miercuri, 24 august 2011

Internet Freak

Dupa cinci zile de stat fara computer am decretat ca asa nu se mai poate, intru in sevraj, probabil Arin ar fi fost tare mindru de mine daca as fi reusit dar, nu mai rezistam! L-am rugat pe Theodoros sa ma lase "jumatate de ora" la internet, in agentie. La cit de greu se misca lucrurile aici, sigur stau mai mult de atit. Una peste alta, nici nu e frumos, marea nu e calda, nu vad pesti de toate culorile, apusurile nu sint minunate si nici valurile... si nici caracatita prajita pe malul marii nu v-ar placea! Asta ca sa nu ziceti ca va fac in ciuda!
Acum va pup, mi-au venit copiii de la jocurile mecanice si nu se mai poate sta!

vineri, 19 august 2011

Nu am chef azi...

Parcă nu pot pleca fără să scriu măcar două rînduri. Pentru că trebuie să fac bagaje şi nu am nici un chef. Am încercat să dorm dar mi-am dat seama în primele cinci minute că este o chestie sortită eşecului. Asta după ce am amînat vreo douăzeci de minute eşuatul în pat pentru că trebuia să sune Doru "în cinci". Bune şi minutele alea pentru că am spălat vasele. Bune şi minutele de nesomn pentru că am spălat maşina. Mda... e chiar fun cînd e cald afară, am reuşit să fiu la fel de udă precum maşina plus că sînt mîndră că n-am mai folosit buretele de spălat vase pentru asta!
Altceva... nu-mi place lumina din dormitorul meu de la ora asta, e ceva incert, încă nu e de veioză dar nici suficientă ca să îmi fie bine! De dimineaţă e de departe cea mai frumoasă, atunci mi se par cel mai reuşite culorile mele marine!
Şi... gata cu chiulul! Înapoi la bagaje! Normal că voi uita ceva acasă, sper să nu uit prea multe! Nu promit să ajung la net în vacanţă pentru veşti, de încercat voi încerca!

duminică, 14 august 2011

Twinkle Twinkle Little Star

Cîteodată e suficient să îţi doreşti ceva foarte mult pentru a se îndeplini. Au fost din nou Nopţile Perseidelor, nopţi în care putem vedea "stelele căzătoare". Se pare că Pămîntul trece în perioada 17 iulie - 24 august, printr-un nor de meteori lăsat în urmă de cometa Swift - Tuttle şi în timpul acesta sînt vizibile cel mai mare număr de stele căzătoare din an. Se văd mai bine din afara oraşelor dar eu am fost suficient de norocoasă să văd trei anul ăsta... în decurs de 20 de minute, de la mine din grădină! Asta vineri noaptea, (fotografia este de ieri noapte, ar fi fost bun un trepied) am stat cu ochii pe cer chiar dacă era tîrziu şi era răcoare. Era frumos afară, linişte, anul ăsta nu simţeam parfumul florilor dar auzeam sunetele nopţii, maşinile trecînd pe Alba Iulia, cucuveaua din vecini şi strigătul prăzii ei. Întotdeauna mă întreb ce are la cină, nu recunosc sunetele, s-ar putea să fie de rozătoare sau de păsări surprinse în somn.
Nu mi-am pus o dorinţă sau trei, m-am bucurat doar că eram acolo, cu luminiţele alea aprinse, cu dîrele în cădere ce se stingeau atît de rapid, încît mă întrebam dacă le-am văzut cu adevărat. Oare pe ele le doare cînd pier?

Harley Impression

Vă mai bat puţin la cap cu invazia de iubitori de rock şi cu accesoriile lor, de data asta, unul ceva mai mare, respectiv o motocicletă Harley, frumuşică foc! Pentru că poze clasice cu renumitele vehicule pe două roţi găsiţi destule pe net, eu îmi permit să fiu oarecum narcisistă şi să îmi fotografiez imaginea reflectată în metalul lucios. Bineînţeles, ca o floricică, toată pastel, nimic de-a face cu negrul abundent din jur! :)
Dedicaţia de astăzi, una dintre baladele rock care îmi plac foarte mult:
Silent Lucidity - Queensryche

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 12 august 2011

De ce îmi place mie Sibiul

Pentru că, atunci cînd închizi ochii la nenumăratele gropi, praful de Sahara şi tencuiala căzută, ai tot timpul aerul ăsta boem în centrul oraşului, cu tot soiul de manifestări, din toate genurile, cu lenevitul la terase, cu prieteni mai vechi sau mai noi! Nu mi-a dat prin cap în nici un an să îmi cumpăr bilet la Artmania, chiar dacă îmi place şi rock-ul, şi rock-ul mai supărat, anul ăsta mă tentează concertul Byron, parcă era programat duminică, să vedem!
Azi am surprins puţin din repetiţiile celor de la Helloween, vor cînta în Piaţa Mare, mi-a plăcut să mă învîrt pe bicicletă prin spaţiul în care se vor rupe în figuri în seara asta. Prin centru erau deja mulţi "oameni în negru", dar şi imense standuri cu fructe în Piaţa Mică, un strugure umblător, bijuterii, cărţi de la Humanitas, de toate pentru toţi...
I love my city!

joi, 11 august 2011

La ce-i bun Faţăcarte la serviciu

Ca să vedeţi cît sînt de încă dependentă de reţeaua de socializare (sursa foto), că îi găsesc avantaje în cîmpul muncii... :) S-ar putea să îmi daţi şi dreptate pînă la urmă!
Ieri, mă cheamă şefa mea să-mi dau cu părerea cum ar putea descărca un fişier de pe net, să îi fie mai uşor să răsfoiască Ghidul FIDIC (google search dacă nu ştiţi ce e aia, că e lung de scris aici). Avea un buton mare verde de Download, zic şi eu deşteaptă, apasă pe ăla, apăs şi eu de cîteva ori, nimic. Concluzionăm că poate că nu vrea să îl descarce tot omu' în căutare de chestii ajutătoare şi mă întorc la biroul meu. Nuş pe ce mai apasă şi zice: "Cică vrea dacă ai cont pe Facebook şi eu n-am, că nu mă bag în chestii din alea...". La care eu, triumfătoare: "Lasă că am eu! Trimite-mi link-ul şi îl descarc!" Îmi trimite link-ul pe mail, mă loghez cu contul de facebook, îi dau download, în loc să îmi afişeze progresul descărcării... o altă casetuţă în care zicea că... bine, bine, dai ăsta jos dar, trebuie să pui ceva la schimb, că aşa funcţionează reţeaua, asta dacă nu vrei să te abonezi contra cost.
Hmmm... ce naiba să le dau ăstora la schimb??? Dau o căutare prin jdemiile de fişiere şi, evrika! le dau Manualul de Identitate Vizuală! Că şi-aşa e public şi şi-l poate descărca tot omul de pe site-ul UE! Îi dau upload, imediat îmi merge şi mie download-ul şi gata! Trăiască troc-ul pe net! Şi reţelele de socializare! Că or fi şi ele bune puţin de tot!

miercuri, 10 august 2011

Artmania pe bicicletă

Azi cică sîntem invitaţi cei care ne dăm mari biciclişti critici să mergem prin locaţiile Artmania. Am oareşce dubii cum ne vor băga (dacă îşi propun) în Muzeul Brukenthal pe biţă. Întîlnirea ar fi la 18.30, în Piaţa Mare. Eu încă nu ştiu dacă voi participa, însoţită sau nu de copiii aferenţi, pe motiv de incapacitate temporară (aka ameţeli, dureri de cap şi stări de leşin). Tanti de la cabinet a decretat că ar fi cauzată de problemele de la coloana cervicală şi mi-a dat o reţetă pentru două anti-inflamatoare, un vaso-dilatator (care cică tratează şi demenţa senilă... hmmm, oare ce i-o fi dat de gîndit?!), Sermion îi zice, şi Osteocare (la care eu am întrebat timid: ăsta nu este pentru osteoporoză?), care s-a dovedit a fi un supliment de Calciu, Magneziu, Zinc şi D3. Plus... odihnă la pat... adică nuşdacă plimbatul pe bicicletă se califică în categoria asta! Cică vroia să îmi dea şi concediu medical, eu aş fi preferat nişte analize dar na, nu le poţi avea pe toate! Concediu medical nu îmi trebuie, că mai am două zile pînă intru în cel de odihnă, dar ar fi fost interesant de aflat în ce stadiu mai sînt cu mineralele mai sus menţionate, că de obicei sînt sub nivelul mării!
Hmmm... cît am putut să mă vait!
Apropos de biciclit, zilele trecute urcam veselă pe Justiţiei, evident chinuindu-mi picioarele pe foaia mare. La un moment dat, mă depăşeşte o maşină mare, închisă la culoare... ok, şi? Maşina aia opreşte în faţa mea, în dreptul străzii Coşbuc, încerc să o depăşesc cu bruma de demaraj rămasă cînd... surpriză: o portieră deschisă şi un dom' părinte care coboară în faţa mea! Să fim toleranţi, îl depăşesc, mă depăşeşte iar, vreau să fac dreapta pe Victoriei, ţeapă! Iar frînă, pe colţ, se deschide portiera din dreapta acum şi coboară un alt dom' părinte care încearcă să fie popular şi mă ia cu "fată dragă, te-am oprit din drum... " Cam da! Ce naiba să-i mai spun?! Reţin că maşina era BMW, de teren, scria un X şi ceva pe ea, oare şfiinţiilor lor nu le tolerează sutana deplasarea cu chestii mai puţin costisitoare?

marți, 9 august 2011

Aţi sunat... nu vă răspund!

Duminică, eu în plin proces de parcat copiii şi mama respectivă la o zi de naştere... sună telefonul... Cosmote, număr pe care îl au puţini, apel dintr-o altă reţea:
Eu: Alo!
X: Alo! Cablul?
Eu: Nu, doamnă (mare greşeală), aţi greşit numărul.
X: Am greşit numărul? Dar cine sînteţi?
Eu: Nu contează cine sînt. Dvs. aţi sunat, aţi greşit numărul.
X: Păi nu, doamnă, nu se poate aşa, eu am format 076..., ăsta este numărul?
Eu: Îmi pare rău, nu vă pot ajuta, nu îmi ştiu numărul ăsta pe de rost.
X (aproape apoplectică): Cuuum adică nu vă ştiţi numărul???!!! Nu se poate aşa ceva...
şi se lansează să turuie, moment în care eu închid telefonul că nu aveam timp de parlamentat inutil. Sună iarăşi... Leta vine cu ideea să îi pasez telefonul lui Mitri. După cîteva telefoane, îmi pasează şi el aparatul, n-au putut ajunge la un numitor comun, tanti insista că vrea la Cablu. Am pus telefonul pe silenţios... pînă seara tîrziu, 8 apeluri nepreluate de la numărul respectiv, la diverse ore.
Maaareee e grădina... şi ce de săritori de gard!

luni, 8 august 2011

Improvizăm...

Aseară aveam chef de paste. Luasem nişte ciuperci proaspete, m-am gîndit să folosesc cîteva dintre ele. Aşa că le-am călit/înnăbuşit cu ceapă, sare, piper, am mai pus la sfîrşit usturoi şi frunze de rucola (le aveam în frigider şi m-am gîndit că nu au cum să strice). La final am presărat caşcaval ras, bun şi ăla în loc de grana sau parmezan, nu apare în poză, acoperea prea tare ingredientele. Au ieşit atît de bune încît am mîncat două farfurii... :) Poate m-am mai scos cu biciclitul pînă la zoo de după.
P.S. Honey, ştiu, mă plezneşti...! :))

vineri, 5 august 2011

Viaţa pe ziduri

V-am mai spus oare că mie îmi place graffiti? Nu chiar în orice loc dar altfel, am găsit exemple foarte frumoase din genul acesta de artă a străzii. Îmi plac şi metrourile şi trenurile pictate aşa. Poate nu se potrivesc desenele respective pe orice fel de ziduri dar, dacă mi se par inspirate, sînt dispusă să mai închid ochii la asocierea lor cu centrul istoric. Pînă ieri nu remarcasem inscripţia din partea dinspre strada Mitropoliei a gangului ce dă în parcarea de pe strada Xenopol.
Şi da... "în viaţă nu e ceea ce crezi"! Asta îmi aduce aminte de celebrul citat din Forrest Gump: "Life is like a box of chocolates... you never know what you're gonna get!"...

joi, 4 august 2011

Brugmansia Aurea

Ca să nu vă sperie titlul prea tare, vă spun că este vorba despre Trompeta Îngerilor, un arbust care face nişte flori mari, în formă de trompetă, albe, galbene, portocalii, roz, cu un parfum intens, mai ales seara. Din păcate, nu m-am ocupat prea bine de ele aşa că anul acesta am o singură floare, o vedeţi mai sus. Pentru fotografii clasice, vă ajută Google, eu am căutat detalii, acum că îmi permite camera foto. Un fel de macro, cu blitz, era deja noapte cînd am făcut fotografia.

Cu Cora şi Pixie

Cred că avem mare noroc cu locurile din jurul Sibiului. Nu reuşesc să mă plictisesc de drumul pînă la Cisnădioara, cu Cora sub fund (pentru necunoscători, bicicleta mea). Porţiunea aceea de cîmp, între două păduri (sau o singură pădure... cu "pauză", asta nu ştiu), reuşeşte de fiecare dată să îmi încarce bateriile. Pentru că pot vedea de fiecare dată un alt cer, alţi nori, căpiţele de fîn, mirosul lor... Ieri, le-am şi testat de aproape, foarte faină senzaţia să te arunci în fîn!
Nu le-am adus daune majore, la un moment dat ne-au fluierat nişte oameni de la distanţă, care coseau sau ceva de genul, să ne atragă atenţia că nu e tocmai terenul nostru de joacă. În Cisnădioara am deja ritualul îngheţatei ROM, după modelul ciocolatei cu acelaşi nume, e delicioasă! Dacă n-aţi încercat-o încă, v-o recomand cu căldură!
La plecarea spre casă, din nou spectacol, cu toată complicăţenia de a-mi da rucsacul jos pentru a scoate gentuţa lui Pixie şi în final pe el, nu am rezistat să nu opresc pentru razele soarelui printre nori, pe urcarea din Cisnădioara sau pentru culorile apusului văzut de pe pista de biciclete.

luni, 1 august 2011

Lipstick Jungle

V-am mai dat de înţeles că zilele astea sînt prinsă cu vizionarea unui nou serial, Lipstick Jungle, descoperit recent pe motiv de curent puţin. Serialul a fost nou doar pentru mine, se pare că cele două sezoane sînt din 2008 şi 2009. Mi-au trebuit aproape două săptămîni să văd cele 20 de episoade care s-au filmat. Ceea ce este rezonabil, ţinînd seama de frenezia mea cu Grey's Anatomy, cînd vedeam şi 12 într-o zi de weekend, cu Dexter sau Californication. Mdap, ciudăţică combinaţia! Astăzi am încheiat seria, uşor tristuţă că este gata, uşor uşurată că nu-mi voi mai ocupa timpul cu asta!
Ştiu că este o preocupare destul de frivolă asta cu serialele pentru femei. Mi-am dat seama că pentru mine, cel mai important lucru din filmul ăsta, dincolo de hainele şi accesoriile superbe, a fost prietenia celor trei femei. Pentru că mă pot identifica cu asta, la un moment dat, şi noi eram patru, tinere şi neliniştite şi mereu alături una de cealaltă, cu poveşti interminabile despre bărbaţi şi despre viaţă, ieşiri în cluburi şi dansat toată noaptea, vacanţe la mare, schimburi de haine, accesorii sau plîns una pe umărul celeilalte. Da, recunosc că mi-e dor de vremurile alea, ultima dată cînd am fost toate patru a fost acum trei ani, tot în august, din păcate una dintre ele e în Canada, alta în Norvegia, mai greu să îşi sincronizeze vizitele în ţară. Mi-ar fi plăcut să fie aici, să ne creştem copiii împreună! Mă bucur măcar să ştiu că sînt bine şi să apreciez avantajul internetului pentru a afla ce mai fac!
sursa foto

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service