vineri, 29 aprilie 2011

"Îmbărbătarea" vampirilor...

Fără îndoială există o mulţime de subtilităţi lingvistice atunci cînd vrei să faci o traducere cît de cît adecvată originalului. Trebuie să recunosc că am făcut destule gafe în domeniu. În urmă cu ceva vreme mă distram de o fotografie de pe faţăcarte, făcută într-un hotel cu pretenţii din România, unde apa plată era tradusă în engleză ca şi "plate water". Astăzi ne-am distrat foarte tare la serviciu, cînd şefa mea ne-a povestit ce găsise în meniul restaurantului din complexul "Prinţul vînător", din Turda (oricum, şi varianta în română este deosebită):

- Bărbăţie distrusă de vampir

aka

- Damaged prick/dick of a vampire...

Ca să vezi... am găsit şi fotografie pentru chestia asta, se pare că există un profil de utilizator pe faţăcarte, cu numele ăsta... cum ar spune Andi Moisescu: Mă'nclin!

joi, 28 aprilie 2011

Ce nu mi-a plăcut în Londra...

Foarte puține lucruri, evident, subiective:
1. nu mi-am cumpărat elefănțel pentru colecție... :( Mai mult ca sigur nici nu am căutat destul, văzusem la un moment dat la magazinul de la Pavilionul Regal din Brighton dar erau cam mari pentru dimensiunile celor de acasă și m-am gîndit că voi mai căuta... țeapă!
2. faptul că intrarea în bisericile "renumite" se plătește și se plătește mult! Lucru cu care nu sînt de acord. Și mai spun ei în afișele de la intrare că nu îi taxează pe cei care vin să se roage dar că trebuie bani pentru întreținerea bisericii... bla, bla! La catedrala Sfîntul Paul, intrarea pentru adulți era 14,5 lire. Ei scriau acolo că au anual 1,5 milioane vizitatori și că întreținerea clădirii le ia 7 milioane de lire anual. Înmulțiți și voi 14,5 cu 1,5, mai scădeți ceva, că or fi și copii... dar totuși... dacă erau interesați doar de păstrarea clădirii... puteau înjumătăți taxa de acces! La Westminster Abbey era 16 lire (în fotografie este una dintre porțile de acolo). Mă gîndesc că la Sf. Petru, în Roma, cheltuielile sînt mari, cu toate astea, nu se plătește intrare! Mda... ei au Vaticanul în spate!
Cam atît... dacă mă mai pot gîndi la ceva care să nu-mi fi plăcut, vă voi spune! În rest, Londra și ce am mai văzut în Anglia mi s-au părut minunate!

miercuri, 27 aprilie 2011

Sînt o tartă cu fructe...

Se pare că în viaţă nimic nu este întîmplător! De Paşti am făcut tartă cu fructe, azi aflu că aş putea fi un astfel de desert... şi eu care mă vedeam... "dulce ca o savarină..." (ştiţi voi... aka Pufoşenia din Robotzi).

marți, 26 aprilie 2011

Fashion Victim...

... sau nu, cert este că, de fiecare dată cînd intru la Bazaar Outlet, pe Bălcescu, plec cu cîte ceva! Pentru că astăzi aveam ceva timp liber înainte de masaj, am aterizat din nou acolo! Primiseră marfă nouă, lucru de care fusesem înștiințată și pe mail, o dată ce cumperi ceva din magazin, beneficiezi și de acest serviciu.
Azi, nu m-am mai putut despărți de rochița din dreapta. Pentru că nu vedeam cum se așează... cu tenișii în picioare, tanti de acolo a fost tare drăguță și mi-a adus o pereche de sandale cu toc... faaaiiineee!!! Și arătau așa de bine pe picior... și cu rochița... Vă vine să credeți că nu mi le-am luat?
Ooofff... dacă nu ar fi avut tocul ăla de 10-12 cm... normal, n-ar mai fi arătat la fel de bine! Dar eu nu eram pregătită să stau doar frumos la cameră încălțată cu ele... m-am gîndit imediat cum ar fi să dansez, am exersat și mersul și am spus... nu se va putea! Adică s-ar putea să dau fîț-fîț din fund, pe distanțe scurte... Cu tot regretul de rigoare...
Ce ziceți, ar fi trebuit să spun că "baba suferă la frumusețe" și să mi le iau?

Incredibil...

M-am mai plîns eu de mulţimea de mailuri pe care le primesc, redirecţionate de către prieteni. Şi cum le deschid sau nu. Chiar dacă nu le deschid imediat, mail-urile de la Carmen le deschid "atunci cînd trebuie"! Ţin să vă împărtăşesc şi vouă conţinutul unuia dintre ele, pentru că mi s-a părut extraordinar, aşa cum era anunţat:
" In China exista un dans extraordinar care se numeste "Guan Yin cu o mie de miini"

Datorita gradului de coordonare cerut, executia perfecta ar fi fost extraordinara, chiar daca aceste dansatoare nu ar fi fost surde.

Da, este adevarat, cele 21 de dansatoare sunt complet surde si mute. Ele urmaresc semnele antrenorilor situati in cele patru colturi ale scenei, realizind un spectacol remarcabil.

Debutul international a avut loc la Athena cu ocazia spectacolului de inchidere a Jocurilor Olimpice 2004. Dar acest dans face parte din repertoriul Trupei de artisti chinezi cu handicap de mult timp.

Prima dansatoare are 29 de ani si este diplomata a Institutului de arta dinHubei. Videoclipul a fost inregistrat la Beijing

Acum priviti..."

duminică, 24 aprilie 2011

De Paști

Acum doi ani am fost pentru prima dată la slujba de înviere, datorită prietenilor din Old Friends, undeva la Șinca Veche, un loc special, mi-a plăcut mult, nu știu dacă pentru experiența religioasă cît pentru imaginile și sunetele deosebite. Încă vizualizez, șirul de lumînări aprinse urcînd pe deal, spre biserică, printre copaci, sunetul clopotelor sau atmosfera din mica peșteră de acolo. Anul trecut am fost la Sibiel... anul ăsta, nicăieri, n-am simțit nevoia să merg, cred că mi-a ajuns frumusețea pădurii, covorul de frunze și crengi uscate rupt de buchețele de violete, de spînz sau măcriș, lumina după-amiezii printre crengile crud înfrunzite... am petrecut mai multe ore acolo ieri, pe bicicletă!
Nu știu ce să vă urez, sper să aveți zile cît mai frumoase, să le petreceți alături de cei dragi și să nu uitați să fiți vii!

P.S. Contribuția mea la masa de Paști de anul ăsta: ouă vopsite în coji de ceapă și tartă cu fructe! De restul s-a ocupat mama... :)

vineri, 22 aprilie 2011

Din Cutie, la Bătrînei și taxiuri...

V-am povestit mai devreme despre Cutia (The Box), noul local deschis pe Calea Dumbrăvii, peste drum de ITM, telefoane, etc. Miercuri, după vizita acolo, am mers să cînt în Oldies, karaoke night. Cu ocazia asta am aflat ce-ar trebui să simtă cineva hărțuit pe scenă, că m-am trezit cu un individ, cu ochii libidinoși-porcini în timp ce cîntam, a trebuit să urce unul dintre body-guarzi, să îl "plimbe" de acolo. Sper că vă dați seama că am continuat să cînt... în timp ce încercam să-l evit! :))
Cînd plecăm de acolo... eu în primul taxi, GG în al doilea, taximetristul... mă ia direct cu un Ciao! entuziast. Eu, rezervată... Bună seara! Nu mă tutuiesc cu străinii... nu mă tutuiesc nici după 4 ani cu Alin de la masaj, chiar dacă este cu 10 ani mai tînăr decît mine. Sesizează aspectul și îmi vorbește cu dumneavoastră după aceea. Oricum, se pare că avea chef de povești, așa că, pînă acasă știu deja de unde alimentează cu gaz, cît îi ia la un drum de Cluj, cît i-a luat pînă în Amsterdam, ce a mai lucrat, etc.
Ieri, în loc să dorm ca tot omul, să recuperez noaptea nedormită... merg să bag 100 și ceva de ture la bazin, că nu e deschis zilele astea. Minunat! Cu două reprize de cîrcei cu tot! Cînd ies, GG mă corupe la un after-work (pentru ea), after-pool (pentru mine) drink. Tot în Cutie... că deja ne-am virusat! După un suc la aceeași masă și o poveste de-ai ei, de era să cad de pe scaun de rîs... o conduc spre locul unde erau prietenii noștri și îmi chem un taxi. Cînd vine... ce să vezi... același tip din seara trecută! Mă recunoaște și el și mă întreabă: Unde vă duc? Acasă? Hihi... deja știa omul traseul! Mi-a plăcut asta!
Din nou... povești! De data asta, despre localurile unde ieșim: eu în Oldies, el în Liquid... Ce a fost cel mai tare a fost scurta etichetare a clienților: în Oldies, femei divorțate și bărbați care nu au avut în viața lor o femeie... (poate se referea că nu au fost căsătoriți, că populația masculină de acolo nu mi se pare chiar virgin Mary), mă apucă rîsul, îi spun că a foarte nimerit-o, și eu sînt o femeie divorțată... ok, trece mai departe... Liquid, cu bani dar fără fițe, Kapital, nu mai știu dacă erau cu sau fără bani și cu fițe... Aflu și cum mama lui avea tot timpul masa ei în Liquid, cum l-a inițiat și pe el și cum el a continuat tradiția familiei și stă la VIP-uri, etc. La care eu gîndesc cu voce tare cum că mai e o vreme pînă voi merge și eu cu copiii în club. Eram aproape de casă. Nu prea digeră chestia cu copiii, că îi dădea cu virgulă:
- Dvs. aveți copii?
- Da, doi băieți!
- Fain, e frumos să ieși, să ai copii, bla, bla... nu m-aș fi gîndit, că nu arătați...
- Dar cîți ani credeți că am? Aprinde lumina... se uită la mine...
- Maxim, dar maxim 29 de ani!...
Ha, mi-a făcut omul seara, s-a scos pentru chestia cu femeile divorțate! Îi spun cîți ani am dar nu se poate abține, îmi spune Pa! Pa! la plecare, îi spun și eu Pa! Pa!, că eram bine dispusă... să vedem, la a treia tură cu taxiul cred că va reveni la Ciao! :)))

The Box

Atunci cînd am văzut pe fațăcarte că Mitichi se pregătește de o super petrecere și că ia și cîțiva prieteni cu el, mi-a atras atenția. Am intrat să văd fotografiile localului unde spunea că merge, The Box, și am rămas impresionată. Bine, știu că el oricum face fotografii reușite dar aici era mai mult. Design-ul era ceva deosebit, unitar ca și concept, trebuia văzut! Așa că... m-am băgat în seamă să aflu despre ce era vorba: seară Jagermeister!
Cum aveam deja în program karaoke în Oldies, am zis că merge să trecem întîi prin The Box, noul local... să vedem cu ce se laudă! Nu ne-a dezamăgit, fotografiile reflectă atmosfera de acolo, am stat la masa din stînga sus, probabil pentru că era petrecere, organizatorii s-au gîndit să alimenteze original scrumiera cățeluș... cu prezervative. Foarte inspirat!
Ne-a părut rău să plecăm, DJ-ul invitat, DJ Danika, o sculase deja în picioare pe GG, eu mă bîțîiam pe scaun, dar ne așteptau prietenii, plus că mie îmi era dor să cînt. După cum vedeți în fotografia trimisă de Mitichi (cealaltă am luat-o direct de pe pagina de facebook a localului, tot el este autorul), seara a fost una extrem de animată!

miercuri, 20 aprilie 2011

Orez... din nou

Cred că, dacă ar vrea cineva să mă chinuie, ar trebui să îmi scoată orezul din alimentație... ar fi distrugător!!! Ieri seară, un amestec cu orez sălbatic, cumpărat din Grecia, anul trecut. Nu m-am îndurat să îl desfac pînă acum, îl luasem să îl gătesc acolo, n-am mai apucat. Mare greșeală că n-am luat mai mult, e delicios! Mai am să îmi fac o dată. În stilul clasic: o parte orez, trei apă, ulei, vegeta, puse în vas jena pe plită. La final... praf de curry și sos de soia deasupra! Vă recomand sosul de soia de la Plus.
Alături, ciuperci umplute cu codițele lor, telemea, unt, sare, piper, cimbru, usturoi... și date la cuptor... un pic de pătrunjel proaspăt din seră... ce mai, sînt o ființă nesofisticată! :) Lîngă mine, Arin, meditînd la cum vor ajunge să îi placă și lui la un moment dat ciupercile... că doar seamănă cu tatăl lui! (după ce mă întrebase dacă lui îi plac...) Deocamdată, nu e cazul... copilul metafizic suferă doar meniuri limitate!

marți, 19 aprilie 2011

Elegant Orin... prin tufișuri trecea...

Știți deja că am o boală cu reciclatul. N-o am doar eu, probabil nu e așa de gravă la alții! Unul dintre prietenii mei care suferă de asta îmi aduce mie PET-urile strînse, pentru că știe că mă ocup să le dau mai departe. De anul ăsta lucrurile sînt mai ușoare pentru că cei care ridică gunoiul la mine pe stradă colectează selectiv, o dată pe lună, hîrtie și plastic/metal. Primim niște saci pentru asta.
Azi, așteptîndu-l pe Călin să vină cu portbagajul plin, nu m-am mai schimbat și mi-am făcut de lucru prin grădină... cu foarfeca, prin tufișuri... :) Arin prin pomi... să îi fac poze... După ce mi-a făcut și mie poze și melcilor strînși în oală... aranjați de el sub formă de față zîmbitoare, ce credeți că îmi spune:
Arin: Mama, nu crezi că ar trebui să te schimbi? Că ești îmbrăcată așa... elegant! Dacă te murdărești, te murdărești elegant! Dacă te schimbi de astea, te murdărești așa... ne-elegant!
Voi ce ziceți? Ar trebui să mă schimb totuși? Să risc să mă murdăresc "ne-elegant"? Că nu m-am putut abține și am scris prima dată pe blog...

P.S. Arin s-a apucat să deseneze pe ciment iepurași și găini și alte orătănii... unul dintre ăștia se întreabă: Oare Arin a fost cuminte? Nici nu știu ce să răspund... că mi-a cerut din nou să îi explic ce e aia SEX... asta după ce în altă zi mă întrebase cum se citește XXX... la care i-am răspuns icsicsics... și el: Nuuu, mama!!! Se citește sex... OMG! Urați-mi noroc să mă pricep să îi povestesc!

E bine și lunea...

Dacă Băgă se laudă cu cafeaua lui de duminică dimineața... eu o voi face cu cea de luni! Am mai avut o zi de concediu așa că m-am răsfățat acasă!
Sînt super mîndră de cana mea "Fashion", cumpărată dintr-un sătuc din Polonia! Numai bună pentru cafeaua cu lapte, făcută la ibric, pentru că nu am în dotare nușce espressor sofisticat!
A se aprecia de la distanță, "pîinea de Paști", făcută de mînuțele pricepute ale prietenei lui GG, trimisă plocon din Germania pentru părinții aceleiași GG. M-am lipit și eu de o bucățică... e delicioasă, bio ... și are de toate prin/pe ea: migdale, marțipan, lămîi, portocale confiate și alte alea! Yummmyyy! Mic dejun ideal de luat în grădină în timp ce admiri pomii înfloriți...

luni, 18 aprilie 2011

London Bike

Nu puteam merge la Londra fără să încerc și mersul pe bicicletă acolo, mai ales amintindu-mi unul dintre episoadele din Top Gear. După modelul lor consacrat, Jeremy, Richard, James și Stig participă la o cursă în capitala britanică. Nu mai știu care era punctul de plecare dar destinația era aeroportul Heathrow. Richard era pe bicicletă, Jeremy pe barcă cu motor, Stig în mașină iar James cu transportul în comun (sper să nu-i fi încurcat). Normal... a cîștigat bicicleta!
Așa că, într-una din zile am apelat la Boris's Bikes - așa cum numesc londonezii bicicletele pentru turiști, după primarul actual al Londrei, Boris Johnson. Chiar dacă ei o fac ușor malițios, mie mi se pare super fain sistemul de închiriat biciclete din Londra. Aveți nevoie de un card iar automatul vă va ghida cu un sistem touch screen. Prima jumătate de oră este gratuit, pînă în 60 de minute, 1 liră, iar pînă în 90 de minute ,4 lire. Tarifele ulterioare nu le-am reținut, dar puteți afla mai multe informații aici. Pe site am văzut că există și harta punctelor de închiriat bicicletele, asta mi-ar fi fost foarte utilă dacă aș fi consultat-o în prealabil pentru că nu sînt chiar în cele mai vizibile locuri lîngă obiectivele turistice importante. Eu am folosit trei biciclete, două dintre ele le-am adus înapoi în mai puțin de jumătate de oră, așa că experiența m-a costat doar o liră.
De unde m-am despărțit de Cosma, soțul gazdei mele era aproape catedrala Sf. Paul, am plasat undeva în apropiere prima bicicletă pentru a putea vizita. De aici, pe Fleet Street, Strand, unde am greșit încadrarea așa că, în loc de înainte spre Trafalgar Square, am făcut stînga pe Waterloo Bridge. N-a fost rea experiența, am putut admira Tamisa, London Eye, Big Ben și Parlamentul, m-am încadrat de data asta corect pentru a mă întoarce pe malul de pe care plecasem, pe Westminster Bridge, super senzația de a traversa Tamisa pe bici, într-o zi superbă. Aici a fost mai greu de găsit un loc de plasat bicicleta așa că nu m-am încadrat în jumătatea de oră dar iar a fost o chestie bună pentru că am descoperit puțin din cocheta zonă rezidențială din spatele Westminster Abbey. Inclusiv o casă în care locuise Lawrence al Arabiei. Eu îmi aminteam filmul.
Ultima bicicletă am luat-o de pe Strand și am mers din nou la catedrala Sf. Paul, pentru un espresso bun la cafeneaua cochetă din lateralul ei. Am apreciat întreaga experiență, nu a fost așa de greu să merg pe partea stîngă a drumului iar șoferii din trafic, în mare parte format din autobuze și taxi-uri, sînt răbdători. Poate mi-ar fi plăcut o bicicletă mai ușoară dar... nu le poți avea pe toate!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

HEADonizm

Una dintre micile/marile frustrări cu care m-am întors din Anglia este cea că nu am putut să îmi cumpăr un asemenea accesoriu... Nu mai erau atunci cînd am fost noi la librăria Waterstone din Blue Water Mall. Cînd am văzut-o pe Corina că vine cu ceea ce seamănă atît de bine cu un tel spre mine... m-a bufnit rîsul... dar, cînd a băgat chestia aia în părul meu... mmmhhh...
Mie oricum îmi place să mi se umble în păr dar chestia asta este special creată pentru masajul scalpului și e super faină senzația, mai ales cînd o manevrează altcineva!
Am căutat pe net și se pare că o poți comanda online, încă nu m-am dumirit dacă livrează și în afara Marii Britanii. Dacă reușiti să v-o procurați, să îmi spuneți și mie cum vi se pare!

vineri, 15 aprilie 2011

Orin se împiedică...

... se lovește, se zgîrie... de obicei! Nu, nu este un scenariu sado-maso, e doar verbalizarea acțiunilor mele din seria... "toate mi se întîmplă numai mie"! Sînt perfect capabilă să mă împiedic pe loc drept, să calc într-o groapă pe care am văzut-o în prealabil, etc.
Pentru că nu știu de unde să încep în descrierea experienței londoneze, vă voi povesti despre cum a debutat cu nervii de rigoare: adică fără celular după mine!
Aveam avionul dimineața devreme din Cluj așa că am mers acolo cu o seară înainte (noroc cu asta, că am stat și o oră blocați în trafic din cauza unui accident la Miercurea) și am dormit la un prieten. Respectiv n-am prea dormit că aveam stresul ca trebuie să mă trezesc la 4 dimineața. Cînd am reușit să adorm, a sunat alarma, la 4 fără un sfert, repede la duș, îmbrăcarea, buimacă încă am verificat dacă n-am uitat ceva, părea că nu, așa că, valea cu taxiul la aeroport. Bye, bye, check-in-ul făcut online, vama și merg direct la poarta de îmbarcare unde mă gîndesc să verific cît este ceasul... pauză mobil! Nu știu voi, dar pe mine m-a îngrozit gîndul că nu pot suna pe nimeni și nu pot fi sunată, aveam o cartelă de fix dar nici un telefon de genul în aeroport. Mă gîndeam și cum o voi anunța pe mama că am aterizat cu toate piesele componente, că știam cum intră în panică.
În fine, ajung la Lutton - Londra, 7 dimineața, în viața mea n-am văzut atîta lume să aștepte să treacă prin vamă, nu știu cîte avioane aterizaseră, păreau să fie șapte - opt sute de persoane, cei de la aeroport își cereau scuze în toate limbile posibile pentru ce era acolo. Și eu care îmi închipuiam că voi trece super rapid doar cu bagajul de mînă. Poate data viitoare!
A fost interesant de aflat ce număr de telefon are mama, singurele numere de telefon pe care le știam pe de rost erau mobilul de serviciu al lui GG - evident, nu a răspuns la ora aia - și numărul de fix de la serviciu. Așa că, am sunat la serviciu unde îi lăsasem Corinei numărul de telefon al mamei mele, să o sune, să îi spună că am aterizat și să o sune mama pe Corina la care eram în Anglia (îi lăsasem numerele ei de telefon, în urma unei parlamentări asidue, pînă la urmă mai bine așa) să îmi spună ce număr de telefon are... :)) Cînd am dat de Cristi (tot prin combinații de n luate cîte ț) și el a dat de telefonul meu, avusesem șase apeluri nepreluate de la mama... Epopeic! Așa că... m-am trezit că îmi cumpăr cartelă de Anglia, cu telefon de împrumut și cerșind numere de telefon pe facebook, printre altele!
Normal că trebuia să închei sejurul tot stresată pe aeroport, atunci cînd am constatat că îmi este refuzat cardul, de două ori, la un magazin (mai aveam doar euro și era nașpa cursul), verific și la bancomat, sold zero!!! Cardul pe care trebuia să fi intrat pensia alimentară... și pe care îl folosisem la închiriat bicicletă în Londra. Trebuie să recunosc că nu le-am dat credit britanicilor și i-am bănuit că mi-ar fi golit cardul cu această ocazie. Așa că... un nou stres pînă la sosirea în țară și recuperarea mobilului (mă aștepta cu el sora lui Cristi în aeroport, super drăguț din partea ei!)... sunat tatăl copiilor și aflat că de fapt cei de la firma la care lucrează nu îmi viraseră în 10 banii așa cum trebuia. Asta după ce o sunasem și pe Corina să caute între hîrtiile aruncate de mine bonurile aferente bicicletelor folosite...
Morala fabulei: coborîți din nori (asta pentru mine), purtați și o agendă clasică cu numere de telefon și... coborîți din nori (din nou pentru mine)!

marți, 12 aprilie 2011

***

Dupa patru zile pline, am gasit o dupa amiaza libera, in care sa incarc poze si sa stau cu laptopul Corinei in brate. Stiu... cam superficial atunci cind ai atitea lucruri minunate de vazut in jur! Sint norocoasa sa fiu aici, linga Londra, sa ma plimb prin castelul din Leeds si gradinile lui, sa imi maninc sandwich-ul pe treptele din Trafalgar Square sau avind Tower Bridge in fata, sa imi fluture parul in briza marii...
Mai multe povesti atunci cind ajung acasa...

vineri, 1 aprilie 2011

Curățenie pe lîngă pista de biciclete...

Prietenii mei bicicliști de pe fațăcarte știu deja de această acțiune pentru că am trimis mai departe invitația de a participa la ea. Detalii găsiți pe pagina eco-warriors.
Celor care nu știți, vă spun că mîine vom fi în Pădurea Dumbrava, în zona pistei de biciclete, pentru a strînge gunoaiele din zonă. Întîlnirea este la orele 9:00, la Cupolă, sau locul unde cînta fanfara, cum vreți să îl numiți!
Nu știu dacă v-am spus, e un sortiment de bere care sigur place mult românilor... că văd dozele alea peste tot pe unde mă duc, aruncate pe unde se nimerește, din păcate!
Sînt curioasă dacă ni se vor alătura toți pietonii ăia care folosesc pista pe post de alee... mai mult ca sigur, gunoaiele nu au fost lăsate de cicliști!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service