vineri, 31 decembrie 2010

Am un copil norocos

În urmă cu vreo cinci ani cel puțin am descoperit un produs de acumulare pentru copii, Contul Junior de la Țiriac. De atunci, cel puțin alocația lunară mergea acolo, multă, puțină, era ceva! Acum, mulțumită Corinei, am aflat că dobînda era mai bună la Raiffeisen, pentru produsul similar, Planul de Economii pentru copii. Datorită momentului la care le-am făcut contul, am intrat în perioada de activitate a promoției "Cu Raiffeisen Bank ai numai de cîștigat pentru copilul tău", încheiată pe 15 decembrie. Cu ocazia asta, contul proaspăt deschis al lui Radu a cîștigat 500 de lei, așa că pot spune că este norocul lui, primii lui bani! (sursa foto)... Ieri am fost la bancă și am semnat un proces verbal de primire/acceptare a sumei (mă anunțaseră de săptămîna trecută) iar în 10 zile îi vor intra în cont. Sper ca viața să le rezerve multe alte surprize de felul ăsta copiilor mei!
P.S. Să nu uit: Un An Nou Fericit, cu sănătate și bucurii pentru toți!

marți, 28 decembrie 2010

Guest Post

Înainte de Sărbători am fost invitată de către Traian să scriu un text pentru o ediție mai specială a săptămînalului Turnul Sfatului. Vă pot spune că m-a bucurat lucrul acesta, ce am gîndit eu găsiți aici. Vroiam să vă arăt doar îngerașul făcut de mine în zăpadă, sînt tare mîndră de el, ar trebui să încercați și voi la următoarea porție de nea!

luni, 27 decembrie 2010

Lenevesc

N-am mai scris o vreme pe blog. Chiar dacă au fost lucruri despre care mi-ar fi plăcut să o fac. Sărbătorile aduc cu ele și o stare de letargie, cel puțin pentru mine. Aștept să treacă cumva, mă fac mică și îmi supăr prietenii și cunoscuții prin lipsa urărilor și a sms-urilor ce le înlocuiesc în zilele noastre.
Ce mi-a plăcut săptămîna trecută a fost să merg cu copiii la Păltiniș, într-o mini-excursie organizată de profesorul lui Radu de la cercul de navo-modelism. Trebuia să fim mai mulți, adică eu nu trebuia să fiu, pentru că îmi luasem ziua aia liberă pentru a putea face puțină curățenie. Pînă la urmă am fost doi adulți și trei puști. Nu regret că am mers, datul cu "fărașul" alături de copii pe o pîrtie destul de golașă și neprietenoasă cu fundul meu a fost un mod mult mai plăcut de a îmi petrece ziua. Plus că, sufletul meu a primit anticipat cadouri de Crăciun... bucăți de cer spectaculoase. Am făcut zeci de fotografii dar asta mi se pare cea mai reușită, una dintre surprizele pe care ți le rezervă contre-jour-ul: silueta colegului lui Radu, profilată pe cerul ăla minunat...

marți, 21 decembrie 2010

Spente Le Stelle...

Aseară nu erau "stinse" stelele, străluceau chiar frumos, întîmplarea face că nu mergea iluminatul stradal aşa că, aveam doar luna (aproape plină) pe cer, lumina enigmatic, albastru... (sursa foto) Şi zăpada părea colorată, cerul se declina în tonuri le mării, cu o fîşie luminoasă deasupra pămîntului, pe care se conturau nişte nori alburii. Îmi dau seama cît sîntem de afectaţi de poluarea luminoasă, cerul avea o cu totul altă profunzime fără becurile de pe stradă.
Azi se pare că sîntem în plină eclipsă totală de lună, păcat că este zi şi nu o putem vedea...
Dedicaţia mea pentru ziua de astăzi, o melodie pe care o ascult în timpul masajului de luni, este preferata mea, Alin mi-a împrumutat CD-ul să îl copiez, avea şi discografia aşa că am găsit-o pe net:
Emma Shapplin-Spente Le Stelle


Asculta mai multe audio diverse

luni, 20 decembrie 2010

My Life on Facebook

Cred că am recunoscut de mai multe ori că petrec prea mult timp pe Faţăcarte. O aplicaţie care mă distrează, am folosit-o şi anul trecut, este cea care îţi face un colaj din status-urile avute în anul precedent. Frunzărindu-le, îmi aduc aminte de momentele mai bune sau nu...

duminică, 19 decembrie 2010

Ice, Ice, Baby...

Azi am inaugurat gheața patinoarului din Piața Mare. Am luat patine de la ei pentru că nu le-am mai găsit pe ale mele. Motiv pentru care acum am răni la amîndouă gleznele (m-au jenat teribil) și vînătăi multiple! Știu că pare aiurea să dau vina pe patine pentru căzăturile mele, dar aici, chiar așa a fost, că nu eram obișnuită cu ele, nu aveau zimții din față - pe care patinele mele îi au - lucru cu care eu frînez așa că... de cîteva ori, încercînd să fac asta, n-am reușit decît să reeditez povestea cu Bambi pe gheață, am acum urme în ambii genunchi... nici n-au trecut vînătăile de la caiac, că am unele noi... :) prevăd reacția lui Alin, mîine la masaj... "na, acum ce-ați mai făcut?!" Cred că n-am căzut de atîtea ori nici măcar în tinerețe, atunci cînd băieții găseau oportun să își manifeste sentimentele prin trîntit frumos pe gheață! Din proprie inițiativă nu îmi amintesc să fi căzut decît de două ori în trecut, dar atunci cînd am căzut am făcut-o temeinic: prima dată, în timp ce patinam în viteză cu spatele (pe patinoarul vechi), mi s-a înfipt lama patinei într-o gaură din gheață și am făcut un salt în spate direct pe noadă... n-am mai fost în stare să mă ridic o vreme... stăteam în genunchi pe gheață pînă au venit prietenii mei să mă ajute. A doua oară, din nou cu patine închiriate, pe un patinoar în Italia, aici am prins o zonă cu ace de brad și conuri scuturate pe gheață, eu din nou vitezomană, de data asta am plonjat în față pe gheață, am reușit să mă lovesc în zig-zag: genunchi, șold, coaste... și acum simt durerea din dreapta, deasupra sternului, unde mi-am fisurat/zgîlțîit vreo coastă sau cartilagiu.
Hmmm... cam multe văicăreli prin postarea asta... una peste alta n-a fost chiar rău, picii s-au distrat, au măturat gheața în repetate rînduri dar nu s-au lăsat păgubași, am încercat să îi învăț cît de cît, va veni și ușurința patinatului cu timpul!

vineri, 17 decembrie 2010

Ozosep Party

Mai nou, sîntem răsfăţaţi culinar la party-urile din Old Friends. Mîine... ceva unguresc... gulaş, pentru Ozosep Party!
Descrierea de pe blog-ul lor:

"Se apropie sarbătorile de iarnă...
S-a așternut zăpada, se aud colinde, sunt luminițe aprinse peste tot...
E momentul să fim mai blânzi, mai buni, mai ințelegători, mai iubitori...
E timpul să privim doar parțile bune din toate lucrurile...
Asa ca sâmbăta, 18 decembrie, în Old Friends luăm parțile bune de la vecinii (sau concetățenii) noștri dragi maghiarii.
Gulaș, pålinca, puțina muzică și cam atât.
Party-ul ține pâna dimineață!
Gulașul probabil se termină pe la miezul nopții!"

Dacă v-am făcut poftă, ne vedem acolo!

luni, 13 decembrie 2010

Cu caiacul în decembrie...

Hai că n-am înnebunit de tot! Adică nu am fost pe rîu, lac pe vremea de afară. Dar... am fost la bazinul Olimpia, vorbit, plătit, date din buletin, dezinfectat caiace, tot tacîmul... s-au ocupat Radu şi Seba de asta.
Am fost 8 persoane şi trei caiace. Tibi, Isty (Beţigaş) şi Florin au venit pentru asta din Cluj, Cosmin din Craiova, Radu, Seba, Cipi şi cu mine... de acasă! Şi Mircea, care ne-a făcut poze şi ne-a filmat! Eu am ajuns mai greu, că n-am reuşit nicicum să mă trezesc să fiu la ora stabilită, 9:00 (pe motiv de dansat prea mult în noaptea precedentă), am ajuns doar pe la 11:30. Suficient, părerea mea, pentru că şi după "doar" o oră şi jumătate, mă pot lăuda cu o febră musculară de toată frumuseţea!
Ce făceam noi cu caiacele la bazin? Băieţii făceau antrenamente de ranversare, adică să se întoarcă cu caiacul şi să revină la poziţia iniţială, cu sau fără ajutor... eu, vroiam doar să aflu cum e să te răstorni cu caiacul (n-am păţit-o niciodată pînă acum), cum e să fii cu capul în jos şi caiacul deasupra şi cît de uşor pot să mă extrag din caiac. Dacă nu ştiţi, pe caiac se prinde o "fustiţă", care împiedică apa să intre, în care stai prins, asta are un mîner în faţă, de care trebuie să tragi în cazul în care te răstorni. Eu am încercat într-un mediu controlat! Ştiu că în rîu nu va fi la fel, că apa nu va fi transparentă iar eu nu voi avea ochelarii de înot dar, oricum, nu strică puţină practică. Cel puţin în bazin nu a fost foarte traumatizant, am mai luat şi apă, că de, intram în apă dintr-un unghi diferit celui cu care sînt obişnuită. Am făcut încercări de răsturnare şi ridicare la loc, cu punct fix, adică ţinîndu-mă de marginea bazinului, braţele mele se resimt după astea. Am mai luat apă şi din prea mult elan la revenirea dintr-o răsturnare... m-am mai răsturnat o dată... în partea opusă... :))
Cu alte cuvinte... am bifat-o şi pe asta... aştept deja primăvara şi vara viitoare pentru dat cu caiacul în natură!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

A fost Zumbathon!

Aproape 150 de persoane au dansat astăzi pentru Roxana Gherghel, tînăra de 21 de ani, bolnavă de tetrapareză spastică, în cadrul Zumbathon, un eveniment organizat de Zumba Sibiu . A fost frumos, a fost epuizant, sinceră să fiu, la un moment dat nu mă vedeam rezistînd pînă la sfîrșit, dar, alături de prietenii mei (unii dintre ei, pentru prima dată la Zumba), am rezistat eroic! Au fost și coregrafii noi, foarte faine, scurte momente de dans profesionist, nu cred că e greșit să spun că toată lumea s-a simțit tare bine! Într-adevăr am avut parte de "dans nebun", cum îl anunțau în comunicatul lor Laurențiu și Claudia! Sigur veți vedea fotografii și filmulețe mai bune în presă, pe net sau pe site-ul Zumba, atunci cînd vor fi disponibile! Cipi, fotograful de serviciu, a făcut ce a putut cu aparatul meu rudimentar.
Și, dacă tot am ars calorii la greu în seara asta, voi face ce nu trebuie, adică le voi pune la loc, pentru că în Old Friends Pub este POMANA PORCULUI PARTY!!! adică fun-fun-fun și mîncărică super bună... făcută de Cosmin și Andreea, pentru toată lumea, din partea casei!!!

Jucăria ta, bucuria altuia!

De joia aceasta, Freecycle este din nou prezent în Tîrgul de Crăciun din Piața Mare. Sînt convinsă că fiecare aveți pe acasă lucruri pe care le mutați dintr-o parte într-alta, copiii s-au plictisit de jucăria sau cărticica respectivă, nici să o aruncați nu vă vine... Acum puteți face ceva cu ele! La standul Freecycle veți găsi voluntari bucuroși să vă explice conceptul Freecycle și cum putem să încercăm să ieșim din spirala consumului, dînd mai departe lucrurile care nu ne mai trebuie dar pot fi utile altcuiva. Îi găsiți acolo astăzi, între orele 15 și 19, joia și vinerea viitoare, între orele 17 și 21 și sîmbătă, 18 decembrie, în intervalul 15 - 19. Copiii dvs. pot schimba jucăriile, cărțile, jocurile aduse de ei cu altele de la stand sau le pot dona. M-am bucurat să văd foarte multă lume deschisă la ideea de a "recicla" lucrurile, în timpul petrecut de mine la stand, joia aceasta! Vă atașez și o parte din comunicatul Freecycle:
"Poţi să schimbi cărţile pe care le-ai citit cu unele pe care le-au răsfoit cu drag alţi sibieni, CD-uri / DVD-uri originale pe care le-ai ascultat de prea multe ori şi, mai ales, JUCĂRII.

Convinge-ţi copilul că jucăriile pe care le-a uitat într-un coş aruncat într-un colţ al camerei pot să fie bucuria altui copil. Fiecare copil care vine la standul Freecycle® cu o jucărie va primi alta în schimb. Noi credem că obiectele încă funcţionale nu trebuie aruncate numai pentru că ne-am plictisit de ele. Reciclează-le într-un mod util: dă-le altcuiva.

Dacă ai jucării pe care vrei să le donezi, le acceptăm bucuroşi. Toate jucăriile care vor rămâne în urma acţiunii de la Târgul de Crăciun vor fi donate copiilor de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Turnu Roşu, precum și copiilor din 5 familii cu dificultăţi financiare din satul Racoviţa."

joi, 9 decembrie 2010

I want to ride my bike...

Cred că ar fi trebuit să mi se spună că mersul pe bicicletă dăunează grav sănătăţii, că dă dependenţă! Spun că ar dăuna pentru că acum mi-e tare greu că nu o mai pot folosi, pe motive de frig şi vreme insuficientă! Şi mi-e dor, mi-e tare, tare dor! Vreau să îmi simt picioarele tensionate de efort şi vîntul în păr... şi senzaţia aia de libertate! Ieri, am fost în criză de timp dar n-am putut rezista, văzînd cît este de cald afară, să nu iau bicicleta şi să dau o fugă pînă pe cîmp, între serviciu şi mersul la zumba. Şi a fost frumos dar scurt şi bicicleta mea e plină de noroi acum, seamănă cu a lui Doru în poza asta! M-a distrat un grup de copii de pe stradă, m-au salutat la dus iar la întors s-au înşirat pe tot drumul să mă întrebe: "ce e aia din frunte?" - Este ca un fel de far. Frontală îi spune! Unii au rîs, o fetiţă a conchis: Ahaaa... frontală! şi am trecut mai departe. Nu ştiu dacă voi mai prinde curînd o zi călduroasă în care să am şi timp să scot bicicleta pe coclauri... :(
Queen - Bicycle Race

miercuri, 8 decembrie 2010

À la recherche d'un temps confus...

De Dan mă leagă multe şi dragi amintiri. A fost primul care a venit să se aşeze lîngă mine, cu ochii lui albaştri, întrebători, cu părul blond, ciufulit, în prima mea zi la Goga, în clasa a X-a. Mă transferasem la filologie după un an de informatică la Lazăr.
Am împărţit multe împreună în liceu şi în facultatea de jurnalistică. L-am admirat mereu, alături de Adi şi de Tică, erau mereu la curent cu ce se întîmplă în politica internă, externă, citeau enorm şi analizau lucid.
Cînd mi-a spus astăzi, că îşi lansează cartea "Bulversarea valorilor. Scrieri dintr-un timp buimac", m-am bucurat ca de o reuşită personală. Probabil că vă este familiar din apariţiile televizate la diverse talk-show-uri, din scrierile sale de pe HotNews. Recunosc, nu l-am citit constant, ştiu că m-a impresionat foarte tare un reportaj în serial, publicat după o periculoasă şi clandestină incursiune în Cuba, în rîndul dizidenţilor locali, posibilă şi cu ajutorul Pro Democraţia.
L-am întrebat de ce apare această carte. Răspunsul lui: "ca să avem cît mai multe perspective peste 20 de ani asupra vremurilor pe care le trăim azi." Mi se pare un lucru onest şi o încercare binevenită de a oglindi "timpul buimac" pe care îl trăim.
Deabia aştept să o citesc... deşi textele sînt disponibile şi online, va fi interesantă selecţia lor şi comentariile cititorilor alese spre a fi publicate.





Cartea se va lansa sîmbătă, 11 Decembrie, orele 15.00, la BCU, Galeria Galateca. Vor vorbi: despre carte Ioana Lupea, Andrei Cornea, Gabriel Liiceanu, Dan Tăpălagă.
De săptămîna viitoare puteţi comanda cartea online, pe site-ul HotNews.ro, cu autograful autorului.

luni, 6 decembrie 2010

Flying back...

Cred că nu trebuie să mă mire prea mult cîte coincidenţe îmi rezervă fiecare zi, cîte întîlniri - surpriză! Săptămîna trecută mă uitam pe Faţă-carte la albumul postat de cineva, vizibil pentru mine pe motiv de prieteni comuni, un frumos şi emoţionant remember pentru Mihai Vişan, pilotul dispărut prematur dintre noi, anul acesta.
Sîmbătă noaptea, după party-ul tematic din Old Friends, am ajuns şi în Oldies. Dansam, ca de obicei, pe scenă. La un moment dat vine şi mă salută un tip. Nu părea genul "ce faci, păpuşă?" aşa că i-am răspuns normal la salut. Aşteptam ceva explicaţii. Mi-a zis că mă recunoscuse dintr-un film din 1996, cînd zburasem ca pasager cu unul dintre avioanele uşoare, de la Aeroclubul din Sibiu. El îşi lua "botezul" atunci. M-a întrebat dacă îmi aduc aminte... normal că îmi aduceam aminte, a fost primul şi singurul zbor de genul. M-a mai întrebat și dacă îmi aduc aminte cum am fugit după o mașină să văd ce am mîncat ziua aceea (asta după zbor... :)). Îmi aduceam aminte și asta! Mi-a zis că cel care mă ajutase să urc în avion atunci, care tocmai zburase și el și pregătea avionul era Mihai Vișan! Asta nu îmi aduceam aminte, știam că îl cunosc de undeva! Eu i-am spus că am văzut pozele puse de el (Adrian) și l-am rugat să îmi trimită și mie filmul de atunci! Pentru că astăzi l-am downloadat, am capturat și imaginea ce ilustrează postarea.
Pe scurt, povestea: lucram din cînd în cînd pentru Antena 1 Sibiu în timpul facultății, (abia mai tîrziu am avut și carte de muncă la ei) și am mers să fac un reportaj despre Aeroclubul sibian. M-au întrebat dacă vreau să zbor. Normaaal! Și, iată-mă, surîzătoare și fericită în carlingă. Toate bune și frumoase, nu eram la prima decolare, a fost puțin altfel pe motiv de senzații accentuate de dimensiunile reduse ale avionului. În aer, pilotul îmi spune că el de fapt este și instructor de acrobații și mă întreabă dacă e ok să încercăm. Normaaal din nou! Și dă-i, și luptă, și picaje și looping-uri (dacă așa se numește datul peste cap cu avionul și în față și în spate)... foarte interesant! Mai ales la cît îmi plăceau mie roller-coaster-ele (alea mici, care erau în parcurile noastre de distracții, n-am încercat ceva mai profi)! Știu că o dată, la mare, m-am dat pe unul din ăla de 12 ori, nu mă mai dădeam jos! În avion nu mi-era frică, pămîntul era la o distanță apreciabil sigură (apreciabil de către mine), așa că, era ok să facem tumbe. Era mai ciudățel cînd spînzuram în chingi, că nu le strînsesem pentru modul acrobatic, și aveam corpul pliat la propriu în jurul chingii din talie, atunci cînd atîrnam cu capul în jos... :)) La un moment dat, am simțit totuși că stomacul meu nu trăiește la fel de fericit ca mine evenimentul! Am trecut de momentul aterizării, de cea mai mare parte a interviului pe care i-l luam personajului principal de acolo (nu îi mai știu funcția), și atît... i-am plasat cameramanului microfonul... că eu trebuie să fug de acolo! După mașină! N-am reușit să văd ce am mîncat dar nici bine nu îmi era. La editarea materialului... mîna care apărea în cadru ținînd microfonul era cea a lui Vali, el filma. După experiența asta, șase luni mi se făcea rău și în mașină, s-o fi dereglat ceva! Dar, a trecut și, nu-mi pare rău deloc!
În loc de încheiere, o frază care mie îmi place mult, din Forrest Gump: "Life is like a box of chocolate, you never know what you're gonna get!"

P.S. Din seria coincidențelor: pe lîngă inelul de la bunica mea, pe care îl purtam pe deget în ziua aia și astăzi la fel (dar asta e o regulă nu o coincidență pentru că îl port tot timpul), azi aveam și aceiași cercei...

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Randomization

Probabil că prima întrebare ar fi ce caută colajul ăsta aici... răspunsul este că nu există o explicație logică, e ceea ce am simțit eu azi! Mi-e frig și mi-e dor de vară, de mirosul reginei-nopții seara. Afară e alb acum, în sufletul meu tot alb, cu tușe turcoaz, cred, din moment ce am ales alăturarea asta de imagini.
Azi la bazin am avut parte de o imagine cel puțin suprarealistă, ploua înăuntru, cred că era condensul de vină sau acoperișul ăla care necesită reparații de atîta timp. Nu mă plîng de condiții, ăsta este, cu ăsta defilăm... dar dacă stăteai să urmărești picăturile de apă, mai ales după ce plecase destul de multă lume și suprafața era mai liniștită, îți inducea o stare stranie, lacustră...

vineri, 3 decembrie 2010

Caut hîrleţ cu bărbat ataşat!

Înainte să vă spun despre ce este vorba, o mică paranteză: mie îmi place să ilustrez postările de pe blog cu cîte o imagine, mică, mare, care să fie legată de subiect (că de, sînt foto-freak). Acum nu am la dispoziţie în arhiva proprie o fotografie cu ce spune titlul, poate dacă m-aş strădui, aş găsi vreuna cu mine, chinuită de talent cu hîrleţul în mînă dar nu e cazul. Şi dau google search: "hîrleţ cu bărbat ataşat"... evident, nimic folosibil! La bărbat cu hîrleţ... parcă aş mai găsi cîte ceva, majoritatea ştiri cu omoruri, chestii, socoteli violente şi... următorul banc:
Un bărbat merge noaptea printr-un cimitir şi dă peste un altul care face sex cu două femei. - Dă-mi şi mie una! - Pune mîna pe hîrleţ şi scoate-ţi cîte vrei! ...
Cum mie îmi plac chestiile macabre, mă gîndesc că se vor găsi şi printre voi amatori.
Revenind la ideea enunţată în titlu: chiar asta caut... pe motiv de scos hreanul din grădină, că tocmai am primit de la Miju, reţeta de preparat hreanul pentru iarnă. Cu voia lui, îl citez aici, în caz că mai au şi alţii fanteziile mele:
"hreanul. eu il rad si il oparesc, adica dupa ce e ras, il pun intr-o strecuratoare de ceai metalica, din plasa, si il trec repede prin apa care fierbe. apoi, cand se raceste, il amestec cu un pic de sare (si otet de mere si o lingurita de zahar si niste apa, daca e prea uscat...)
ok, retetele astea se fura, de fapt
oparitul asta al hreanului nu trebuie sa dureze, adica doar trecut usor prin apa ferbinte, scurs un pic si tot asa
pana se termina ce ai ras
in strecuratoare se pune cat intra, fara sa cada si neindesat"
Vă spun, dacă găsesc hîrleţul, bărbatul, dacă îmi iese hreanul şi cît am plîns pentru asta.

joi, 2 decembrie 2010

Apus cu sîrme...

Mă bucur atunci cînd mai prind soarele pe ultima sută de metri, dînd o altă personalitate norilor. Acum două zile, încercam în drum spre casă, să îl surprind cu telefonul mobil... în momentul cînd am declanșat m-am trezit că vorbesc cu Gabriela... mă suna chiar atunci, așa că... pauză apus... pauză nori, pînă am ajuns în fața porții nu mai vedeam decît casele... și ușoare urme din bucuria cromatică de mai devreme. Incredibil cît de rapid s-a dus totul... Azi am surprins un alt cer... cu alți nori desenați, fiecare cu frumusețea lui!
Și, o melodie de ascultat pe imaginea asta, de la Gabriela citire:
Amelie Poulain-la valse d'Amelie piano

Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 1 decembrie 2010

Inception Report

În ultima vreme, am văzut mai multe filme decît de obicei, mai vechi sau mai noi. Şi mi-am şi dat cu părerea pe aici despre o mare parte din ele. Am omis Cold Souls, un film despre care nu ştiu cum şi ce să vă povestesc, pentru că nu m-am prins neapărat de unde să-l apuc. Ok, interesantă ideea de a-ţi extrage şi stoca sufletul (ca să vezi, ar putea fi precum o boabă de porumb), de a testa sufletul altei persoane, cu schimbările de personalitate aferente. Dar, dincolo de asta, m-a pierdut, iar finalul abrupt m-a lăsat şi mai în ceaţă... În fine, acum vroiam să vă vorbesc despre Inception, filmul scris şi regizat de Christopher Nolan.
L-am văzut acum două seri iar Doru m-a provocat să scriu... poate aşa îl pricepe şi el! :) Nu ştiu cît l-a prins filmul pentru că iar comenta non-stop. Părerea mea despre film: are multe lucruri care îmi aduc a Matrix, dar, dacă Matrix este un film pe care l-aş revedea cu plăcere, nu acelaşi lucru se întîmplă cu Inception. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut, dar, nu m-a mişcat deosebit. Bine, efecte speciale cît cuprinde, actori care îmi plac şi care au jucat foarte fain. M-am bucurat să îi revăd pe Marion Cotillard şi pe Ken Watanabe (de care îmi plăcuse mult de tot în Ultimul Samurai) iar Leonardo di Caprio parcă începe şi el să semene a om matur.
Filmul se joacă mult cu ideea de realitate şi cu ideea de viaţă trăită în vis. Şi de vis în vis în vis în visul altuia! Să zicem că experienţa mea personală mi-a confirmat nişte lucruri legate de asta:
1. poţi visa că visezi, eu n-am trecut şi la nivelul trei.
2. poţi visa aproape acelaşi vis cu cel de lîngă tine.
3. poţi "construi"/"vizita"/"vedea" locuri/oameni complet necunoscuţi. Eu am descoperit oraşe întregi, habar n-am dacă există în realitate, dacă le-am "compus" eu din detalii pre-existente sau sînt resturile unor vieţi trecute.
A fost reuşit semnul de întrebare plasat în final prin titirezul în mişcare continuă... adică eram totuşi cu acţiunea în planul real sau eram încă în visul lui Cobb (personajul principal masculin) sau poate în visul lui Mal (personajul principal feminin), pentru că totem-ul = titirezul fusese al ei?

P.S. Mi-e tare dor să visez că zbor, nu mi s-a mai întîmplat de multă vreme şi încep să mă îngrijorez...

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service