duminică, 31 iulie 2011

Steinhus!

Sîmbătă am fost la nunta uneia dintre cele mai bune prietene, sper ca traducerea google din titlu să nu fie cu totul dată de pereţi. Îi uram casă de piatră în norvegiană. Asta pentru că Norvegia este ţara în care s-a stabilit, acum 14 ani. Soţul ei este de acolo aşa că a fost o nuntă mixtă, cu mare parte din invitaţi veniţi de acolo, pentru prima dată în România.
Pentru mine, premiera a fost că am fost rugată să fiu toast-master, adică un fel de maestru de ceremonii. Acolo se obişnuieşte ca mirii şi invitaţii care doresc să ţină un mic discurs şi există cineva, în cazul ăsta, eu, care să le spună invitaţilor cînd şi cine vorbeşte, plus să traducă simultan. Ce mi-a plăcut a fost că a trebuit să le spun românilor că dorinţa mirilor este să se fumeze doar afară, motivul pentru care au şi ales restaurantul respectiv, cu terasă. Norvegienii erau deja obişnuiţi cu asta, la ei nu se fumează în nici un local. Toată lumea s-a conformat, a fost minunat fără fumul de ţigară.
Ziua a fost destul de aglomerată şi a început devreme, mai ales că subsemnata nu s-a putut dezlipi cu o seară înainte de Lipstick Jungle pînă la 2 noaptea. Ca să vă daţi seama, la 8.30 m-a sunat mireasa, să mai clarificăm nişte lucruri, eu încercam să readorm după ce s-a trezit Arin, m-am văitat că nu ştiu ce să îmi fac la păr, ea era în plin proces de aranjat freza, cea care se ocupa de asta i-a zis să vin şi eu atunci aşa că... sculat, aruncat ceva haine pe mine, fugit la coafat. În timp ce tanti era cu placa în părul meu, mirele îmi dicta în engleză discursul, eu îl traduceam şi îl scriam pe bileţele. Coafura mea nu era urîtă dar era pentru altcineva, m-am îngrozit cînd m-am văzut, aveam freză... "de naşă"! Asta e varianta eufemistică, eu mă simţeam ca ruda de la ţară dar n-am avut timp să îi fac nimic, fuga acasă, editat discursul pe computer, cu litere mari, de tipar, i l-am trimis pe mail lui Honey să îl listeze, am aruncat alte haine pe mine, cică m-am machiat, în stilul meu caracteristic... adică ruj de buze şi de data asta mi-am pudrat şi nasul şi obrajii cu pudra cadou de la Honey, nedesfăcută de jumătate de an, (toate astea în decurs de maxim o oră) fuga să recuperez foile cu discursul, Honey cînd m-a văzut se uita la mine cu milă... Concluzia ei: du-te la mine în birou, ia geanta cu placa, ia de la recepţie cheia camerei mele (era de permanenţă), du-te, spală-ţi părul, usucă-l, urc eu să ţi-l întind! Din păcate, n-am putut să fac toate astea, era deja înfiorător de tîrziu aşa că am tras adînc aer în piept şi am ieşit în lume! Am reuşit să fac ceva cu freza mea doar în camera mirilor de la hotelul unde a avut loc nunta, după slujbă şi fotografii.
Ca să nu vă mai plictisesc cu angoasele mele feminine, nunta a fost foarte frumoasă, m-am descurcat în postura mea cea nouă, trebuie să mă laud că norvegienii au fost impresionaţi şi mi-au spus că am făcut "a tremendous job" ca şi toast master! Noroc cu experienţa de presă şi de la karaoke, nu aveam fobia microfonului, traduceri simultane am mai făcut la festivalul de teatru, aveam în schimb ceva emoţii, am şi lăcrimat în limitele permise, mai ales la discursurile mirilor, pentru că au fost emoţionante, frumoase şi adevărate, pentru că Lili este prietena mea şi o iubesc!

vineri, 29 iulie 2011

Scăunelul Critic... :)

Astăzi se pare că se împlinesc doi ani de "Mese Critice", cel puţin aşa spune Tudor, eu nu îmi amintesc exact. În ciuda vremii ce se anunţa ploioasă, am decis să mergem. Pe considerent de aniversare, mi-am permis să mă îmbrac altfel decît sportiv. În piaţă, nu chiar surpriză, foarte puţini oameni. E drept că nu mă aşteptasem la atît de puţini! Cînd am făcut fotografia de grup, eram 12, mai fuseseră trei înainte, după a apărut Doru şi cred că şi Andreea, dar n-am mai stat, cîţiva dintre noi am decis că ar fi păcat să nu mergem totuşi pe traseu, chiar dacă începuse ploaia.
Bineînţeles că m-am dus... se putea să se facă o tîmpenie şi să nu mă bag? Ne-a plouat torenţial, frumos dealtfel, şi-aşa îmi place mie să merg prin ploaie, era mai naşpa că nu prea mai vedeam la un moment dat, ochelarii se aburiseră şi nu erau dotaţi cu ştergătoare, atunci cînd i-am dat jos era chiar mai rău... Masa Critică s-a transformat încet-încet în Scăunelul Critic, aşa cum l-am denumit cei cinci care am făcut tura pînă la zoo şi înapoi. Îmi pare rău că habar n-am cum îi cheamă, nu cred că avea prea mare importanţă, a fost distractiv!
Nu a existat un cm pătrat de piele neudată, visam la o centrifugă dar nu mi s-a arătat. Am ales în schimb o baie aproape fierbinte şi un duş chiar fierbinte. Nu mi s-a mai întîmplat ca atunci cînd mă ridic din cadă, aceasta să fie plină de nisip... eram plină prin păr, pe corp, pe faţă. Acum strănut, mă duc să iau un Fervex, să nu fac o nefăcută! Nu de alta, dar mîine particip la un eveniment important, nunta unei prietene dragi, unde voi avea şi rol de maestru de ceremonii, aşa că nu se face!

Eu vreau...

1. să se oprească ploaia.
2. să merg azi la Masa Critică.
3. să îmi vină ideea salvatoare cu ce să mă îmbrac mîine la nunta Lilianei/să caut un material în pod să îl drapez pe mine.
4. să merg duminică la Tîrgul Boem de la Kazza.
5. ...
6. ...
7. ...

miercuri, 27 iulie 2011

Omul cu ţepi

Pentru că în postarea precedentă aminteam de una dintre figurinele de lut modelate de Arin la cercul de ceramică, am verificat în postările nefinalizate şi am găsit-o şi pe cea în care aveam fotografia cu creatura pe care a poposit gîza albă. Era datată 2 iunie, o voi publica cu data de astăzi.
Ca orice mamă, sînt mîndră de trăznăile ce trec prin capul odraselelor! Arin are un stil mai aparte, lumea lui e populată de tot soiul de chestii fantastice. Poate ar fi interesant de psihanalizat ce se ascunde în spatele modului lui de a privi lucrurile.
Sînt curioasă care va fi drumul lui în viaţă, drumul amîndurora, Radu vrea acum să se facă bucătar, Arin dorea constructor dar asta e variabil la el, la un moment dat mă întreba ce profesie i-ar aduce mai mulţi bani. I-am răspuns că asta nu este reţeta succesului, că pînă la urmă contează foarte mult satisfacţia profesională, împlinirea pe care ţi-o aduce serviciul pe care ţi-l alegi. Eu încă nu am găsit lucrul ăsta aşa că, pot spera să o facă ei.

În miez de noapte

Mă pregăteam să dorm cînd am văzut chestia asta ciudăţică zburînd prin camera mea. Normal că l-am luat pe Pixie şi am urmărit-o. Cîteodată, lucrurile se potrivesc, aşa că la un moment dat s-a aşezat pe una dintre creaţiile din lut ale lui Arin, va trebui să v-o arăt şi pe aia, e un fel de animal fantastic cu cap de om, nişte labe ce par de ţestoasă, plus ţepii ăştia supradimensionaţi de pe spate (seamănă şi cu nişte degete, dacă mă întrebaţi pe mine), ce au servit drept loc de aterizare pentru gîzuţa albinoasă. Nu ştiu ce este, poate un îngeraş căzut...

luni, 25 iulie 2011

Eu n-am, tu ai, noi avem...

Numărul meu de Cosmote nu îl are multă lume, e numit "telefonul cu mama" şi îl mai folosesc pentru puţinii care sînt în această reţea. Pe el mai primesc din cînd în cînd telefoane anonime, mesaje că am cîştigat luna de pe cer dacă trimit sms la nuşce număr, etc.
Azi am mai diversificat gama cu următorul mesaj (eu am scris cu diacritice dar am păstrat restul cum era originalul):
"Mihai a devenit istorie de acum 59min, cînd putem aranja o întîlnire cu bunăciunea de Cosmin? Nu fi rea şi mai împartel şi cu mine. pupici ana"
Întrebări ar fi mai multe:
1. Care Mihai? Care Cosmin? Care Ana?
2. Am nimerit într-un club de swingers?
3. Care e minimul de timp care trebuie să treacă pînă te "arunci" într-o nouă relaţie? 59 minute? aşa "muuult"?
4. Pentru a fi o prietenă bună, trebuie să îţi împarţi bărbatul?

I wonder...

sursa foto

duminică, 24 iulie 2011

Dragoste de porumbei...

Pentru că am zoom mai performant acum, am putut surprinde imaginile astea fără să mă ridic de pe scaun de la terasă şi fără să îi sperii. Erau drăguţi, nu ştiu dacă e nevoie de multe comentarii... poate de puţin fundal sonor:

Adele - One And Only

Asculta mai multe audio blues

sâmbătă, 23 iulie 2011

R.I.P. Amy


Amy Winehouse - Back To Black

Asculta mai multe audio diverse

Nu înţeleg!...

- Bărbaţii care au burta de genul celei din dreapta sau şi mai fleşcăită şi simt nevoia pe stradă să îşi ridice tricoul deasupra ei... să o răcorească! Azi l-am văzut pe un nene făcînd asta, eram în autobuz, mi s-a întors stomacul pe dos... dacă tot ai animalul ăla deasupra pantalonilor, ce naiba îl fluturi la vedere? Şi nici măcar nu era nu ştiu ce căldură afară! (sursa foto)
- Cît tutun/alcool trebuie să ai în tine ca atunci cînd înoţi ziua în amiaza mare la Olimpia... să ţi se elimine prin pori astfel încît să îl simt eu de la două culoare distanţă în apă?
- De ce m-a întrebat vecinul meu ce culoare vreau să zugrăvească spatele casei mele care este la el în curte? Eu i-am răspuns că gri (restul casei este gri, bleu şi albastru) iar azi cînd m-am întors acasă el picta de zor... PORTOCALIU!!! De ce naiba m-o mai fi întrebat? Acum ce să îi spun? Vecine, ia bidineaua şi dă mizeria asta jos? De parcă nu m-ar zgîria destul pe retină galben-portocaliul din jur?

joi, 21 iulie 2011

Caaadeee... cadeee copacu'

Ce face orice om normal cînd îi cade copacul pe casă? Sau pe magazie, în cazul de faţă? Mă gîndesc că începe să se agite, să caute o soluţie, îşi pune mîinile în cap sau ceva de genul. Ce fac eu? Îi fac poze, normal... apoi continui liniştită să fotografiez melci şi floricele prin grădină... fac un colaj, scriu pe blog că de... să ştie lumea cum mă păli din nou dezastrul! :) Acum a căzut tulpina principală a oţetarului, adică fratele mai mare al celui picat la precedentul sezon de ploi. Vorba lui Honey: "încă o ploicică şi-ţi aranjează toată grădina...". Am chemat un prieten să mă ajute dar nu ştiu ce ne facem fără drujbă, că e ditamai trunchiul... "esenţă tare"! :)
Later Edit: Fără drujbă nici o şansă! Concluzia: am un nou element de decor!

Ziua Gospodarului

Aka... Sf. Ilie, aka, zi liberă de la serviciu, conform CCM, în mijlocul săptămînii. Ce face omul de Ziua Gospodarului? Merge la piscină, bineînţeles! Mă bucur că am ales să fac lucrul ăsta în prima jumătate a zilei, bătea vîntul dar era foarte cald, ne-am bucurat să facem plici-plici, am testat funcţia sport a lui Pixie pe săriturile copiilor şi ale subsemnatei. E haios să derulezi rapid fotografiile, se vede mişcarea, aproape ca în filmele mute.
Zi de relax dar nu fără programarea la fizio, unde era să adorm, uitasem să pun telefonul pe silenţios aşa că pauză somnic cu şocuri electrice! După, vizită la Honey, la Ibis, şi testat noul produs de care e foarte mîndră: limonada cu gheaţă pisată şi mentă! V-o recomand, e foarte bună, îmi pare rău că n-am savurat-o la justa valoare pentru că afară era deja furtună în toată regula, nu caniculă, să am după ce să mă răcoresc.
Acasă era cam beznă, ni s-a raţionalizat curentul, mă gîndesc că tot pe motiv de fulgere şi trăznete, am cinat la lumînări, normal că l-am pus pe Pixie din nou pe modul mîncare, să vadă poporul ce am eu în farfurie!
Astăzi este ziua Ibis Sibiu, împlineşte 2 ani, aşa că: LA MULŢI ANI! Şi lui, şi echipei!

marți, 19 iulie 2011

Sweet Blog Award

Săptămîna trecută, Monika mi-a făcut bucuria de a-mi da un premiu "dulce", pentru că îi aduc zîmbetul pe buze la cafeaua de dimineaţă! Deşi îmi propusesem să îl dau mai departe încă de a doua zi, iată că s-au mai adăugat cîteva. Să recuperăm deci!
Din partea mea, primesc un premiu dulce:
1. lumea trăznită a lui GG & Co (din care face parte şi subsemnata), printre altele şi pentru french toast-urile de care am beneficiat.
2. Laqvarta, chiar dacă nu mai scrie, o făcea bine, poate se reapucă.
3. Lillee, pentru că este un deliciu să îi citesc nebuniile, are un izvor nesecat.
4. Co, pentru că este în gîndurile mele în fiecare zi şi mă rog să îi fie bine.
5. Cuvintele Corinei, ea scrie pentru sufletul meu, găteşte nemaipomenit şi este un ascultător şi un sfătuitor excelent.
6. Ghrayada, nu ştiu cum găteşte dar are un talent deosebit din a face micile insecte să arate a personaje de basm... sau de coşmar!
7. Ade, pentru tarta cu căpşuni şi budincă ce stătea fără a fi susţinută... pentru că o citesc de multă vreme şi are condei!
8. Je, chiar dacă nu o citesc constant, atunci cînd o fac, mă bucură şi îmi dă aşa un dor de ducă cu peripeţiile lor din cele mări şi ţări.
Premiul venea şi cu o datorie ataşată, cea de a scrie 7 lucruri despre mine... aşa că, aleatoriu, ce îmi trece acum prin cap:
1. vorbesc prea mult
2. iubesc prea mult
3. mi-e frică de cîini
4. sînt o combinaţie ciudată de realitate şi norişori
5. cumplit de dezordonată
6. aş bicicli în lung şi în lat
7. îmi plac ploile cu fulgere şi tunete

Pixie în trafic

În curînd vă veţi plictisi de jucăria mea cea nouă, sper că eu nu o voi face! Astăzi vă prezint cu mîndrie prima poză din mers, cea din dreapta, evident cu nori, soare la apus etc. Cea din stînga este făcută cînd stăteam la semafor, următoarea în giratoriul deja celebru. Pentru că mi-era foarte greu să mă descurc cu o singură mînă să scot geanta aparatului din geanta mea, apoi pe el din geantă, etc. cineva-ul de acolo de sus care mă iubeşte a făcut roşu semaforul, la jumătatea procedurii mai sus amintite, ca să nu păţesc vreo nepăţită în trafic. Cu siguranţă sînt în curs de specializare şi vor urma şi alte fotografii. Ceva să meargă cu imaginile:
Muse - Starlight

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 16 iulie 2011

Brunch la Palat

Întrucît sînt o groaznică, am produs colajul de mai sus imediat după eveniment, l-am încărcat pe blog dar nu am apucat să îi adaug şi text. Adio, elementul de noutate! Între noi fie vorba, am vreo cinci postări nefinalizate, mi-a fost mai uşor să scriu alte prostioare!
Acum, pentru că cei pe care îi citesc (respectiv invitatul lui Călin şi Teo) au adus aminte de restaurantul Felinarul, despre care nu ştiu dacă am scris atunci cînd am fost acolo dar care mi-a plăcut nemaipomenit de mult pentru cea mai bună limonadă din oraş şi pentru cum era amenajat, inclusiv terasa aceea micuţă dar extrem de cochetă între ziduri, am găsit un impuls suplimentar de a vă scrie despre brunch-ul la care am fost duminica trecută.
Nu a fost cel tradiţional, Transilvanian Brunch, din ultima sîmbătă a fiecărei luni, a fost un eveniment organizat de cei de la restaurantul mai sus amintit în grădina Palatului Brukenthal din Avrig.
Nu vă mai plictisesc cu detalii acum, a fost tare frumos, grădinile superbe, lumea relaxată, copiii mei s-au simţit nemaipomenit! A, şi am mîncat cereale cu iaurt şi fructe proaspete, salată de crudităţi cu sos de muştar dijonez şi ouă Benedict! Adică un meniu ideal pe căldura de la orele alea!

Vreau să ştiu!

Din seria nesfîrşitelor mele probleme legate de setările computerului, astăzi încercam să găsesc cum să pun google home page pe firefox. N-am reuşit asta! Dar, căutînd eu pe pagina google butonul salvator am descoperit că aş putea seta o altă imagine de fundal şi sînt o căruţă de opţiuni, una mai mişto decît cealaltă. Eu am ales, nu se miră nimeni, ceva marin, încă nu am fost anul ăsta în nici o ţară cu mare dintr-asta şi se simte imperios nevoia.

P.S. Dacă simţiţi nevoia să mă sfătuiţi cum să îmi rezolv problema enunţată mai sus, please do!

vineri, 15 iulie 2011

Vrăjită de lună...

Nu este prima dată cînd încerc să fotografiez luna plină dar acum cred că este prima dată cînd se văd cîteva dintre "petele" de pe ea. Seamănă cu luna 100% plină din gadget-ul de pe blog! :))
Am încercat mai multe opţiuni: modul automat, portret de noapte şi primplan. Fotografia din stînga este cu cea de-a doua opţiune. I-am mărit saturaţia în Picasa şi am decupat o parte din cer. Acum cred că mi-ar trebui şi trepied pentru că, cu zoom-ul la maxim, se simte rău tremurul mîinii, cît mă dădeam eu că ţin aparatul sub control!
beethoven PIANO SONATA No.14 IN C SHARP MINOR, OP.27/2 "MONDSCHEIN" - I - ADAGIO SOSTENUTO

Asculta mai multe audio diverse

joi, 14 iulie 2011

Surrounded by sounds...

Pe principiul: apreciezi mai mult ceea ce ai atunci cînd îți lipsește o vreme... eu sînt fericită acum că am din nou sonor la PC. Cînd s-a intors de la Paul (nu nașul lui Radu, precizare impusă), mă părăsiseră sunetele... vă dați seama, nu tu o muzică depresivă acolo, nu tu un testing pentru karaoke... nimic! Văzut episodul din Robotzi de săptămîna trecută pe post de film mut... ca să vedeți cît de gravă era situația!!! Albastră de-a dreptul!
Astăzi, îl abordez pe Paul și își găsește timp să îmi dea indicații via mess ce și cum să fac: control panel, windows update... bla, bla... nu merge, ia arhiva asta, dezarhivează, instalează nușce, trimite-mi print screen cu ce scrie la chipset... ha? ce e aia? unde găsesc??? ok, găsit, print screen, phiii, stai... ia ăsta, dezarhivează, rulează, dă restart... tralala!!! Am muzicăăă!!!
- Hmmm... Paul?! Da' cum fac să am diacritice, că nu mai am opțiunea aia în bară și habar n-am de unde să le iau...
Și tot așa: Bingo! Am și diacritice acum! Pot dormi liniștită!
De preferat, pe una dintre melodiile astea, descoperite datorită lui Călin:
Josh Vietti Pop Violinist - Lost Without You

Asculta mai multe audio ambientala

Mi-e cald!!!

În biroul cu două geamuri şi o uşă deschise, cu obloane închise şi cu un ventilator care bîntuie răscolind hîrtiile (încă nu reedităm Othello, dar sîntem pe aproape) sînt între 29 şi 30 de grade... LA UMBRĂ! În prezent sîntem tot la filmarea peliculei de succes AA CC Neverending Story! Aia originală era mai bună, cel puţin prima parte, continuarea nu am văzut-o (sursa foto).
Pot să fiu din nou copil? Sau, pot să mă dau şi eu pe spinarea animăluţului fantastic? Parcă atunci lucrurile erau mai simple...

luni, 11 iulie 2011

Inca ma joc

Probabil voi inceta sa va mai surprind cu testele cu noul meu aparat de facut poze. Nu ma pot controla, atunci cind copilul are jucarie noua trebuie lasat sa isi faca damblaua. Azi m-am jucat putin cu diferentele de culoare intre optiunea mod automat si primplan, alte filtre nu au fost folosite si imaginile sint surprinse la aceeasi ora a zilei, respectiv serii, cind am revenit de la masaj. Cele virate oarecum in mov sint facute cu modul automat. Pe mine m-a surprins cum brusc culorile au devenit mai calde si mai intense atunci cind am trecut pe primplan. Asa ca... am facut vedete florile de bougainvillea (are cinci ani de cind am adus-o din Grecia si este inca miiica, bine macar ca infloreste de vreo trei ani), muscata si trandafir.

duminică, 10 iulie 2011

Ca sa nu stau...

... prea mult timp fara sa testez din functiile lui Pixie, ca sa nu se strice zmeura in curte, caisele din piata si ca sa se bucure progeniturile respective... am zis sa fac o praji cu fructe. Bineinteles, pe principiul: praji cu fructe, fara fructe, cel putin o parte, ca sa manince si copilul metafizico - mofturos!
Desi nu pare, in fotografia asta am aplicat filtrul albastru din optiunile existente la modul "mincare" al lui Pixie. Am testat in ultima vreme si varianta pentru "mod continuu sport", "portret animal de casa" si altele... :) Mi s-a parut mai usor acum sa va scriu/arat despre praji.
Later Edit: a trebuit sa google search pentru a afla cum se face visinata... ca sa nu se strice visinele adunate de Cristi, Claudia si Gabi? la actiunea patriotica de vineri! Sint curioasa ce va iesi de aici... ca e prima data cind ma incumet la asa ceva. Deocamdata sint puse intr-o sticla de plastic de 5 l (acolo scria de damigeana dar mi-a fost lene sa caut sa spal una), cu zahar, zicea sa le pun afara la soare 10 zile dar parca nu-mi vine, sint pe jos in bucatarie. Astept faza cu pusul alcoolului peste ele, vreo sugestie, cineva?

Alb - roz

Pina ma mobilizez sa va povestesc despre ce am mai facut la sfirsit de saptamina, din nou... flori de cactus. A inflorit si responsabilul pentru degetul meu intepat, din pacate florile tin doar o zi, asa ca a trebuit sa il pun pe Pixie la treaba pentru a vi le arata si voua...

sâmbătă, 9 iulie 2011

Rosu

Nu vreau sa fiu foarte descriptiva la postul asta, vroiam doar sa va arat unii dintre cactusii mei infloriti. Desi lucrul asta se intimpla aproape in fiecare an, mi se pare de fiecare data uimitor sa vad florile mari dar atit de delicate, aparute de nicaieri intre tepi...

joi, 7 iulie 2011

Getting used to my Pixie

Nu trebuie sa ma obisnuiesc doar cu Pixie ci si cu computerul meu, proaspat intors acasa de la doctor, cu soft-uri "imbunatatite", pentru care ii multumesc lui Paul!
Inca habar n-am de multe dintre ele, am constatat ca am ym mov, ca am putut sa imi adaug acolo si contactele de pe facebook, nu pot deschide fereastra de chat cu ele dar... am dublul alertelor de x si y are online/offline, linked, status-uri & stuff! De ce mi-o fi trebuit chestia asta... nu stiu!
Dupa cum puteti observa, nici cu diacritice nu mai scriu, pentru simplul motiv ca habar n-am de unde sa schimb setarea tastaturii, language toolbar din pomul de iarna!
Recunosc, inca mi se par scary noile chestii pe care le poate face computerul meu asa ca, stau cuminte, poate imi trece! Cu ocazia faptului ca am computer acasa, am descarcat si fotografiile facute zilele acestea cu Pixie!
Sint rare datile cind incarc atitea fotografii, de obicei fac un colaj cind vreau sa pun mai multe imagini dar acum am zis sa le las individual, si va mai zic si cite ceva, ce si cum...
Ieri, intimplarea face ca m-am nimerit prin parc si pe Scoala de Inot exact inainte de meciul "cu miza" Vointa - echipa aia din Navodari, n-am retinut mai multe detalii, doar ca e de bine ca Sibiul a cistigat meciul, ca a promovat in Divizia A. Gresesc? Anyone?
Ocazie cu care toata zona a suferit transformari majore... de la masinile blocate zeci de minute in trafic, oamenii ametiti de la Budi, unul dintre ei dormind la bustul gol pe iarba, la masinile si pietonii de pe pista de biciclisti, ei, pietonii, intrebindu-se: "ce a avut Iohannis in cap sa puna pista in mijlocul trotuarului?!"
Ma mir si acum cit de inspirata am putut fi sa fiu pe bicicleta in toata nebunia respectiva, daca eram cu masina cred ca imi rugam moartea pe acolo si adio programarea mea de la o anumita ora!
Noroc cu excursia pina la Cisnadioara, ca m-a mai scos din stresul de peste zi! Ca de obicei, de aici vedeti nori si iar nori, si cimp si fin, mirosea nemaipomenit finul ala uscat... si nu ne-a prins nici ploaia, norii aia erau doar pentru ca stiau ca vin eu si s-au facut frumosi cu dedicatie speciala...
Asa precum anticipasem si eu si o parte dintre cei care ma cunosc, trebuie sa imi asum noile limite in materie de fotografii din mers. Cu Pixie exista rutina urmatoare: oprit bicicleta, dat jos regulamentar, scos gentuta aparat din rucsacul din spate, scos Pixie din gentuta, luat capacel, apasat buton de ON, eventual setat pe APUS si facut poze. Cooomplicaaata treaba!
Adio poze din mers, cel putin pina nu imi iau inima in dinti sa il port atirnat la git, sa mi se balangane in toate directiile... si sa risc sa il plantez pe undeva. Inca n-am inima asta, va anunt cind imi vine!
Imi place si ca am putut surprinde un avion in zbor, pe motiv de bintuit cu aparatul atirnat la git! Ati observat desigur ce de chestii pe roti se intimpla in oras zilele acestea, de la Turul Ciclist al Sibiului, la Raliul Sibiului. Mi-a placut sa surprind bicicletele alea parcate si, din pura intimplare, prezentarea in Piata Mare a echipelor participante la raliu.
Nu mi-a placut ca, din cauza Raliului, nu se mai tine proba pentru public, lipita de Turul Ciclist. Mi-ar fi placut sa particip, poate anul viitor!
In Piata Mare a fost agitatie, multe masini, turat motoare si neni coool. Pentru ca habar n-am despre aceasta competitie si despre vedetele ei, nu imi voi da cu parerea.
Nici Radu n-are habar dar ar fi vrut foarte mult un autograf, nu conta de la cine, pilot sa fie! Asa a ajuns linga Mihai Leu, cu mine dupa el, sa ii ceara autograf, fara pix, nu s-a putut, asa ca are doar fotografiile, m-a rugat sa i le tiparesc, sa si le puna in camera!
Poate mai incolo va afla el cu cine are poza, eu m-am mai invrednicit sa fotografiez din fauna roz... Am fotografiat-o si pe Abramburica, stiu ca nu mai este de multa vreme un apelativ potrivit pentru Dana Rogoz, dar parca i s-a lipit asta, cel putin pentru mine!

marți, 5 iulie 2011

Am Pixie

Pentru că al meu computer este la doctor n-am putut să vă dau eu vestea că am un nou aparat de fotografiat, ci GG. Şi pe ăsta l-am botezat: PIXIE (da, ai avut dreptate! nu m-am putut abţine), îl vedeţi în fotografiile de pe blogul lui Honey, încă nu i-am explorat toate funcţiile, la mama lui îl cheamă aşa.
Dacă nu mă ajuta Călin parcă îmi era şi frică să mă joc cu el. Ce mă distrează foarte tare este că am opţiuni de genul: portret inteligent (înscrieţi-vă pe o listă, fac fotografii pentru CV-uri, succes garantat!), portret animal de casă (şi uite aşa mi-am găsit o nouă carieră, Lillee, îl facem star pe Capone!), muzeu (voi fi o fiinţă cultă, exponate vă fac pe toţi!), etc. Plus că pot să îl aşez undeva şi în 10 secunde am timp să fug să fac o faţă artistică şi să văd după aceea ce a ieşit! L-am testat pe Honey, Doru şi pe unul dintre elefănţeii din colecţia mea, bineînţeles jocurile sînt deabia la început.
Dezavantajul major este dimensiunea... după cum spunea şi Miju, nu ştiu cum îl mai pun eu în buzunarul de la blugi şi să îl scot să fac poze din mers, de pe bicicletă... sugestia cu buzunarele supra-dimensionate rămîne în analiză!

luni, 4 iulie 2011

Narcise de vară

Mama respectivă este mare fan comandat tot soiul de chestii prin poştă. Se pare că a intrat într-un circuit vicios cu cărţi de grădinărit, reţete, medicină alternativă şi altele. Tot de acolo îi vin şi nişte plante, de o sănătate îndoielnică spun eu! Un lucru pozitiv tot a comandat... respectiv bulbii de lalele roz, bătute (poate vi le arăt o dată) şi narcisele de mai sus! Mi-a spus că sînt narcise de vară. Le-am căutat pe net şi prietenul google spune că înfloresc vara doar în primul an, apoi vor înflori cuminţi, primăvara! Ce îmi place la ele (pe lîngă floricelele delicate, culoarea fildeşului) este parfumul, mi se pare că miros a iasomie! Sper să înflorească şi anii viitori, din cei cinci bulbi, mama a plantat doi în grădină (n-am rezistat şi am tăiat una dintre flori pentru dormitorul meu) şi trei într-un ghiveci, va trebui să îi mut şi pe ăştia, cu tot cu pămîntul lor, aştept să le treacă înflorirea.

duminică, 3 iulie 2011

Disaster Struck

Și habar n-am cînd s-a întîmplat... E drept că au tot fost ploi și a bătut vîntul dar nu știu cînd s-a rupt din rădăcină o parte din oțetarul din spatele grădinii, azi l-am văzut și dacă eu sînt chioară, poate îl vedea Paul vineri dar... nimic! E drept că, la jungla mea... o asemenea chestie se integrează în peisaj! Bine că n-a căzut în capul nimănui!
Acum am o mare problemă: l-am tras la o parte de pe tufa de bujori și de pe tufiș dar... cum naiba îl fac bucăți să îl iau de acolo, că e greu!
HELP!

sâmbătă, 2 iulie 2011

After the show

Pentru că vremea a ținut cu noi, ne-am putut bucura ieri seară de spectacolul din Piața Mare, cu Carmina Burana, cu Filarmonica din Sibiu, corul Filarmonicii Transilvania, dirijor Theo Wolters (Olanda), soliști: Cristian Ardelean - bariton, Valentin Racovean - tenor și soprana Nicoleta Colceiar.
Nu am mai cumpărat bilet, pe motive de vreme incertă, dar se vedea și se auzea foarte bine și din afara gardului ce delimita spațiul cu locurile pe scaune. Pentru ceva tot am regretat că nu eram acolo (nu cred că era mai cald pe scaun): în zona în care stăteam, nu toată lumea era 100% interesată să asculte. La un moment dat, mă enervau niște americani, nu știu cum fac ăștia, au un timbru și un ton ridicat, ceva de genul... noi sîntem deasupra voastră! povesteau despre tot soiul de chestii, mi-am luat prietenii și am plecat de acolo.
După cum vă spuneam, a fost prima dată cînd am ascultat Carmina Burana live, înregistrarea pe care o am eu e veche, pe casetă audio, cred că am făcut rost de ea prin facultate, de la TNRS. A fost un spectacol reușit, normal că eu priveam cerul și norii și combinația cu muzica! Au fost spectaculoase și laserele, puteți vedea partea finală înregistrată de Călin. Pentru că nu eram la prima audiție pot cîrti puțin la interpretarea vocală a două dintre bucățile mele favorite: Olim Lacus Colueram (12), asta mi se pare destul de solicitantă pentru tenor, la fel bucata pentru soprană, Stetit Puella (17), vă las să o ascultați în interpretarea lui Kathleen Battle. Cei care ați fost aseară veți auzi diferența.

Vă copiez mai jos traducerea în engleză a versurilor acestei bucăți, dacă vreți și pentru celelalte și mai multe despre Carmina Burana, găsiți aici.
"A girl stood in a red dress; if anyone touched it, the dress rustled. Eia!
A girl stood like a little rose; her face shone and her mouth bloomed, Eia!"

vineri, 1 iulie 2011

Mi-e somn

Tare greu cu trezitul dimineaţa, mai ales cînd plouă şi e vremea asta închisă. De dimineaţă, sună telefonul la ora programată, Arin dormise cu mine, mă simte mişcîndu-mă şi îmi spune fără să deschidă ochii: "Pa, Mama!" Eu îi zic: "am amînat alarma 10 minute, mai dorm! "La care el, tot cu ochii închişi: "Nu 10, pune 5 sau 2 sau 1! Că trebuie să te scoli să mănînci, să te îmbraci, să mergi la serviciu... că VIAŢA E GREA!" Şi se întoarce pe partea cealaltă! Phiii... ce program mi-a făcut copilul! Ca un om mare!
Că tot vă povestesc eu despre copii şi ale lor isprăvi, alaltăieri dimineaţă au ajuns la mine la serviciu şi au parcat în biroul colegelor mele, unde ştiau ei că se aleg cu post-it-uri şi markere să se joace puţin. Eu n-am văzut ce meştereau ei acolo, aveam ceva de rezolvat cu mama respectivă înainte să plece cu copiii. Ieri, privesc contrariată tocurile uşilor din hol, unde erau bileţelele de mai sus... şi aflu că Radu aplicase nişte norme P.S.I.! :)) Notă pentru Doru: Cred că a făcut rost pe cont propriu de Manualul Pompierului! :))

Carmina Burana

E frumoasă și ploaia, sînt nemaipomeniți norii de zilele astea dar parcă aș vrea soarele și căldura înapoi. Mai ales pentru că vreau să pot aprecia în liniște spectacolul programat în seara aceasta în Piața Mare, cu Carmina Burana, cantata compusă în 1935 și 1936 de către compozitorul german, Carl Orff . Nu mai știu cînd am ascultat-o prima dată, e impresionantă, mai ales bucata inițială și finală, "Fortuna Imperatrix Mundi" (sau "O Fortuna"). Sigur o știți cei mai mulți dintre voi, din filme, piese de teatru sau alte producții unde a fost folosită. Nu am ascultat-o niciodată live, cu atît mai puțin acompaniată de efecte speciale.
Carmina Burana - O Fortuna

Asculta mai multe audio diverse

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service