miercuri, 28 septembrie 2011

Măceşo-strugurii

După ce acum doi ani nu l-am convins nicicum pe Teo să se urce pe scară să adune strugurii din corcoduş, anul acesta m-am convins singură că vreau să adun strugurii din măceş. Asta după ce sîmbătă am desfăşurat o acţiune fulger de adunat strugurii albi din viţa oarecum aşezată pe sîrme. Bineînţeles că nici aia n-a putut fi chiar normală pentru că s-a petrecut în mare parte la lumina frontalei şi a unui far de bicicletă. Erau drăguţi băieţii cu "lămpaşele" printre frunze. Ieri, m-am trezit super inspirată să îi adun şi pe cei negri, din spatele curţii, dintr-o viţă sălbăticită pe/prin/pe lîngă seră. Parcă arătau prea bine să îi las acolo. Problema majoră a fost că ei (strugurii) socializaseră atît de bine cu măceşul de acolo încît aveau mari probleme în a se lăsa despărţiţi. Motiv pentru care subsemnata s-a trezit cu spini în cele mai nebănuite locuri, unii mai minunaţi decît ceilalţi. Nu ştiu dacă a meritat aventura pentru că am abandonat recolta în lădiţă pe masa din terasă şi aştept inspiraţia ce să fac cu ei...
Măcar din cei albi, cu ajutorul instrumentelor specifice de prin vecini, au ieşit vreo 10 litri de must! Oare cît trebuie să bei ca să fie prea mult? Că deocamdată nu mă prea pot abţine!

marți, 27 septembrie 2011

Cîteodată încurajez răul...

Pînă să vă gîndiţi că e cazul de o exorcizare rapidă... să vă explic de ce spun asta! Pentru că astăzi, la piaţă, cumpărînd eu de aici cîte puţin, de dincolo mai mult (de genul roşii, vinete, ţelină, morcovi... bla, bla) vine o tanti înlocuitoare la mine şi începe cu tonul ăla mieros de să-i dai palme: "ia, doamna nişte flori de la mine, două la 1 leu, hai să merg şi eu acasă, că să-ţi trăiască familia..." (eram cu copiii după mine) şi altele din acelaşi repertoriu! Şi avea în mînă legăturile astea de brînduşe, necăjite săracele de atîta plimbat prin soare, dar încă frumoase! N-am rezistat şi i-am dat 2 lei şi le-am luat pe toate şi mi s-a strîns totuşi inima că... deşi ele arată minunat în cutia de conserve la mine pe birou, ar fi arătat şi mai bine la ele acasă în pădure, aşa cum le-am văzut de atîtea ori de pe bicicletă în pădurea Dumbrava, sau duminică în Muzeul Satului, şi nu m-am îndurat niciodată să le adun să le duc acasă la mine! Şi acum, tanti aia poate merge şi mai rupe altele şi altele şi mai vine una ca mine şi i le cumpără... uuufff!

luni, 26 septembrie 2011

Din învăţăturile lui Arin către maică-sa...

Cei care aveţi copii şi mă gîndesc că şi ceilalţi puteţi înţelege nevoia mea de a povesti despre isprăvile, poveştile, visele picilor mei. Se pare că, cel puţin la partea de discurs, Arin este diferit oarecum de Radu, în sensul că se exprimă mult mai des şi mai cuprinzător. Eu aleg să le mai scriu aici, sper să rămînă cumva stocate, va trebui să îmi fac un back-up, pentru că peste ani, sigur ne va face plăcere, mie şi lor, să ni le amintim.
Mama respectivă nu e tocmai de acord cu asta, mai ales cînd vine vorba despre teme, şi învăţătoarea mai strîmbă din nas, dar nu-mi fac probleme pentru că e destul de încuiată uneori. Azi vine maică-mea să îl "pîrască" pe Arin cum că iar a scris ceva prea liber pentru şcoală. Avea două teme: Singur acasă şi însuşirile învăţătoarei (cu care nu vă plictisesc) şi cele ale mamei (aka ale mele).
Ce visează Arin să facă în lipsa mea (îi las şi greşelile de ortografie, i-am spus să şi le corecteze mîine, cu astea n-am putut fi de acord):
"Mama a plecat de acasă şi mă urc în copaci, pe bări, mă dau în hamac, mă urc în pod, sar pe canapea, fur fierătani, mă joc jocuri video pe calculatorul lui mama, dorn în pat, stau la masă şi mănînc tot din frigider şi sar pe magazie."
Oi fi eu mai dusă, dar mie nu mi se pare nimic nelalocul lui, oricum face o parte din lucrurile astea, chiar mi se par normale pentru un copil şi nu văd de ce nu le-ar scrie şi pentru şcoală, că doar n-o să zică că face teme non-stop, se închină la icoane (deşi şi asta face) toată ziua sau mai ştiu eu ce.
În continuare, cum mă vede fiu-meu, al naibii ce inteligenţă emoţională are, n-a scris nimic să nu se potrivească:
"Însuşirile mamei sînt: încăpăţînată, tristă, veselă, directă, răsfăţată, iubitoare, neastîmpărată, prietenoasă, curajoasă, hotărîtă."

I need to be softer on things...

Nu înţeleg ce am în ultima vreme... alaltăieri am apăsat atît de tare mopul în suport pentru a îl stoarce, încît am făcut ţăndări tot sistemul de prindere, ieri am făcut armonică coada de la mătură...
Rezoluţie, fără nici o legătură cu vreun An Nou: femeie, NU mai fi bărbată!

duminică, 25 septembrie 2011

Scăpărici dinamic

Cred că cei din generaţia mea (sau şi generaţiile mai noi, că parcă s-a mai reluat pe la televizor) vă aduceţi aminte de filmuleţul românesc pentru copii, Maria Mirabela şi de unul dintre micile personaje animate, Scăpărici. Şi cum avea el picioruşele alea disproporţionate.
Na, aşa cred că arătam şi eu ieri la bazin, încercînd să înot cu noile labe de scufundări ale lui Doru. Aveau 90 cm (le-a măsurat el, că ne zisese iniţial că au 1 m), destul de grele şi... picioarele mele mărimea 38 se simţeau foarte "lejer" în ele, care ele erau mărimea 45! Normal că am făcut de toate, apnee dinamică, dat cu pluta, spate... un fel de crawl (Doru zicea că ce a ieşit ar trebui să îmi poarte numele). Sînt curioasă care ar fi senzaţia cu unele care să îmi fie "pe picior" pentru că aşa, depuneam mare efort să rămîn cu ele în picioare, şi să ignor cîrceii din talpă. Măcar nu mi-au scăpat, aşa cum am păţit cu monofin-ul printre primele dăţi cînd am încercat, eu am plecat, el a rămas vertical, lipit de bazin. Data viitoare merg echipată cu papucii mei de cauciuc anti-arici de mare, poate aşa îmi vor sta mai fixe! Doru zicea că poate cu cizmele de cauciuc...

sâmbătă, 24 septembrie 2011

We can collide...

După o noapte cu puţine ore de somn, îi sînt recunoscătoare lui Călin pentru melodia de la statusul de pe YM, super energică! Cred că dacă rămîneam la Paula Cole şi la albumul Courage (foarte fain dealtfel), mă întorceam la loc între aşternuturi! Aşa... cu valurile din video-clip, deabia aştept să ajung la bazin şi mă zbengui prin casă cu muzica la maxim! Share:

Crash into me/At full speed/Crash into me/We can collide...

Later Edit: Honey, ca atunci cînd m-ai provocat să vin acasă... ;)

miercuri, 21 septembrie 2011

De ce e bine să faci copii - partea a doua

Eu, ieri, la plajă în curte... Arin, în drum spre sertarul cu scule, după ce mă îmbrăţişează:
- Parcă eşti o rază de soare!
- De ce spui asta?
- Păi... eşti caldă, eşti luminoasă şi eşti drăguţă! Ce alte motive aş avea?
.............................................
Vă mai dădusem eu un răspuns aici. Adevărul este că... texte sau nu... pică bine dovezile astea de dragoste necondiţionată şi... pînă după unde stă Dz şi înapoi! Inimioara pe nisip a desenat-o în vacanţa de anul ăsta... şi sînt iniţialele numelor noastre, poate ar fi cazul să îmi imaginez ceva de genul complexului oedipian dar mai aştept să crească!

marți, 20 septembrie 2011

Ziua 5

A venit după o noapte destul de nedormită. Acceptasem să dorm şi cu Radu şi cu Arin în cele două paturi unite. Nici acum nu-mi dau seama cum de ne-am trezit toţi trei în acelaşi timp, la 1 jumate noaptea, sau poate ei înaintea mea, pentru că atunci cînd am privit în stînga erau amîndoi în fund, arătînd spre geam. De fapt spre uşa mare a terasei, acum cu draperiile trase pe care fulgerau... nişte lumini verzi!!! N-o să vă spun că nu mi-a fost frică pentru că mi-a fost. Trezită noaptea buimacă şi cu flash-uri verzi pe geam... s-au repetat de trei ori, la interval de cîteva minute, n-am avut curajul să trag draperia să ies afară. Mai mult ca sigur erau nişte adolescenţi (copii mi-e greu să zic, la ora aia) care se jucau cu lanternele sau ceva de genul! Dar... mi-a luat ceva timp să readorm.
Aşa că, a doua zi dimineaţă, am fost fericită să eşuez cu copiii la piscina hotelului, n-aveam chef de deplasări. Aici ne-am amuzat pe seama pisicuţei portocalii pripăşită pe acolo, Arin se distra foarte tare că "mănîncă prosopul"!
După somnul de amiază mă simţeam deja mai bine. De reţinut aici că noi şi ceilalţi locatari ai hotelului nu prea împărtăşeam acelaşi program de somn, chiar dacă şi ei aveau copii de vîrste comparabile alor mei... adică ei aterizau în hotel pe la 23 - 23.30, sau se întorceau de la plajă pe la 15.30 - 16, normal că dormeam la orele alea, cel puţin copiii, zici că năvăleau hunii (de fapt erau sîrbi)! Arin mă întreba cum se spune "tăceţi din gură" în engleză, se tot gîndea ce să le strige. Ca şi revers al medaliei, eram printre puţinii care la 8 eram în picioare...
Revenind la programul după amiezii, am plecat să încercăm plaja din Siviri, la 7 km de Fourka, nici aici nu ajunsesem în anii precedenţi, deşi era aproape, şi mai zăream ceva din plajă atunci cînd coboram în maşină sau autocar dealul dintre localităţi. Aici am mers cu maşina pe mal pînă cînd s-a terminat asfaltul şi începea o plajă îngustă, sub o pădure de pini, unde nu eram decît noi. Foarte frumos, marea liniştită, m-am riscat să intru în apă destul de mult cu Pixie la gît, încercam să fotografiez mulţimea de peşti dar m-au fentat reflexiile luminii în apă, aşa că nu se văd şi peştii. Privind spre mal, copiii zici că erau la casting pentru Lost. :)
Pentru că în apropiere era şi un dig natural din stînci am mers acolo pentru a căuta scoici, experienţa mea spune că în zonele alea sînt şanse, am găsit cîteva, între care şi prima mea scoică galbenă.
Ce era foarte fain era golfuleţul din spatele stîncilor, accesibil prin apă (nu era adîncă aproape de mal dar eu eram cu copiii aşa că pas), acolo era şi o plajă micuţă unde era deja un cuplu. Să vă spun oare că îi invidiam?
După ce l-am convins pe Radu să îmi facă nişte poze contre-jour, sau contre-apus, m-au convins ei să vedem unde duce poteca săpată în deal aşa că am urcat printre pini, au avut o idee bună, era un drumuleţ amenajat cu balustrade de lemn, cu trepte din loc în loc şi cu mici locuri de relaxare şi de admirat soarele şi marea. La capătul lui, copiii au fost dezamăgiţi că am nimerit într-un cartier de case, mie mi s-a părut cochet şi tentant să faci drumul ăla de acasă la plajă. Cred că acolo era un loc frecventat doar de localnici, pe înserat au început să apară cîţiva.

luni, 19 septembrie 2011

Listening to the sound of... Enigma

Vă mai amintiţi perioada Enigma? Cît de fascinaţi eram (cel puţin eu) de sunetele alea diferite? De faptul că formaţia era înfiinţată de un român (Michael Creţu), care mai avea şi şansa să fie căsătorit cu Sandra? Care era pe vremea aia creme de la creme... Cît ne putem schimba! Azi, avînd ca fundal sonor, un playlist aleatoriu cu o parte din zecile de melodii salvate pe computerul meu, despre care v-am mai povestit că habar n-am cine/cînd/ce a salvat, mi-a atras atenţia una şi am venit să văd cine cîntă. Era vorba despre Delerium, cu Angelicus. Am căutat piesa asta şi printre sugestiile afişate ulterior am găsit Enigma... Silent Warrior. Deşi se pare că face parte dintr-un album din 1993, Cross of Changes, album pe care este şi atît de populara Return to Innocence, nu-mi aduc aminte să o fi ascultat. O sugestie, pentru azi:

sâmbătă, 17 septembrie 2011

În spaţiul virtual

Dintre avantajele instant messenger am găsit unul imediat: faptul că, atunci cînd te distrezi foarte tare purtînd o conversaţie, dacă ai activată opţiunea de salvare a mesajelor, poţi să o împărtăşeşti şi altora, în cazul ăsta, publicului larg. Bineînţeles, cu acceptul părţilor. Astăzi povesteam cu un mai vechi prieten, care tocmai se gîndise să revină pe blogul personal:
D : tu ce faci pe acolo?
O : scriam ceva şi au venit copiii să mă întrebe una alta
D : io ma plictisesc tare
D : crezi ca ar trebui sa fac niste copii?
O : dap
O: sau să ţi-i dau pe ai mei din cînd în cînd
D : da nu o dau in partea cealalta pe urma?
D : adica sa n-am timp deloc sa ma plictisesc
O : păi de aia am zis că ţi-i dau doar din cînd în cînd
O : să n-ai un şoc cultural
D : da
D: e mai bine asa, sa inchiriez intai
D : sa vad cum e
O : :))
O : şi eu ţi-i dau gratis
O : fără chirie
D : :)
D : mai bine cu contract si bani
D : in caz de ceva daune morale sau materiale sa primesc despagubiri
D : ca totusi io ma risc, daca ajung la nr 3, is vis a vis acum
O : :))
O : oookkk
O : nu e o garanţie că eu n-am ajuns încă?
D : nu vreau sa insinuez nimik
D : da am inteles ca ai tai is otara de dennis
D : pericol public
O : cam da
D : sau poate infiez direct mai mari
D : cand is mici ai probleme cu fertilizatori naturali
D : pe urma cand merg prea merg si te alearga
D : de la 13 ani is ideali cred
D : daca nu s fete
O : no, mai ai ceva de aşteptat, între 2 şi 4 ani, dacă vrei unul dintre bakugani
D : :)
D : dintre ce?
O : gabriela le spune bakugani
O : sînt nuşce desene
D : se poate da si separat?
D : cate unu?
O : dap, cred că ţi-ar fi mai uşor
D : cred ca da
D : cel mai lenes pt inceput
D : sau cu imaginatia mai putin bogata
D : sau poti sa mi o dai pe gabriela pt inceput? ea e deja mare nu ma oboseste asa...
Acum stau să mă gîndesc... dacă vor citi copiii mei conversaţia de mai sus, ce reacţie vor avea... cel puţin Honey nu s-a supărat...

Ziua 4

Îmi dau seama că în ritmul ăsta probabil voi termina povestea vacanţei de anul ăsta undeva în preajma Crăciunului. Nu ştiu de ce îmi e atît de greu să menţin o constanţă, poate pentru că, între timp se întîmplă alte lucruri despre care vreau să vorbesc sau despre care îmi este mai uşor să vorbesc aşa că, la trei săptămîni de cînd ne-am întors, eu sînt deabia la ziua a patra.
Plus că am realizat că nu v-am povestit ce minunat a fost la dus, în maşina mirosind dulceag a cafea cu lapte, noroc că o beau fără zahăr, altfel toată situaţia ar fi fost mult mai lipicioasă. Pe scurt: mama respectivă este un fan al promoţiilor, de orice fel! Dacă ai ataşat un capăt de aţă gratis la oferta ta, ai o siguranţă de 70% că produsul tău va ajunge în coşul ei de cumpărături! Pe principiul ăsta, în dotarea familiei răsar tot soiul de chestii, cu diverse standarde de calitate. Înainte să plecăm a venit triumfătoare cu un mic termos de inox, nu reţin la ce l-a primit. Iniţial l-am dat la o parte dar apoi am zis... ce-ar fi să îmi pun în el cafeaua cu lapte! Adică să o pună Honey, care mă ajuta de zor cu pregătitul bagajelor (şi a mai şi povestit despre asta aici)! Buuun! Ne îmbarcăm noi, o las pe Honey să caute apa plată şi papucii de baie, merg să alimentez şi să iau rovignieta, mă întorc la Honey. Cînd deschid portiera din spate, ce să vezi: termosul nu mai era în picioare, nu era nici etanş, cafeaua cu lapte nu mai era în termos... era pe jos, pe covoraşe. Hmmm... naşpa! Şterg temosul şi îl mut în suportul ăla din faţă, zic, asta e! n-o să moară copiii dacă e un pic ud, mai ales că lui Arin nu îi ajung picioarele pe jos.
Undeva în noapte, după ce l-am luat pe Levi şi el conducea maşina, mă gîndesc să iau o gură de cafea: deşurubez capacul şi... fleoşc, aproximativ o cană de cafea în braţe, rămăsese în capac, acum arătam minunat în pantalonii mov cu pete trendy maro! Să vă mai spun că am mai repetat figura asta de vreo două ori pînă în Grecia? Pentru că, din motive numai de el ştiute, termosul continua să se răstoarne, eu, uitucă şi îngrămădită cum mă aflu, continuam să îl desfac senină deasupra hainelor... undeva în Bulgaria am recurs la ţinuta de rezervă, ca să nu arăt ca un dalmaţian tunat!
Revenind la ziua a patra, că despre asta ar fi trebuit să scriu, de dimineaţă am fost din nou la plaja din Fourka, de data asta nu erau valuri, n-am făcut poze pe plajă pentru că eram ocupată să înot pînă la geamanduri. Ca să vedeţi că cineva acolo sus mă iubeşte, atunci cînd am ajuns la plajă am realizat că nu am nimic de prins părul, lucru care poate fi deranjant atunci cînd înoţi pe sub apă. Mi-am pus ochelarii şi am intrat oricum, fireşte! N-am dat de multe ori din braţe pînă am văzut în nisip un elastic roz de prins părul, m-am scufundat după el şi gata: problemă rezolvată!
Trebuie să adaug un sfat de călătorie: în caz că mergeţi în Halkidiki şi alegeţi varianta cu chicinetă, neapărat încercaţi puiul la rotisor de la lanţul de magazine Armenistidis (cred că asta ar fi varianta în caractere latine a numelui), sînt mari, galben cu albastru. Aici, în jurul prînzului, sînt gata puii, delicioşi, noi am dat aproximativ 6 euro jumate pe unul, i-am gătit garnitura şi cu salată am avut prînzul asigurat două zile (eu şi a treia). Arin, mofturosul familiei se tot întreba "ce fac grecii cu puii ăştia de sînt atît de buni?!"
După somnul de amiază am ales să mergem în Kalithea, o staţiune aflată la 10 km de noi, pe latura estică a braţului, acolo găsisem cele mai multe scoici în anii precedenţi, îmi plăcuse mult şi fauna subacvatică de acolo, era un refugiu liniştit, nu cu foarte multă lume (foto stînga este de acum doi ani). De data asta am constatat cu tristeţe că locul "nostru" era plin de oameni şi umbrele, mulţi români, între noi fie vorba, că amenajaseră digurile în mici platforme pe care erau şezlonguri şi alte umbreluţe, că marea se retrăsese de pe pietrele de lîngă mal, fenomenul invers a ce se întîmplă în Fourka, aflată pe partea vestică a braţului, unde marea "înghite" în fiecare an din plajă. Am găsit foarte puţine scoici, mici, peştii mai erau dar nu mai era diversitatea aia, erau şi ei debusolaţi de sumedenia de invadatori şi de pierderea habitatului.
Am ajuns acasă aproape de apus, nu mai aveam energia de a pregăti ceva de mîncare aşa că am ales taverna noastră preferată, situată ideal pe mal, am mîncat o caracatiţă delicioasă şi o salată de rucola la care încă visez. Visez şi să fi fost una dintre cele două tanti care se dădeau cu placa în lumina apusului...

joi, 15 septembrie 2011

Muşuroi în coajă de nucă

Nu ştiu dacă am spus pe aici, în curtea de la serviciu avem un nuc mare, în fiecare an pe vremea asta adunăm/spargem/mîncăm nuci.
Azi, auzind-o pe Codruţa că se laudă cu cîte a adunat, îmi aduc aminte că am şi eu două pe birou, de azi-dimineaţă. Le iau şi le strîng în pumn, una se sparge şi încep să mănînc... pînă văd că pe biroul meu încep să mişune nişte chestii mici şi muuulte!
Mă uit mai bine: furnici! Un muşuroi întreg izvora din nuca mea! Aşa furnici mici n-am mai văzut! Mă uitam fascinată cum se plimbă peste tot. Plus că începeam să simt cum mă "furnică" pe gît şi mă întrebam dacă n-am reuşit să şi mănînc din ele. Am chemat-o şi pe Codruţa, să vadă minunea. Reacţia ei: Wow! Astea sînt roşii, pişcă! N-ai spray-ul cu piper la tine?
Am ales soluţia mai paşnică cu furnicile şi cu noi, adică le-am tras în coşul de gunoi aferent, cu tot cu nucă! Acum stau să mă întreb dacă n-am tocmai pus bazele unei noi colonii in-door?! :)
Sursa foto.

miercuri, 14 septembrie 2011

Dreamy Smurf

Ce să zic, nu mă pot abţine din cînd în cînd să nu fac testele alea tîmpiţele de pe Kudika, încă primesc newsletter-ul lor şi, în funcţie de ce anunţă titlul, îl şi deschid. Dar, spuneţi şi voi, aşa-i că mi se potriveşte descrierea de mai jos? Şi... sună bine Dreamy Smurf! :D


Şi, dedicaţia zilei de astăzi... pentru mine, bineînţeles!
Duffy - Distant Dreamer

Asculta mai multe audio diverse

marți, 13 septembrie 2011

Fără Mircea Ivănescu, despre Mircea Ivănescu

Se întîmplă că, atunci cînd cineva important nu mai este printre noi, sînt mulţi care vin să spună în umbra lui că l-au cunoscut/admirat/iubit. Eu nu pot să spun despre Mircea Ivănescu decît că i-am călcat o dată pragul casei, într-o seară de toamnă, acum 22 de ani. Îmi amintesc casa modestă, gardul înclinat şi pisicile. Eram în cenaclul condus de George Precup, el m-a dus să îl cunosc, nu ştiam absolut nimic despre poetul sau traducătorul Mircea Ivănescu. Ştiu că am primit o carte cu autograf, "Poeme vechi, nouă", apăruse în anul acela. Nici acum nu ştiu mai multe, cel puţin, nu direct, ştiu că l-am mai urmărit în interviuri sau în apariţiile sale în public, mereu modest şi cumva şugubăţ, în marginea celebrităţii sale.(sursa foto: Turnul Sfatului)
În perioada 15 - 17 septembrie, Colocviile Revistei Transilvania îi vor fi dedicate. Organizatori sînt Consiliul Judeţean Sibiu şi Centrul Cultural Interetnic Transilvania. Lista invitaţilor este lungă, vor fi aici Nora Iuga şi Mircea Cărtărescu, era o vreme în care îi citeam pe nemestecate volumele, vor avea loc lansări de carte, lecturi publice şi decernarea Premiilor Revistei Transilvania. Pentru toate detaliile, găsiţi aici programul.

luni, 12 septembrie 2011

Un botez... două boteze, o nuntă... două nunte?

Prietena mea bună şi foarte de curînd mireasă a decis să îşi vîndă rochia. A avut nunta aici dar şi-a cumpărat rochia din Norvegia şi nu vroia să o ţină bibelou. În caz că vă tentează, vă scriu şi vouă despre ce e vorba şi vă arăt şi o fotografie. Rochia este deosebită, în stare foarte bună, face parte din colecţia St. Patrick 2011 model Eden, mărimea 36-38, 700 Euro, preţ convenabil spun eu, la cît este de frumoasă şi făcînd comparaţie cu ce găsiţi pe aici.
Pentru a posta anunţul am apelat şi la un ziar local. Căutînd eu să văd dacă a apărut, dau de anunţul de mai sus. Încă meditez cum vinde nenea sau tanti sonorizările şi mai mult... vinde şi "formaţie muzică"? Asta înainte sau după ce cîntă la "boteze"?

duminică, 11 septembrie 2011

Ziua 3

A debutat cu baie şi plajă la piscina hotelului, am uitat să vă spun că am stat la Hotelul Venus, din Fourka. De fapt Paralia Fourka sau Skala Fourkas, parcă aşa am văzut că i se spune zonei de plajă, Fourka este un sat la care nu am ajuns nici anul ăsta, am încercat în primul an acolo să găsim satul şi după o excursie minunată în sus pe dealul plin de pini şi livezi de măslini am renunţat. Hotelul curat, camera mare, am avut noroc şi de mansardă aşa că era foarte înaltă, o uşurare pentru claustrofoba de mine. Aveam chicinetă complet utilată şi terasă. Ne-a costat 40 euro/noapte. A trebuit să îi tîrăsc obligat-forţat pe copii de la piscina hotelului, dacă era după ei, acolo ne petreceam toată vacanţa. Oricum, ce vă pot spune este că sînt super încîntată de faptul că, încet-încet, şi cu dotările corespunzătoare (respectiv ochelari de înot iar pentru Radu şi clemă de nas), copiii mei au început să îşi dea drumul să înoate (asta după cel puţin trei cursuri de înot cu final incert). Chiar dacă era micuţă faţă de bazinul Olimpia, am profitat şi eu pentru a nu pierde antrenamentul la înot. În pauze, mi-a ţinut companie Sunetul Munetului, cartea lui Kawabata luată după mine în vacanţă pentru a o reciti.
După amiaza am luat de bună recomandarea lui Levi de a merge într-o localitate învecinată, Possidi, unde ar fi trebuit să dăm de un far. Zis şi făcut! Primul lucru pe care l-am remarcat atunci cînd am intrat în localitate a fost un nene care semăna bucăţică ruptă cu ce îmi imaginez eu despre Don Quijote: în vîrstă, cu păr mai lung, mustaţă, barbă, cărunt, nişte haine care gen sac, călare (nu pot să spun cu certitudine dacă era pe un catîr sau un cal). Din păcate nu l-am avut la îndemînă pe Pixie.
N-am găsit farul, n-am găsit nici măcar morile de vînt, în schimb am găsit o plajă frumoasă, cu oameni din 200 în 200 de metri, ideal pentru mine, lemne purtate de mare şi nişte valuri superbe în care ne-am bălăcit o grămadă Arin şi cu mine, asta după ce m-am săturat eu de bîntuit în stînga şi în dreapta, mai departe de ţărm, unde nu mă rostogoleau aşa valurile.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Mi se pare normal...

... că mie mi s-a rupt o bucată de măsea... şi Doru bîntuie prin Corsica! :((
Arin mi-a spus: "Ce bine, Mama! Pune-o sub pernă, să vină Zîna Măseluţă!
Eu: La mine nu mai vine Zîna Măseluţă!
Radu: Da, vine doar la dinţii de lapte!
Arin: Mamaaa??? Tu nu mai ai dinţi de lapte?
Eu: Nu mai am!
Arin: Hmmm... înseamnă că eşti tare bătrînă...
Oare ar trebui să merg la un alt stomatolog? Sau să îmi caut un loc de veci?

vineri, 9 septembrie 2011

Viaţa la ţară

Există cu siguranţă avantaje în trăitul la ţară! Adică în cartierul meu de la marginea Sibiului. Avantaje şi în peisajul aproape sălbatic de la mine din curte. Cum ar fi dimineţile în care iarna deschizi uşa casei şi dai de patru-cinci piţigoi galben-albaştri fugărindu-se printre crengile îngheţate sau dimineţile ca cea de azi cînd ieşi afară înainte de a pleca la serviciu şi te bucuri să vezi ţărcile mîncîndu-ţi vesele strugurii! :) La început am crezut că este doar perechea stăpînă a locului şi m-am bucurat, îmi fusese teamă că au plecat atunci cînd au fost tăiate o parte din crengile corcoduşului.
N-am apucat să mă bucur mult pentru că am văzut că nu erau doar două, erau vreo opt, probabil îşi aduseseră şi toţi puii crescuţi în anii ăştia, plus rudele îndepărtate, adică un mini-stol de ciori, jumătate în vie, jumătate în perele de toamnă! Le-am speriat şi au zburat care încotro, într-un vîrtej de aripi negre şi albe. Nu ieşisem cu Pixie la gît aşa că nu am poze, dacă vor mai fi şi mîine dimineaţă acolo, vi le arăt. Mă gîndesc că acum am şi răspunsul la întrebarea dacă s-au copt perele! Între timp am primit vizita unei călugăriţe, micul monstru l-a suportat pe Pixie aproape de antenuţele lui. Cred că era şi el curios!
A, şi nu putea să lipsească primul apus fotografiat acasă! Am mai văzut nişte culori superbe miercuri, după mini-excursia cu bicicleta spre Cisnădioara şi Răşinari. Surprinzător, cerul cel mai frumos l-am prins coborînd pe Alba Iulia, chiar erau trei tanti oprite cu camerele foto spre apus. Eu, surprinzător, fără Pixie!

Rubrica diverse

Nu au legătură între ele, aş vrea să vă recomand/spun despre nişte lucruri:
- ieri îmi trimite Miju un articol de pe un blog. Îl deschid şi observ cu încîntare că nu sînt singura cu obsesie cu norii, ba mai mult, mai e o tanti, în Timişoara, care îi fotografiază non-stop, inclusiv de la volan! Pentru că m-am regăsit în ce scria ea, am citit şi restul articolelor de pe prima pagină. Aşa am descoperit, în data de 10 mai (subliniez asta pentru că este ziua mea), link şi poveste despre un blog pe care trebuie să vi-l recomand la rîndul meu! Nenea scrie foarte frumos şi cu foarte multă fantezie despre sutele de motive posibile pentru a cumpăra o carte! Minunat!
- a doua recomandare este din sfera divertisment facil, cîteodată e bun şi ăsta! Pentru că m-a prins un serial la care se uitau într-o vreme Adinuţa şi Cosmin în mîndra disperare, aka "How I met your mother", am descoperit pe pagina principală Vplay următoarea găselniţă: un rus care atinge sînii a 1000 de femei, cică pentru a se încărca energetic şi să îi transmită această energie lui Vladimir Putin, printr-o strîngere de mînă. Mi s-a părut super haios, am rezistat să mă uit pînă pe la tanti numărul 300 şi ceva, e fascinant să urmăreşti diversitatea de tipologii feminine şi reacţiile lor. Cel puţin pentru mine! Dacă nu mă credeţi, găsiţi aici clipul.

joi, 8 septembrie 2011

Naţiunea înlocuitoare

Ce este un lucru cert în privinţa naţiunii înlocuitoare este că dă bine în poze, cel puţin mie aşa mi se pare, că... fără a depune prea mult efort obţii un clişeu plin de personalitate, care spune ceva.
Duminică, la Tîrgul Olarilor, respectiv la Zilele Culturii Romilor, eram cu Pixie după mine, normal! Bîntuind eu prin bazarul din Piaţa Mică, ţigăncuşa din dreapta mi-a cerut să le fac o fotografie, ei şi bunicii. M-am executat, a ieşit ce vedeţi, îmi plac culorile vii şi contrastul între generaţii. Bine, imediat după, puştoaica a început automat cu textul: dă-mi şi mie un leu! Cred că din fragedă pruncie li se inoculează chestia asta!
Pe tanti de mai jos am surprins-o fără să ştie şi fără să îndrept explicit aparatul către ea, e, dacă vreţi, o fotografie din şold. Atenţia cu care răsfoia cartea aia, tot cadrul în sine, îmi amintea cumva de Moromeţii. Bărbatul ei era undeva în dreapta, nu aveam chef de discuţii aşa că am lăsat aparatul atîrnat la gît, am verificat încadrarea pe ecran şi am declanşat! În colajul de mai jos am folosit fotografia iniţială, prelucrată de Călin, numai el ştie cu ce.
Ca să rezum aici impresiile mele despre Tîrg, că tot vă ameninţam cu ele: ce a fost în Piaţa Mică era cel puţin ciudat. Am apreciat produsele din alamă şi aramă, mărunţişurile şi "vechiturile" adunate de ţigani de pe sate, am apreciat şi celelalte produse tradiţionale, gen linguri de lemn, împletituri, turtă dulce daaar... ce mama naibii căutau şi aici piticii de grădină, bibelourile din ceramică de un kitsch absolut şiii... farfurii, castroane, boluri de care găseşti în magazinele universale??? În Piaţa Mare era altă poveste dar şi aici şi-a făcut loc şi ceva ceramică mai puţin tradiţională.
Să nu uit: m-am salutat şi conversat cu nea Emilian Căldărar din Brateiu, doar la el mi-am comandat chiuveta din baie! Cu asta e o întreagă poveste! Eu şi piticii mei ne doream neapărat chiuvetă semicirculară, din aramă, în baie! Şi unde să o faci dacă nu la meşterii din Brateiu?! Aşa că, mergem noi (eu şi pe atunci soţul respectiv) la nea Emilian (un personaj deja clasic la toate tîrgurile şi manifestările de gen). Eu, îndoctrinată deja de mică cu texte de genul: "Uite cum arată camera ta!!! (a se citi: cum naiba ai făcut toată dezordinea asta???) E ca la ţigani!" Phiii... şi ajungem acolo, deschidem poarta, nea Emilian, fiul lui, nora, ne primesc super amabili într-o curte curată bec, intrăm şi în casă, acolo, modest, dar tot uimitor de îngrijit şi curat. Am parlamentat/desenat vreo oră jumate cum aş vrea să arate chiuveta, mă gîndeam cu îngrijorare că nu vor pricepe neam dar, pînă la urmă, au făcut-o chiar mai frumos decît o desenasem eu. Angoasa mea era acum alta: dacă veneau cumva Emilian şi fiul său să îmi aducă chiuveta acasă, eu pe unde mai scoteam cămaşa? Că trebuia să mă apuc de curăţenie cu două săptămîni înainte, ca să semene cît de cît cu ce am găsit la ei!

Later Edit: la cererea publicului am postat şi poză cu chiuveta made in Emilian on my concept!

marți, 6 septembrie 2011

Mute - cîștigătoarea Festival Imagine 2011

S-a încheiat de două zile festivalul Imagine și eu nu am apucat să vă scriu ultimele impresii. Indiferent de preferințele mele, per ansamblu, m-a surprins calitatea trupelor înscrise, chiar dacă erau tineri, participanții au dovedit implicare, profesionalism și sunau chiar bine! Marele premiu a fost cîștigat, așa cum vă spusesem deja, de către Mute, trupă clujeană de rock modern alternativ, înființată în decembrie 2009. Membrii trupei sînt: Mihai Tăbăcaru (voce), Andrei Brumaru, zis Piso (chitară solo), Alexandru Nap, zis Texte/TxT (chitară ritm), Cristian Anton (chitară bass) și Sara Sîntamarian (tobe).
După aflarea cîștigătorilor, a cîntat byron, am rămas cu un semn de întrebare de ce noul album conține cover-uri ale unor piese românești, voi încerca să nu cîrtesc prea mult, mi-a plăcut oricum show-ul lor, timbrul solistului e pe gustul meu, la fel, explozia de energie de pe scenă.
La cina festivă de după, din Oldies Pub, mi s-a părut la început cumva aiurea faptul că membrii juriului au ținut să își justifice opțiunile, apoi am înțeles, sigur au fost discuții și mi s-a părut totuși în regulă că le-au dat sfaturi participanților despre zonele în care ar mai trebui lucrat pentru a face performanță.
Aștept cu interes ediția din 2012, Sibiul a impresionat prin organizarea de anul acesta astfel încît, anul viitor vom avea atît ediția națională cît și cea internațională aici. Sper să nu se mai suprapună cu ceva de gen Tîrgul Olarilor sau alte manifestări, că prea iese talcioc.

Homo technicus

Aseară, după masaj, m-am întîlnit cu o colegă de liceu, pe terasa mea preferată, adică la Old Friends, nu ne mai văzusem de mulţi ani de zile, m-a bucurat tare mult revederea şi poveştile noastre dar n-am putut să nu mă şochez cînd am privit în dreapta. Am crezut că nu văd bine! Erau două doamne cu patru copii, de vîrste diferite, cel mai mic părea să aibă vreo cinci ani. Din şase personaje la masă, una dintre mame butona un mobil (probabil Iphone), băieţii erau cu cîte un Ipad, fetele cu cîte un mobil, stăteau cu toţii la masă, fiecare cu nasul în gadget-ul propriu. A doua mamă privea şi ea plictisită dar fără ecran în faţă. Oare la asta se reduc mai nou ieşirile "în familie"? Pot spune că prefer oricînd nebunia copiilor mei şi agitaţia lor continuă, întrebările şi invenţiile lor, prefer să le strig de zece mii de ori să stea la masă, să nu fugă, să vorbească mai încet sau să nu se mai certe, decît să am nişte legume conectate de un ecran. Destul că petrec eu mult prea mult timp în faţa desktop-ului!

luni, 5 septembrie 2011

Elefănţel tunat

E tîrziu şi vă voi povesti mîine ce şi cum la Tîrgul Olarilor şi la Festivalul Imagine 2011 (doar o paranteză pentru a vă informa că trupa cîştigătoare este Mute).
Acum vi-l prezint doar pe noul membru al colecţiei mele de elefănţei. Nu este din ţări străine sau o fi, cine mai poate şti istoria lui, l-am cumpărat astăzi de la naţiunea înlocuitoare, la bîlciul alternativ din Piaţa Mică. Ca în fiecare an, aici se găsesc o sumedenie de lucruri mai vechi sau mai noi adunate pe tarabe. Mă distrează cînd oamenii ăştia mai au pretenţia la unele că sînt vechi şi au timbru cu made in china sau cutiile de metal noi, de biscuiţi sau de altceva sînt frecate de cîteva ori cu şmirghel şi li se dă o oarecare patină. Nu că aş fi super cunoscătoare în materie. Aştept mîine să îmi spună Paul dacă proaspăta mea achiziţie are ceva vechime. La 10 lei cît am dat pe el, oricum nu contează! Cel puţin, are trompa sus! :))

duminică, 4 septembrie 2011

Finala Imagine 2011

Astăzi se încheie Imagine Festival 2011. De la orele 19:00, în Piaţa Mică, vor fi finalele şi se vor alege cîştigătorii. Din ce am văzut am şi eu favoriţii mei, trupele Paradox şi QuantiQ (nu mă aşteptam să aibă un palmares aşa bogat, au cîntat în deschidere la Bon Jovi şi la alte trupe cu "nume").
Am văzut mult talent zilele astea, la trupele din concurs, la cele invitate (mi-au plăcut mult aseară cei de la Comic Funktion, din Norvegia, au cîntat în Piaţa Mică şi apoi la jam-session-ul din Oldies Pub). Am un singur stres, cel al sonorului prea puternic, nu cred că sînt doar eu, că în prima seară şi unii dintre suedezii de la Patriark (vor cînta azi) stăteau cuminţi şi urmăreau cu mîinile pe urechi prestaţia celor de pe scenă.
Finala de azi va aduce cîştigătorilor şansa de a reprezenta România la Festivalul Imagine International 2012 şi la alte festivaluri. Aşa că, luaţi un blid de la Tîrgul Olarilor dar haideţi şi să îi susţinem pe cei din concurs! Nu uitaţi că în seara asta vor cînta şi cei de la byron!

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Ziua 2

În ziua a doua am turat mai greu motoarele, după oboseala celor 1000 şi ceva de kilometri şi a nopţii nedormite. Pentru că, în seara precedentă nu ne-am deplasat prea mult pentru plajă şi în locul ales erau şi "prietenii" noştri, aricii de mare, pe care copiii mei nu îi acceptă nicicum, nici măcar cu încălţămintea specializată, am zis să ne mutăm puţin mai în dreapta, într-un loc unde ştiam deja că marea este puţin adîncă pînă departe, doar cu nisip şi cîteva pietricele de control la mal. Am constatat din nou că sînt singura amatoare de topless de pe plajă. Ghinionul lor, nu mă gîndesc să mă schimb! Arin şi-a făcut rapid o prietenă, super încîntat că e româncă, stăteau şi se bucurau de valuri împreună. Pentru că noi am dezertat rapid, adică la orele amiezii, şi-au dat întîlnire după amiaza.
Am parcat la o terasă umbrită şi răcoroasă, eu pentru o salată şi tzatziki iar copiii pentru mîncarea tradiţională grecească... pizza şi cartofi prăjiţi! Jumătate din timpul petrecut acolo Arin a fost în patru labe urmărind un pui tradiţional de pisică. Ăsta nu stătea nici de frică dar a acceptat puţină şuncă.
Deşi abia se cunoscuseră, fetiţa din Braşov a luat o mică ţeapă pentru că noi am plecat după amiaza la pescuit cu Levi. Pe lîngă bagajele tradiţionale, aveam şi vreo patru undiţe cu noi (sau lansete sau ce-or fi fost alea cu liţă şi ac), copiii deabia aşteptau pescuitul! Am mers într-o localitate apropiată, Nea Skioni (am constatat cît de scumpă e benzina la ei, 1,7 euro, în prima pompă, că eram cu beculeţul aprins de cîteva zeci de km), ne-am postat în port pe stînci, şi... dă-i cu băţul în baltă! Eu, doar aşa... de dragul pozelor! Marea era minunată, mie îmi venea să mă arunc în apă acolo dar mi-era să nu mă agaţe copiii în cîrlig... măcar aşa ar fi prins şi ei ceva. Era plin de peştişori, era un deliciu să îi vezi cum devorează momeala (adică tot peşte) prinsă în cîrlig, cam cîte zece o dată. Dar vezi să nu se prindă, nici măcar arici de mare n-am prins deşi şi din ăştia erau excedentari. Cred că momeala nu era adaptată la peştimea cea mică, n-aveau nici o problemă să o ronţăie în jurul cîrligului. Eu şi Arin am cedat, nu ne pasiona hrănitul faunei acvatice aşa că am fugit la plajă şi baie în micul golfuleţ ataşat portului. Măcar eu am scos nişte cochilii din apă, chiar dacă am ieşit uşor uleioasă, mă gîndesc că de la combustibilul ambarcaţiunilor ancorate în apropiere.
După apus, ne-am retras uşor spre casă, cu dezamăgirea de rigoare a copiilor că nu au prins nimic. Arin s-a consolat cu imaginea peştilor scoşi la vînzare în port de pe o barcă pescărească!

vineri, 2 septembrie 2011

Ashes to ashes, dust to dust

În zile ca cea de astăzi mi-e greu să nu mă gîndesc cît de absurd e totul uneori. În prima seară după ce am revenit în Sibiu, m-am întîlnit în oraş cu un cunoscut, vizibil marcat de moartea cumnatului prietenei sale. Mi-a povestit că a avut un accident cu ATV-ul, că avea 34 de ani, mi-a părut rău şi atunci, un om tînăr, pierdut într-un mod atît de tragic. Azi, îmi apare pe Facebook, un link pus de Carmen: "În memoria lui Dan Buta", şi poza lui Dan şi ceva nu se leagă în mintea mea. Ne ştim din liceu, era fratele mai mic al unui coleg şi prieten. Ultima oară ne văzusem acum, în vară, înainte să îl văd pe el, îi admiram fetiţele, era cu una dintre ele în cîrcă, după un concert, se retrăgeau pe centru. O familie frumoasă şi fericită! Nu pot să îmi opresc lacrimile şi fac cel mai stupid lucru: îl sun plîngînd pe Ovidiu să îi spun cît îmi pare de rău. El, care încerca din greu să îşi revină, e cel care mă consolează acum şi îmi spune să mă liniştesc.
Atunci cînd mi-am pierdut jumătate din familie, unul dintre lucrurile ce mi se repetau din afară era că "Dumnezeu îi ia mai repede la el pe cei pe care îi iubeşte!" Mi se pare oricum nedrept şi nu cred că este o consolare cu adevărat dar chiar mi se pare că cei care pleacă prematur dintre noi sînt OAMENII...

Queen si Paul Rodgers - Say It's Not True

Asculta mai multe audio diverse

Ziua 1

Încet, să nu mă epuizez... încep să îmi sortez amintirile de vacanţă! Ziua 1 a început de fapt cu noaptea 0, pentru că am plecat din Sibiu spre Tîrgu Mureş, să îl luăm pe Levi, prietenul nostru şi şoferul maşinii în expediţia noastră spre clasicul deja loc de vacanţă: Fourka, Kassandra, Halkidiki. Iniţial era în plan varianta Muntenegru, nu s-a mai putut pentru că nu aveam însoţitor dar lucrurile s-au aranjat pînă la urmă foarte bine, se pare că, vreau nu vreau, de şase ani de zile ajung în Grecia în vacanţă, de patru ori în aceeaşi staţiune.
Au fost destul de solicitante pentru spatele meu cele 19 ore de stat în maşină, am ajuns pe la 7 seara la destinaţie, maşina era plină (pe lîngă praful cu care am plecat de acasă) acum de biscuiţi şi dinozauri-origami din cartea nou cumpărată a lui Arin. Fără peripeţii pe drum, cu normala cotizaţie pentru "viteză" la poliţiştii bulgari. Ne-am cazat rapid, am aruncat slipii pe noi şi... fuga pe plajă pentru prima baie în mare (cu o apă caldă şi limpede), primul apus!

Imagine România 2011

După cum se poate foarte bine observa, îmi turez motoarele destul de greu după vacanţă. Am revenit deja de trei zile şi deabia acum reuşesc să îmi reiau blogul în primire. Şi, nu cu o postare despre vacanţă, vor urma şi acelea, acum vă voi povesti despre Festivalul concurs Imagine România 2011. M-a bucurat decizia Andreei de a mă invita să scriu despre el, ca "bloggeriţă" ce mă aflu din cînd în cînd.
Evenimentul are loc anual în peste 10 ţări şi este gîndit pentru tinerii între 12 şi 20 de ani. Proiectul non-profit derulat internaţional de către JMI, Jeugd en Muziek & Les Jeunesses Musicales este organizat în România de către ELITE ART Club UNESCO (cu sprijinul byron şi al Oldies Pub Sibiu).
La Sibiu, de astăzi şi pînă duminică, în Piaţa Mică şi în Oldies Pub veţi putea asculta trupele înscrise în concurs şi trupele invitate. Pe concurenţi i-am cunoscut aseară, în Oldies Pub, la Welcome Drink, emoţionaţi dar foarte entuziasmaţi de participare. I-am cunoscut şi pe oamenii din organizare, Andra Muşat, manager de proiect şi Costin Grigore, "mîna dreaptă a managerului de proiect" sau, cum a decretat Honey în urma discuţiei cu el, "dirigintele de şantier". Pentru că mă interesa cum s-au apucat de cîntat artiştii juniori am profitat că stau de poveşti cu tatăl unuia dintre membrii trupei Paradox. Răspunsul a venit simplu: "mi-a găsit chitara în debara şi asta a fost tot".
Trupele ce vor concura sînt Mute, GEC Jazz Trio, Blue Pulse, Sketch, QuantiQ, Paradox, Sorin Filimon, KinEthics, Magnum Opus şi, cel mai tînăr calificat, sibianul Alex Petre. Participanţii vor fi invitaţi la jam-sessions şi master classes, susţinute de membrii trupei byron, partener al evenimentului. Sînt încîntată că voi avea ocazia să îi ascult din nou pe cei de la byron, ce vor cînta duminică, după finala concursului.
Zic eu că aţi putea veni în Piaţa Mică de la orele 19:00 de astăzi şi pînă duminică, să îi ascultăm/încurajăm pe tinerii artişti. De la orele 22:00, vor fi recitalurile trupelor deja cunoscute, intrarea este liberă. Pentru cei dintre voi care vor să îşi îmbunătăţească performaneţele muzicale, astăzi între 15:00 şi 17:00 va fi un Masterclass susţinut de Dan Byron în Oldies Pub iar mîine, în aceeaşi locaţie, între orele 16:00 şi 17:30, va fi Florin Barbu să vă iniţieze.

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service