imaginile în Picasa, am creat un nou colaj, o dată creat, apărea doar un ecran negru, l-am exportat, tot negru, soluţia empirică a fost să dau print screen cu ce aveam înainte să finalizez colajul şi să îl decupez, nebănuite sînt căile computerelor!
Later Later Edit: Am modificat poza nr. 2 în sensul că am mărit-o în Picasa pînă mi-a dat deschiderea uşii cît mai apropiat de poza nr. 1, la sfatul lui Călin, şi... voila! mai semăn! :)

City Bike Not

Cred că n-ar fi complet nelalocul ei o bicicletă de oraş în ograda mea. Nu de alta, dar nu ţin să mă îmbrac neapărat sport atunci cînd vreau să folosesc bicicleta pentru drumurile mele. Şi nici nu ţin să distrez neapărat participanţii la trafic. Cu toate că în prezent mi se cam întîmplă.
Aşa a fost vineri, cînd m-am încumetat pe bicicletă pînă la Carrefour şi Mobexpert, plus prin centru, îmbrăcată în ţinuta de mai sus. Nu e prima oară cînd merg în fustă pe bicicletă, pentru asta îmi iau şi colanţi, în caz de vînt, accidente de alt gen, cînd aş putea repeta momentul Marilyn. Se pare că precauţiile mele sînt insuficiente!
Ce minuni am mai făcut? Păi pe drum m-am oprit la o bancă din Turnişor, pentru a reveni pe pistă trebuia să traversez Alba Iulia. Am stat la semaforul pietonal, lîngă bicicletă dar, traversînd, mi-a filat un beculeţ să mă urc de acolo pe ea! Zis şi mai puţin făcut! În mijlocul trecerii, pun eu piciorul stîng pe pedală, ridic dreptul să îl dau prin spatele jiţului şi... surpriză! mi se prinde fusta de jiţ, rămîn cu piciorul suspendat în aer, moment penibil! Mai încerc o dată... acelaşi rezultat! Renunţ la baletul abstract din drum şi merg pe pistă unde mă sui pe bicicletă de pe loc, trecînd piciorul prin faţa jiţului. Încerc să plec... îmi zboară pantoful din piciorul drept, undeva la vreo doi metri în spate. Minunat moment! Cu bicicleta între picioare şi cu mini-şosetuţa direct pe asfalt, îmi recuperez balerinul, demarez în sfîrşit cu succes! (Ilustraţia foto este o reconstituire a momentului făcută în Piaţa Mică mai tîrziu, Virgil şi Honey nu înţelegeau de ce vreau neapărat să rîd de mine, mie mi se părea totuşi util).
Ca să închei episodul biciclistic, pe Bălcescu mi-a sărit şi lanţul, mergeam pe lîngă bicicletă, am vrut să mă urc pe ea în Piaţa Mare, cînd am vrut să potrivesc pedala să plec mai uşor de pe loc, am reuşit să dau jos lanţul. Noroc cu Florin, nenea gardianul de la casieria ACS, mi l-a pus el la loc. Am bătut frumos din gene, am mulţumit şi am răsuflat uşurată că nu sînt mîinile mele alea înnegrite de uleiul de pe lanţ.
Oare doar mie mi se întîmplă lucrurile astea?

miercuri, 9 mai 2012

De ce e bine să ai copii... nu mai ştiu care parte!

Stau şi mă minunez retroactiv cît de puţin le trebuie copiilor mei pentru a se bucura, pentru a-şi crea o jucărie nouă. Zic retroactiv pentru că pe moment, atunci cînd m-a strigat Arin să îi văd "nava spaţială", aveam altele pe cap, i-am făcut pozele şi atît. Acum mă uitam la ele şi la zîmbetul lui şi zîmbesc şi eu.
Pusese ochii pe cutia hotei Lilianei de cînd o adusese curierul, acum că era goală a fost super încîntat să o ia acasă şi cum azi nu mai ploua, a început să îşi pună proiectul în aplicare: i-a decupat un geam, celălat este desenat, prin el "se văd" Luna, Pămîntul şi Saturn. Are şi tablou de comandă, e pregătit puştiul să navigheze. Normal că sînt încîntată să vă arăt şi vouă zîmbetul lui, chiar dacă are o ditamai "buba" în cotul drept de la o căzătură în curtea şcolii.
Tot din lumea lui, dialog în seara asta:
Arin: Mama, ce e atunci cînd sînt doi copii de aceeaşi vîrstă care se plac?
Eu: Sînt prieteni, ce să fie!
Arin: Păi nuuu, aşa, ştii tu, se iubesc!
Eu: Pfff, tot prieteni înseamnă că sînt, că se înţeleg bine!
Arin: Hmmm... dar cînd cresc mari, se pot căsători!
Eu: Arin, mai e mult pînă atunci, despre ce fetiţă vorbeşti?
Arin: Ştii, Alexandra, fetiţa care mai vine la noi în curte, ne înţelegem bine...
Radu: Da, au lucruri în comun: amîndoi mă urăsc!
Eu: Ce prostii spui, cum să fie aşa?
Radu: Păi da, Alexandrei îi place să dea în mine şi Arin se bucură.
Arin: Se cheamă că eu şi Alexandra avem aşa... o RELAŢIE."
Din nou, mă gîndesc că ar fi bine să pun bani deoparte din vreme pentru fetiţele mereu în schimbare pentru care se pregăteşte Arin!
Arin cu fetiţele, Radu cu treaba: cadou de ziua mea, îşi face curăţenie în cameră, e aproape gata, bucurie maximă! :)

marți, 8 mai 2012

Despre caiac şi riscurile lui

Le mulţumesc prietenilor mei: Seba, Cipi, Andrei şi Cosmin pentru că m-au iniţiat într-un sport foarte frumos, datorită lor am descoperit cum este să te dai cu caiacul pe rîu (Olt, Arieş), pe lac (la Mălaia) sau pe mare (în Muntenegru). Am povestit la un moment dat pe aici cum am început, prima tură pe partea mai rapidă a Oltului, de unde este şi poza aleasă ca ilustraţie, sau tura pe Arieş, un rîu a cărui forţă am simţit-o din plin. Experienţele mele, puţine cîte au fost, m-au făcut să respect forţa apei, recunosc că atunci cînd părăseam malul, pe rîu, chiar şi pe Olt, unde am fost de mai multe ori, o făceam şi cu o anumită strîngere de inimă dar senzaţia de a te lupta cu valurile este o compensaţie foarte puternică aşa că depăşeam reţinerile iniţiale. Pînă acum, probabil şi datorită faptului că am ocolit riscurile mari, am fost ferită de răsturnări sau accidente (singurele dăţi cînd am fost cu capul sub apă şi caiacul deasupra mea, au fost în mediu controlat, în bazinul Olimpia).
Îmi pare foarte rău de accidentul de săptămîna trecută de pe rîul Vaser, cînd doi oameni tineri şi-au pierdut viaţa. Am urmărit ştirile citate pe grupurile de caiac de pe facebook şi comentariile postate de către membri. Consider că este de datoria mea să dau mai departe comunicatul de presă scris de Doru Munteanu, publicat pe pagina Federatiei Romane de Rafting si WW Kayaking. Sînt concluziile unor oameni cu experienţă, merită citite de către oricine crede că va avea de-a face cu acest sport:

In legatura cu accidentul de pe Vaser

by Doru Munteanu on Monday, May 7, 2012 at 12:03pm ·
Comunicat in legatura cu accidentul de pe Vaser din 30 aprilie 2012

Publicam aceste informatii in atentia tuturor iubitorilor de caiac din Romania si in special a celor aflati la inceputurile initierii in acest sport.

In urma convorbirilor avute cu agentul de politie Stetco Daniel de la Politia Viseul de Sus si cu procurorul sef Panturu Mihai, care a investigat cazul, s-au desprins urmatoarele concluzii:

- cei doi tineri au coborat la statia CFF Paltinu
- desi in tren – vazand barajul de beton din aval de Paltinu - au decis sa nu sara peste el ci sa coboare cei 700 m pe jos, iar apoi sa se lanseze din aval de baraj, odata debarcati din tren si-au schimbat hotararea si s-au decis sa se lanseze la apa chiar din acel loc
- cei doi tineri se aflau la prima lor coborare cu caiacul pe un rau de ww (experienta lor anterioara se reducea la doar cateva tura cu caiacul pe lac)
- raul Vaser se afla la debite mari de primavara
- ambarcatiunile erau de tip caiac ww sit-on-top (concluzie la care am ajuns in urma descrierii pe care mi-a facut-o agentul de politie)
- cei doi tineri si-au legat ambarcatiunile de picior cu o chinga de aprox 2 m ca sa nu le piarda in caz de rasturnare (probabil sub influenta imaginilor TV cu surferi)
- in valul de back-wash de la barajul de beton se afla un “urs” de lemn (instrument sub forma de cruce din grinda de lemn de aprox. 0,5 m latura, folosit de lucratorii CFF pt a deraia vagoane) care se rotea captiv in valul de back-wash
- ajunsi la baraj, cei doi s-au rasturanat in momentul in care au aterizat in valul de back-wash, iar unul dintre ei si-a prins chinga cu care era legat de caiac, de acel “urs” de lemn
- ambii tineri s-au inecat in acel loc din cauza ca nu au putut scapa din valul de back-wash

Ca urmare a acestor informatii se desprind urmatoarele concluzii:

- cei doi tineri nu aveau experienta necesara turei pe care au dorit sa o faca si nici cunostiinte despre pericolele la care te expui cand sari peste baraje si toplite amenajate pe rauri de ww
- greseala cea mai mare pe care au facut-o – si care le-a fost fatala - a fost sa-si lege ambarcatiunile de picior cu aceea chinga (chiar si persoana care nu s-a agatat in acel “urs” de lemn tot nu a mai avut nici o sansa sa se elibereze din valul de back-wash din cauza greutatii si miscarii haotice a caiacului in valul circulator)

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !

PS: Dezaprobam total modul in care mass-media a prezentat stirea si in care au facut o confuzie totala de termeni (ex stire PRO TV: “ accident la rafting (!?!)….cei doi tineri coborau cu caiacul pe rau….una din canoe (!!) a fost gasita la cateva sute de m distanta"…etc). Un talmes-balmes terminologic !

luni, 7 mai 2012

Kamasutra

Afară plouă. Ieşit să întind rufele, pe ploaie, normal! Adus aminte că nu surprinsesem cumva tufele înflorite de căldăruşe. Fotografiat tufele. Fugărit zadarnic bondar reticent la arta fotografică. Surprins repetat fund de bondar. Bondarul bătut joc de mine, stat secunde în şir atîrnat în aceeaşi floare, părut extaziat de ce a găsit acolo, eu stat secunde în şir cu degetul blocat pe declanşator, suferit mîna, poză nereuşită. 
Lăsat baltă bondar, fotografiat alte cele, şters lentilă Pixie cu pantalonii de pijama. Primit premiu! Gîndăcei făcînd alea-alea! Deranjat gîndăcei! Ignorat deranjul lor, fotografiat în nesimţire. Tanti gîndăcel plecat cu nenea gîndăcel acuplat de ea, schimbat tot felul de poziţii! Rămas cu nenea suspendat, cred că vom avea gîndăcei "proaspeţi" în curînd! Gîndaci Croitor? Eu, încîntată!
Over and out!

duminică, 6 mai 2012

Spanace :)

Ieri am gătit prima oară spanac anul ăsta. De la mine din seră! Am zis să profit de ocazie pentru a mă lăuda cu soiul de "spanac" pe care îl am. Am pus ghilimelele pentru că, în căutarea google după ceva care să semene cu ce am eu, am dat de spanacul neo-zeelandez care, din cîte scrie acolo, n-ar fi tocmai spanac ci ar aduce mai degrabă a ştevie (din aia nu mănînc, nu mă pot pronunţa). 
Seminţele au fost puse de tatăl meu, acum ani de zile, se înmulţeşte spontan în seră. Îmi place că aceeaşi plantă poate fi recoltată de cîteva ori, îi rup vîrful fraged şi o parte din frunze iar din axila frunzelor cresc alte două tulpini şi tot aşa (un fel de hidră, spanacul ăsta!). Aştept să văd dacă voi recupera vreo plantă din alt soi de spanac, nici acesta autohton, unul care face nişte frunze mari, lucioase şi, protejat, ar rezista şi peste iarnă. Mi se pare că am reperat o tînără plăntuţă, cu puţină răbdare va creşte cît să producă seminţe. Vă pot spune în cunoştiinţă de cauză că spanacul respectiv are un gust nemaipomenit, mai ales că îl fac deabia cules. Eu folosesc reţeta clasică de piure de spanac, cu sos bechamel şi usturoi dar, mă tentează să încerc şi reţeta de pe site-ul citat, acolo se spune că: "cel mai bun este tras la tigaie in putin ulei de masline, apoi fiert la abur in compania unor radacinoase: telina, morcov, pastarnac. Se condimenteaza cu piper, ghimbir, curry si se serveste alaturi de cartofi fierti."

sâmbătă, 5 mai 2012

Cîinele voyeur sau cum trebuie să îmi repar gardul!

NU SE MAI POATE! Merg eu ca tot omul sănătos la cap şi cu copiii la mama respectivă să fac nudism în grădină, soarele-soare, s-a anunţat ieri seară, s-a ţinut de cuvînt! Pregătesc şezlongul, cartea, găsesc un unghi din care nu eram vizibilă tuturor vecinilor şi intru în modul şopîrlă: 10 minute pe spate, 10 pe o parte, 10 pe cealaltă, rotisor curat! Deschid ochii (am luat degeaba cartea, am preferat pînă la urmă să stau cu ochii închişi) că mi se pare că aud ceva... cînd colo, Bobiţă, cîinele vecinilor din spatele curţii (pomenit aici), la mine în terasă! Strig la el, nu mă văzuse, se sperie, începe să latre dar se îndepărtează puţin, continuă să mă latre din dreptul geamului de la garaj! Na, de fugărit/luptat cu cîinele în fundul gol nu mă simţeam în stare aşa că am luat o piatră de lîngă mine (noroc că aşezasem şezlongul pe pietriş), arunc după el, nimeresc bujorii. Mai iau o piatră, arunc după el, nimeresc ţeava pe care stă viţa! Da, ştiu, rîdeţi voi rîdeţi, dar să vă văd aruncînd din poziţia culcat pe o parte, năucit de soare! Ţeava face zgomot, cîinele pleacă lătrînd, îi mai zice ceva domol şi stăpîna din fundul curţii!
Din nou: REZOLUŢIE: Femeie, fă gardul!!!

La Mulţi Ani, Bărbaţi!

Ca o femeie responsabilă ce mă aflu, astăzi am făcut urări bărbaţilor cunoscuţi sau necunoscuţi. Că o fi doar ziua proclamată de un producător de bere sau chiar ZIUA Bărbatului e încă discutabil dar na, şi ei e ai noştri, merită recunoaştere!
Am urat La Mulţi Ani inclusiv unui nene blogger pe a cărui pagină am ajuns cu ocazia unui concurs (dacă nu mă înşel, sponsorizat tot de un producător de bere, că tot vorbeam zilele trecute de legătura indestructibilă formată între...) de dat cu părerea care ar fi cel mai sexy blogger dintre cei nominalizaţi. Eu am primit link de la Tudor, candidat şi el, am zis să fiu corectă şi am deschis blogurile participanţilor, m-am uitat la pozele de profil, am citit şi cum scriu şi am ales personajul care mi s-a părut mie cel mai. Tentaţia a fost mare să aleg Andy Moisescu dar asta pentru că îmi place mult emisiunea lui, pe el ca bărbat îl văd doar simpatic! Ce a fost mişto e că atunci cînd am votat pe pagina de faţăcarte, am dat click aiurea şi am votat pe altcineva. Ştiu, cîteodată sînt mai blondă!
După această paranteză mai lungă decît rîndurile cu subiectul anunţat în titlu, mă retrag, încă o dată: alea, alea şi tot ce îmi doresc şi mie! Şi... uşurel pe tocuri! Că sîntem suficiente care stăm să ne rupem gîturile! (sursa foto)

vineri, 4 mai 2012

Sămînţă de soare pentru mîine

De cîteva zile aşteptam mult-promisa ploaie. Se mai înnora după-amiezile, ieri tuna înfundat dar nici gînd să plouă. Aşteptam cu mare nerăbdare ploaia asta, nu doar pentru grădina mea ce dădea semne de sete ci şi pentru capul meu, ce dădea semne de disperare accentuată. Oare v-am mai spus cît sînt de meteo-sensibilă? 
Azi a plouat, în sfîrşit, capul meu parcă e mai treaz şi... bonus: ce soare frumos s-a strecurat, cît să nu apună el nevăzut de nimeni! Ca o promisiune că mîine îşi va recuceri teritoriul! Arin ar fi vrut să pîndească luna, e aproape plină, s-a dus în balcon pentru asta dar încă nu s-au risipit suficient norii.
Sometimes I wish I...

joi, 3 mai 2012

Creative Combo - DESPRE BĂRBAŢI

Nu ştiu cum am reuşit, în ultima vreme am acumulat o grămadă de restanţe, lucruri despre care vroiam să povestesc aici şi încă n-am reuşit. Cum ar fi expediţia cu Bakuganii la Bucureşti sau ce impresie mi-a lăsat filmul lui Silviu Purcărete, Undeva la Palilula (mai am şi cîteva filme şi cărţi..., greu), sau cum arată patru adulţi şi doi copii fugărind o sticlă de Cola printr-un/pe lîngă un pîrîu :), sau cît de greu merge internetul în relaţiile FITS cu publicul.
Pînă reuşesc să mă mobilizez în vreuna din direcţiile enunţate mai sus, vă spun DESPRE BĂRBAŢI. Şi multă publicitate cu bărbaţi! Începînd de luna asta, IQads organizează Creative Combo, o serie de proiecţii tematice cu spoturi locale şi internaţionale (99%). Prima ediţie a avut loc ieri, simultan în 17 oraşe. La noi, gazda a fost Vintage Pub. Nu ştiu de ce a venit atît de puţină lume (10 - 15 plătitori de bilete), chiar mi s-a părut bine gîndit evenimentul, poate nu au făcut promovarea adecvată, mie mi-a ajuns invitaţia de pe faţăcarte pentru a mă hotărî să merg. 15 lei biletul nu mi s-a părut exagerat.
Seamănă cumva cu Noaptea Devoratorilor de Publicitate dar au comprimat lucrurile. Plus că au avut un moderator virtual: Hip Sterică, foarte mişto animat pe ecranul proiecţiei. 
Cred că atîta reclamă la bere, asigurări auto şi la antidotul pentru "transpiraţia precoce" n-am văzut în viaţa mea. Plus că berea părea singurul scop în viaţă al masculilor. Berea şi maşinile! Nu că ar fi foarte departe de adevăr!
Mi-a plăcut selecţia făcută de organizatori, am văzut clipuri originale, cu final neaşteptat sau comic, excepţiile au fost puţine, deşi erau oarecum amuzante, cred că aduceau un deserviciu mărcii. Dacă n-aş fi încercat parfumul bărbătesc Old Spice, nu aş fi fost tentată veci să o fac, după cele două reclame avîndu-l ca protagonist pe Fabio (adică nenea ăsta, la o altă vîrstă). Din alte variante am rămas cu replici în folclorul meu şi al lui Honey, m-a însoţit la eveniment.
Religioşii ar fi putut fi surprinşi de un Adam homosexual sau altul care refuză mărul în favoarea unor crănţănele, sau de cuvintele rostite de Moise: "We are fucking lost!", înainte să îi trimită Dz un GPS:


Îmi pare rău că selecţia clipurilor naţionale a inclus doar două la o marcă de bere şi reclamele sponsorilor. Parcă mi-aş fi dorit să revăd seria cu Dorel personaj principal.
Aş vrea să mai merg şi la alte ediţii, vă mai ataşez un clip care mi-a plăcut:

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service