luni, 30 aprilie 2012

Lună cu frunze

Cînd am început să fac colajul cu două dintre imaginile surprinse mai devreme, cu răsăritul lunii, flori de liliac, de măr, cu flori şi mugurii frunzelor stejarului, mă gîndeam că vi le voi arăta şi atît. 
Nu ştiu de ce, cînd le-am lipit, am început să fredonez o melodie dragă mie, The Alan Parsons Project - Eye in the Sky, vă las să o ascultaţi, noapte bună!
The Alan Parsons Project - Eye in the Sky

Asculta mai multe audio rock

Plantează copacul care îţi poartă numele

Să nu care cumva să vă gîndiţi la chestia aia cu "numele... pe toate gardurile" că acum o parafrazez şi zic "numele deştepţilor pe toţi copacii"! De fapt, doar pe trei, undeva pe un deal deasupra Răşinariului există de sîmbătă trei molizi mici Radu, Arin şi Cristina. Asta pentru că am răspuns invitaţiei Adinei (şi a Rotaract) de a pune mîna pe unelte şi a planta mini-copăcei, într-o zonă ce necesita reîmpădurirea.
A fost o zi tare frumoasă, habar n-aveam că din Răşinari se poate urca pe o potecă îngustă prin pădure, mai era şi un pîrîu acolo, chiar mi-a plăcut traseul pe care am ajuns la locul acţiunii. Puştii mei au cărat super mîndri cazmalele aduse de Didi. Chiar dacă cei de la Ocolul Silvic Răşinari ne-au asigurat că nu avem ce să facem cu ele acolo, parcă nu i-am crezut. Dar, aveau perfectă dreptate, aşa că acum am o nouă achiziţie în plan: vreau şi eu o SĂPOAIE, cum numeau sculele cu care ne-au dotat să putem face faţă terenului. Cu cazmaua cred că nu aveam nici o şansă prin pietrele în care săpam la un moment dat. Chiar şi cu "săpoaia" mi-a fost greu, că na, nu mai am toate mîinile funcţionale sută la sută. Oricum, am săpat patru gropi (pe principiul: se decopertează o suprafaţă de 60 per 80 cm, se sapă aici o groapă de 30 cm adîncime şi tot cam atît lăţime, se pune puietul, se trage pămînt, se tasează, se trage iar pămînt, se tasează, la final, se urcă cu călcîiele şi se bătătoreşte bine!) iar Arin încă două, ajutat şi de un nene voluntar, că piciului îi plăcea să dea cu sapa dar la un moment dat devenea prea greu.
Trebuie să vă spun că ne-am întors acasă fericiţi, plini de pămînt, Arin cu o cutie de turtă dulce de la Boromir (sponsor al acţiunii), că dacă tot a cărat-o jos de pe deal, i-au lăsat-o lui, Radu s-a întors cu trei molizi mici pe care cuget unde să îi plantez în grădină, am pus unul într-un ghiveci mare, ceilalţi doi stau încă în apă, poate îi duc la "vagonul lui Tăvală"!

vineri, 27 aprilie 2012

Ce e mişto la casă

De fapt e mai mult legat de pămîntul din jurul casei, unde cresc mai multe chestii decît mi-aş dori. Îmi place că atunci cînd mă apucă elanul muncitoresc şi tai crengile uscate din măr îmi ia 20 de minute să le pun în grătarul portabil şi să mă simt ca Bear Gyllis rupînd surcele. Şi pentru că aveam nişte ramuri proaspăt tăiate de corcoduş, tăiate din prun (pentru cei care cred că am luat-o razna, să ştiţi că lucrul ăsta e posibil, în prunii altoiţi pe corcoduşi, sub altoi mai dă pomul-mamă), am transformat una dintre ele în ţepuşă cu trei vîrfuri, bune de perpelit nişte felii de slănină, am pus şi nişte ciupercuţe pe grătar, cu orezul clasic şi o frunză de pătrunjel proaspăt din seră şi, gata masa! Sfat constructiv: supravegheaţi cu atenţie slănina, cînd ia foc este în continuare bună, scrumul face bine la stomac, dar intră foarte tare la "apă".

joi, 26 aprilie 2012

Un piţigoi - doi piţigoi

Ştiţi deja că mie îmi zboară/cîntă destule "păsărele" la mansardă. De care nu mi-e ruşine, sînt mîndră chiar că le am! Viaţa ar fi destul de plictisitoare fără! Ignorînd ce îmi zboară mie la figurat, îmi mai zboară şi la propriu! Azi dimineaţă am fost super încîntată să văd o pereche de zburătoare mici şi necunoscute, ţopăind vesele prin prun, ciugulindu-i bobocii (partea asta nu mi-a plăcut neapărat dar na, şi ei sînt ai noştri!). Prima şi ultima fotografie din colaj îmi aparţin, cea din mijloc, clară, am luat-o de aici.
Pe vechiul principiu al tatălui copiilor cum că "tot ce e mic, zboară şi nu e vrabie, e PIŢIGOI", am căutat pe net o altă specie de piţigoi, pe lîngă cei albaştri cu care m-am obişnuit deja în grădină, ce s-ar putea potrivi imaginii păsărelelor în cauză. N-am reuşit să le fotografiez mai bine dar le-am urmărit live spre amiază, cum se mutau din lămîiţă, în zmeură, în păr şi pe crengile tăiate de soc, trecînd razant pe lîngă mine, aşa că zic eu că piţigoiul sur (Parus Palustris) este cel mai probabil să fi fost specia aparţinătoare. Plus că, dacă adăugăm la imagine, descrierea de pe site-ul de unde am luat poza: "Lungime 12 cm. Cuibareste in padurile cu frunze cazatoare si de amestec, manifestand preferinta pentru desisurile cu frunzis bogat si pentru gradinile neingrijite."  am zis  că nu încape îndoială! Grădina mea se încadrează perfect în descriere. Sper să rămînă aici!
Later Edit: Mai multe despre piţigoi în ghidul ăsta

Hîrtii colorate, lalelele...

Postasem zilele trecute noi poze cu florile din grădina mea pe faţăcarte. E o plăcere acum, că îl am pe Pixie, să caut să le surprind la modul clasic sau să încerc să caut un unghi inedit. Făceam asta şi înainte dar acum pot "să mă uit în pistil", vorba lui Miju! La una dintre fotografii ataşasem descrierea asta: "Hmmm... mai avea cineva cînd era mic colecţie de timbre cu lalele? Că atunci mi se păreau din alt film dar acum văd că le pot avea şi eu în grădină! :)" Şi pentru că lui Miju i-a plăcut/i s-a părut originală, am zis să fiu cumva descriptiv/ilustrativă şi să vă arăt la ce mă refeream: am fotografiat timbrele din vechiul clasor şi cîteva lalele din grădina mea de astăzi. 
Nostalgică? Da!

miercuri, 25 aprilie 2012

Din seria: Vreau să ştiu!

Cine îmi poate spune ce destinaţie are clădirea de alături? Este peste drum de The Corner, cînd faci stînga la semaforul de pe Alba Iulia, lîngă CECCAR. Este una dintre clădirile nou construite care îmi place ca şi design. Dacă ajung în apropiere de celelalte, le voi face poze, poate fac un serial cu case-căsuţe plăcute ochiului meu!
TRAVKA - E Cineva In Orasul Acesta

Asculta mai multe audio diverse

marți, 24 aprilie 2012

La mine e noapte

Încerc să ignor faptul că blogspot a schimbat interfaţa (dacă nu se numeşte aşa, nu trageţi!) şi că m-am trezit cu fereastra aia nouă pentru postări. Am mai încercat-o anterior dar aveam posibilitatea de a reveni la cea veche. Aşa a fost şi cu gmail-ul, am tot revenit pînă acum sînt obligat-forţat pe tip nou şi nu îmi place deloc.
Mda, greu scoţi omul/femeia/pe mine din ale lui! Un lucru tot am găsit pozitiv: că pot trage de poze în ce direcţie vreau eu. Şi pot schimba dimensiunea, orientarea fotografiei, după ce am încărcat-o.
De fapt vroiam să scriu doar pentru a vă arăta cerul nopţii, surprins cu Pixie mai devreme, la mine în grădină, cu lună şi stele. I-am dat ajustare automată a contrastului în Picasa şi se vede aproape la fel ca şi în realitate, cu tot cu tremurul de necontrolat al mîinii mele drepte în curs de deces.
Bonus: melodia care mă obsedează zilele astea, după ce am ascultat-o pe Guerilla de cîteva ori, am reuşit să reţin suficiente versuri pentru a identifica despre cine/ce e vorba cu ajutorul google.
PISTOL CU CAPSE - EA CREDE[ACUSTIC @ RADIO GUERRILLA]

Asculta mai multe audio acustica

duminică, 22 aprilie 2012

Cînd îmi vine să-mi bag picioarele în ea ecologie!

1. Cînd "iubitorii" naturii aleg să îmi ia spre reciclare placa de fier fixată cu bare de fier în cimentul din faţa porţii, ca protecţie pentru şanţul de scurgere a apei din curte.
2. Cînd trebuie să cobor din autobuz cu o staţie mai devreme pe motiv că nu mai suport conversaţiile sclipitoare şi pe un ton de se auzeau cred că şi de afară ale unor membri ale naţiunii înlocuitoare. Şi băgatul şi scosul penisului (în limbaj popular, fireşte) din 2 în 2 minute. Plus "educaţia" făcută mezinei de vreo cinci ani a familiei: "arată-i muie lui nenea!" - scuzaţi limbajul, asta n-am ştiut cum să o înlocuiesc!
3. Cînd văd cum se îngrijeşte natura să acopere gunoaiele şi să dea ramuri în cele mai neaşteptate locuri... vă daţi seama că pe aici n-a mai umblat nimeni de nu ştiu cînd? Aici fiind la geamurile demisolului clădirii poştei de pe Mitropoliei, adică în buricul tîrgului... plin de gunoaie! Nu doar acolo, şi pe stradă la fel!Link

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Enjoy Adele!

Înainte de a vă mai povesti ce şi cum am mai văzut/făcut, simt nevoia să postez aici înregistrarea unui concert Adele (iTunes Festival London 2011). Am dat astăzi peste el în timp ce căutam să ascult două piese pe care le-am cîntat joi la karaoke, în Music Pub, aşa, ca să văd cît de tare le-am dat de pereţi. La Rolling in the Deep m-am autoinvitat, I Set Fire to the Rain, am cerut-o la încheierea programului, dacă tot a zis Adi Corlaciu că "îmi merge vocea" în seara aia (asta e un fel de laudă), m-am gîndit că n-ar strica! Oricum, nu le-am mai cîntat la karaoke, nu ştiu cînd voi mai repeta asta. Probabil nu se va mai repeta curînd nici micro-recitalul Michael Jackson la care ne-a provocat Adi - m-a întrebat Maddie dacă vreau să cînt Proud Mary cu ea şi am rămas împreună apoi, să thrilluim lumea! Dificilă sarcină! La Bad am abandonat, asta după ce am cîntat sau ce-oi fi făcut Billie Jean, They Don't Care About Us, Remember the Time, Thriller, de astea sînt sigură, poate au mai fost şi altele.
Paranteză închisă şi vă las cu Adele:

duminică, 15 aprilie 2012

Prin grădină, Ţup!

Slavă Domnului, mama respectivă a făcut un lucru bun convingîndu-i pe copii să dea jos din păr lădiţa pregătită pentru cadourile Iepuraşului. Arin era convins că animăluţul se urcă în copaci dintr-un an ploios, cînd "Iepuraşul" i-a agăţat punga undeva deasupra solului mustind de apă, în corcoduş. Aşa că, într-un final, am beneficiat de avantajele unor lădiţe la sol! :) Nu de alta, dar ar fi fost dificilă excursia în păr, dimineaţa, în pijama şi cu ochii cîrpiţi de somn!
Sper că aţi fost suficient de cuminţi pentru o vizită urechiată! Paşti Fericite, tuturor!

joi, 12 aprilie 2012

Despre tradiţii personale

Dacă stau bine să mă gîndesc nu există multe pe care să le păstrez. Le adaptez, ignor, poate nici nu le cunosc. Există totuşi nişte constante: împodobitul bradului în seara de Ajun, vopsitul ouălor în Joia Mare, de ani buni în coajă de ceapă. Alături vedeţi rezultatul din această seară.
Mîine mai am o tradiţie! Aşa, de 13 ani încoace, în Vinerea Mare simt în palma dreaptă ultimele bătăi ale unei inimi...

miercuri, 11 aprilie 2012

Primiţi cu leapşa?

N-are sens să o ascund, îmi plac lepşele pe net, seamănă cu oracolele, caietele alea cu care ne agitam prin clasa a opta. N-am primit neapărat una dar mi-am însuşit cîteva pe aici pe blog. Acum am primit provocarea Alexandrei şi răspund întrebărilor:

1. Are you named after anyone?
Nu, din cîte ştiu sînt singura Cristina în familia mea.
2. When was the last time you cried?
Într-o noapte...
3. Do you have kids?
Ca să vezi, da! Deşi a fost haios cu ani de zile în urmă cînd nişte amici ce nu mă cunoşteau de multă vreme au crezut că am luat la tura de caiac pe lacul de la Mălaia, nişte copii pentru care aş fi făcut baby-sitting... :))
Cati?
Îmi doream trei, am doi.
4. If you were another person, would you be a friend of yourself?
Aş fi putut încerca.
5. Do you use sarcasm a lot?
Cîteodată. E din cel bun, în glumă, sau mai puţin bun, cînd cineva mă calcă pe coadă şi răspund la fel (prefer totuşi să îl numesc ironie).
6. Will you ever bungee-jump?
Nu cred. La cît de multe chestii scîrţîie la coloana mea... dar, mă tentează să sar cu paraşuta.
7. What's your favourite cereal?
Integrale (Fitness).
8. What's the first thing you notice about people?
Ochii.
9. What is your eye color?
Căprui!
10. Happy Endings or scarry movies?
Happy endings!
11. Favourite smells?
Scorţişoară, citrice, levănţică... şi altele individual-compuse.
12. Summer or winter?
Spring! :)
13. Computer or television?
Computer.
14. What's the farthest place you've ever been from home?
Tozeur - Tunisia
15. Do you have special talents?
Evident.
16. Where were you born ?
Sibiu
17. What are your hobbies?
Prea multe să le enumăr.
18. Do you have any pets?
Nu. Dacă nu socotesc păianjenii de prin casă. :)
19. Favourite movie?
The Hours.
20.Do you have any siblings?
Am. Dincolo de nori.
21. What do you want to be when you grow up?
Eu.
22. Movies you dislike.
Multe, din cînd în cînd mă pedepsesc cu cîte unul incredibil de prost.
23. What 3 Youtubers/Bloggers would you like to meet in person?
Mi-ar plăcea să o întîlnesc pe Lillee.
24. Who do you tag?
Dacă au timp, Monika şi Loredana.

marți, 10 aprilie 2012

Laleuţe

Promisesem nişte imagini cu lalelele ce au supravieţuit îngheţului, primele înflorite anul ăsta. Am făcut colajul de cîteva zile dar nu am apucat să îl postez. Voi încerca pe cît posibil să mă cenzurez de la postările în care mă laud doar cu florile din grădina mea. Pentru că, de acum vor fi tot mai multe şi tentaţia tot mai mare.
Între timp, lalelele astea sînt deja istorie, acum altele sînt vedetele, vi le arăt totuşi pentru că sînt mai altfel, aşa, mici steluţe şi pentru că erau pline de albine atunci cînd am făcut fotografiile (fotografia din dreapta, sus, este de la o dată anterioară, cu ele închise). Tot ceva istorie mai jos:
Lalele - Luigi Ionescu

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 8 aprilie 2012

Pro şi contra accesorii de grădinărit

Nu e un secret pentru nimeni cît îmi place mie să mă "joc" în grădină. Am mai scris eu pe aici cîte ceva despre aventurile mele mai mult sau mai puţin profesioniste în domeniu. Ce am mai constatat de curînd:
1. e bine să grădinăreşti "neprotejat"! Pentru că, avînd în vedere cum arată braţele mele acum, aş putea socializa oricînd cu un iubitor de pisici spre exemplu... zgîrieturile mele ar putea fi dovada că sînt posesoarea unui patruped cît se poate de cu personalitate. Nu e chiar bine pentru că, ignorînd zgîrieturile, la un moment dat aş putea pili direct cu degetele, la cît de aspră devine pielea. Morala fabulei: ori îmi regăsesc mănuşile cele profi, ori merg să îmi cumpăr unele noi, dacă mai găsesc magazinul distribuitor de produse Renania.
2. e foarte bine să foloseşti suportul pentru genunchi (sursa foto)! E primul an cînd am aşa ceva şi: cred că fac şi ceva fitness în timp ce stau în patru labe pe ăla să smulg buruienile! De ce spun asta? Pentru că, n-am făcut febră musculară după 70 km de bicicletă, n-am făcut atunci cînd am reluat cele 100 de bazine după o pauză de şase sau şapte săptămîni, în schimb, după primele două utilizări ale plăcuţei cu pricina, m-am trezit cu aşa ceva. În concluzie, sigur folosesc muşchi pe care nu ştiam că îi am, sigur voi face nişte fesieri de toată frumuseţea! Ce nu e bine la această poziţie de grădinărit? Atunci cînd Bobiţă din vecini intră la mine în curte, aka loc de joacă şi toaletă de rezervă, pe motiv de scînduri lipsă din gardul despărţitor, şi mă vede aşa, îi filează instant lampa că aş fi concurenţa, în concluzie începe să mîrîie/latre, etc. Eu, iniţial, încremenită aşa, cugetînd la ce să fac, stăpînă-sa, cică îl striga de dincolo de gard. Pînă la urmă îmi filează şi mie lampa şi adopt poziţia bipedă. Bobiţă pare impresionat, ori de cît de mare sînt brusc, ori de strigătele de acasă şi părăseşte mîrîind teritoriul auxiliar. Morala fabulei: de folosit în continuare plăcuţa dar de reparat gardul!!!

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Reţetă împrumutată

Întrucît multe lucruri nu se întîmplă chiar la marea nimereală, consider că şi faptul că astăzi Tudor a ales să pună pe blog reţeta Fusion Cooking de orez cu curry de vinete, are legătură şi cu mine.
Asta pentru că, de la grătarul de ieri rămăsesem cu multe rondele de vinete, semi-gătite pentru că nu a ajuns jarul pentru toată carnea (pui, porc, cîrnaţi) şi legumele (vinete, dovlecei, ciuperci) cu care ne înarmasem eu şi prietenii mei.
Aşa că a picat numai bine reţeta cu vinete. Am urmat-o aproape ca la carte, în sensul că am tăiat ceapă roşie mărunt (probabil trebuia albă), usturoi, le-am călit în ulei de măsline, am tăiat un fel de cubuleţe feliile de vinete perpelite, le-am mai prăjit şi pe astea, am pus oregano, curry, iar oregano, iar curry, de vreo trei ori mişcarea asta că parcă nu avea chiar culoarea din fotografia de pe blog, am pus iaurt, a scăzut, am pus iar curry... :)) Nu am avut orez brun sau sălbatic, am făcut clasicul meu orez (cu bob rotund aveam, de la Scotti) şi l-am amestecat cu ce a rezultat. Şi pentru că tot vorbim de fusion, am considerat oportun să mănînc amestecul ăsta cu ceva carne şi ciupercuţe la grătar rămase tot de ieri plus mujdei din ăla bun, improvizaţia mea cu usturoi, sare, sos de soia, ulei şi smîntînă...
Nu chiar indian dar foarte bun!

Sic transit...

M-am întristat tare acum două zile pe cînd grădinăream eu prin spatele curţii (a se citi că încercam să mai reduc din cantitatea de paie, crengi şi alte alea). Şi am dat peste una dintre "ţărcile mele". Moartă! De mult! Ooofff!!!
Chiar mă întrebam zilele astea ce-o fi cu ele, că parcă nu le mai văzusem de multă vreme. Tot alaltăieri, înainte să descopăr că nu mai erau două, o văzusem pe una dintre ele, aproape în terasă (pusesem din nou mămăligă în zonă). De fapt, prima oară o auzisem din casă şi am ieşit repede, bucuroasă că mai există!
Acum stau şi mă întreb dacă cea rămasă sau cel rămas îşi va găsi o nouă pereche. Nu ştiu dacă fac parte dintre animalele/păsările care se împerechează pe viaţă, sper că nu!

miercuri, 4 aprilie 2012

Călător în lume - Din Bangladesh în India

N-am ajuns la prima ediţie a "Călător în lume", atunci cînd s-a aflat în faţa auditoriului din TeaSpot Cafe, Teodor Tulpan, românul ce a escaladat Everestul. Mă bucur că am ajuns ieri, am reuşit să îmi extrag la timp mîinile din pămînt, să fac un duş rapid, să arunc în geantă materialul de sari adus de mama din India, slavă Domnului foliile cu bindi erau puse cu o seară înainte. Am reuşit să conving cîteva domnişoare/doamne şi cîţiva domni să poarte în frunte acest simbol. Mulţumită lui Tudor, promotorul acestui eveniment, am avut şi loc asigurat.
India e o ţară fascinantă, mi-ar plăcea să ajung acolo, probabil după ce/dacă ajung în Peru. Mama respectivă a fost într-una din excursiile ei halucinante (cu dormit aproape în fiecare noapte în alt hotel/oraş, timp de trei săptămîni) în India şi Nepal. Frumos din partea ei şi frumos că s-a întors şi cu diverse obiecte tradiţionale.
Ce îi lipseşte maică-mii este darul de a vorbi interesant sau poate îmi lipseşte mie răbdarea să o ascult. De asta mi-a plăcut să îl urmăresc pe Ioan Bebeşelea povestind despre viaţa, isprăvile, călătoriile din cele şase luni petrecute în Bangladesh şi India. Mi-ar fi greu să rezum aici, plus că nu aş putea reproduce umorul spontan al rememorării anumitor momente. De la hăţişul birocratic al obţinerii din Bangladesh a unei vize pentru India, periplul cu trenul, trecerea graniţei pe jos, furtul actelor, la viaţa de zi cu zi, înghesuitul 12 persoane într-o ricşă cu trei locuri, savuratul bucătăriei tradiţionale de la tarabele stradale, preţuri, sfaturi de călătorie şi tot felul de alte detalii folositoare celor care vor să îi calce pe urme. Erau cîteva persoane acolo ce urmau să plece în aproximativ o săptămînă.
Am mai reţinut cu mare satisfacţie că India este o ţară unde se reciclează la greu, există inclusiv varianta PET-urilor returnabile (duci 3 bidoane goale de apă la 5 l şi primeşti unul plin).
În timpul prezentării am avut parte de o surpriză, am fost serviţi cu Samosa cu ceapă şi orez, cu sos, găsiţi reţeta aici, pe FusionCooking, blogul cu tot soiul de delicii culinare, la care contribuie Ioan Bebeşelea. Ce am mîncat noi fusese gătit de el, ieri, a fost super bun, potrivit de picant, cel puţin pentru gustul meu.
Sînt curioasă cu impresii de pe care continent ne vom delecta la următoarea ediţie Călător în lume, programată în prima marţi a lunii mai. Pică în data de 1 dar poate termină lumea grătarele la timp să mai asculte şi o poveste!

marți, 3 aprilie 2012

EFG - ul cel de toate zilele...

Oare în fişa postului angajatelor de la serviciul respectiv scrie mare de tot: CREDE ŞI NU CERCETA? Sau: TOŢI CEI CU CARE VORBEŞTI LA TELEFON TE MINT DIN PRINCIPIU?
Probabil este deja o lună de cînd am răspuns la primul apel, pe fix, de la cineva din serviciul ăsta. Pînă atunci, identificarea celui care mă sună pe ecran, era un motiv suficient să nu răspund, pe principiul: habar n-am cine e, nu mă interesează! Oricum, la mine pe fix mai nimeresc accidental prietenele maică-mii, sondajele telefonice şi tot soiul de disperate! La un moment dat, m-am aventurat să răspund totuşi, deşi am văzut numărul necunoscut de Bucureşti.
Tanti de la capătul firului insista că vrea să vorbească cu altă tanti, Ciaicovschi Silvia, nu pricepea nicicum că nu sînt, nu cunosc! Îmi mai dă şi adresa, îi spun că da, a nimerit cartierul Sibiului dar eu stau pe o altă stradă şi habar n-am cine, ce, cum e adrisanta! Mbon... închide pînă la urmă telefonul, plină de scepticism.
După vreo două săptămîni de apeluri la care n-am răspuns, de la acelaşi număr, mă pune curiozitatea să mai vorbesc o dată cu Toma Necredincioasele. Acum era alta, Laura Păduraru, foarte sigură pe ea începe cu povestea ei din nou, îi spun că da, ştiu, m-a mai sunat o colegă de-a ei, i-am dat acelaşi răspuns, bla, bla. Cînd am auzit-o că mă întreabă cine sînt m-am cam enervat şi i-am spus că nu contează cine sînt eu, important este că nu sînt persoana pe care o caută ea!
Nu m-a crezut, normal! Şi telefoanele au continuat... Pentru că mai nou, îmi stricau somnul de bebeluş ciupit de musca ţeţe, că na, puneam mobilele pe silenţios dar uitam să scot şi fixul din priză, am zis să iau măsuri!
Care au constat în: scris pe google pagini albe sibiu, scris în caseta de căutare numele respectivei, găsit număr de telefon, constatat cu tristeţe că are doar o cifră diferită de numărul meu de telefon, aşteptat să sune tanti... Bineînţeles că a sunat, din nou, Laura Păduraru, blabla! La care i-am spus că, în loc să îmi fredoneze mie nervii nu era mai uşor să ia dînsa cartea de telefon, să verifice numele ăla, să vadă naibii că nu are numărul bun (i-am dat şi numărul) şi să mă lase pe mine în pace? A rămas interzisă, a bîiguit nişte scuze, a închis! Acum este rîndul meu să fiu Toma Necredinciosul şi să mă gîndesc că sigur se va mai găsi o altă tanti din sistem să mă sune pentru aceeaşi chestie!

luni, 2 aprilie 2012

Paranteze

1. Românii au consumat mai multă energie de Ora Pămîntului, vîrful energetic al zilei fiind la orele 20:50, citiţi aici. Mă mir? Nuuu!
2. Cerul era minunat ieri, am constatat că îl pot folosi şi pe Pixie în trafic şi să supravieţuiesc să vă povestesc despre. A se folosi totuşi cu moderaţie!
3. Deşi cerul era minunat, gerul de azi-noapte mi-a îngheţat lalelele deabia înflorite plus că şi celelalte par afectate. Nu mă bucur!

duminică, 1 aprilie 2012

Ora Pămîntului

Cam aşa arăta casa mea ieri, pe durata Orei Pămîntului. Am pregătit lumînările cu vreun sfert de oră înainte, cu cinci minute înainte de orele 20:30 am coborît siguranţele casei. M-am gîndit că nu este suficient să sting luminile, ar fi rămas suficiente electronice şi electrocasnice mergînd sau în stand-by (gen centrală termică, frigider, computer...). Planificasem să petrec această oră jucînd rummy cu copiii în bucătărie, la lumina lumînărilor. N-a ieşit aşa pentru că ai mei se gîndiseră să ia piesele joker şi să le ducă la maică-mea, în concluzie n-am putut juca. Aşa că, am trimis copiii la culcare, am mutat sfeşnicul cel mare şi lumînările în dormitor şi am citit: Carlos Fuentes - Toate pisicile sînt negre!
Ieri am citit cuvîntul înainte al autorului şi primul act, astăzi restul, vă voi vorbi despre carte într-un post separat, chiar simt nevoia pentru că mi-a plăcut foarte mult!
Citiţi despre cum au înţeles oameni din toată lumea să marcheze această oră AICI. Mi se pare impresionantă solidaritatea pentru această cauză, ştiu că mulţi dintre voi găsiţi oportun să vă amuzaţi de idealiştii de genul meu. Asta contează mai puţin şi nu mă descurajează deloc pentru că fiecare îşi urmează calea.

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service