luni, 31 mai 2010

Aide Memoire

Astazi nu-mi planificasem sa vad vreun spectacol, fiind ziua de masaj, noroc cu telefonul Andreei si cu propunerea de a incerca sa vedem una dintre companiile de teatru-dans israeliene. Stiam ca sint foarte buni la dans, am vazut in urma cu doi sau trei ani la festival niste spectacole care m-au impresionat. Nu aveam bilete dar am zis ca merita sa incercam la intrare. Era vorba despre Kibbutz Contemporary Dance Company, din Israel, cu spectacolul Amintiri/Aide Memoire.
Sa spun ca mi-a placut ar fi foarte putin. Ce a facut coregraful Rami Be'er din trupurile actorilor, din lumini, muzica si decorul sumar dar folosit la maxim, este greu de descris in cuvinte. Stiu ca este o tema "stoarsa" din greu, cea a Holocaustului dar este tragedia lor nationala si este dreptul lor de a o readuce mereu si mereu in fata publicului. Spectacolul nu este unul exagerat descriptiv in directia asta, desi pluteste undeva mereu spectrul lagarelor, obsedant inserat in coloana sonora, sunetul trenului, intelegem din coregrafia si disparitia dansatorilor de pe scena sfirsitul lor abrupt, dar lucrul asta este acceptat cumva, exista o frumusete uluitoare in miscarile lor, care te face sa simti doar bucuria trecerii.
Am cautat si textul leitmotiv al piesei, trebuie sa recunosc ca nu stiam de unde este, citindu-l inteleg si mai bine "timpul" fiecarui lucru, si imi dau seama ca am vazut toate astea sublimate in dans:

To everything there is a season,
a time for every purpose under the sun.
A time to be born and a time to die;
a time to plant and a time to pluck up that which is planted;
a time to kill and a time to heal ...
a time to weep and a time to laugh;
a time to mourn and a time to dance ...
a time to embrace and a time to refrain from embracing;
a time to lose and a time to seek;
a time to rend and a time to sew;
a time to keep silent and a time to speak;
a time to love and a time to hate;
a time for war and a time for peace.

ecclesiastes 3:1-8

duminică, 30 mai 2010

FITS 2010 - Primele zile

Era o vreme in care mincam teatru pe piine si nu ma saturam, erau 10 zile de festival, cind dormeam doua - trei ore pe noapte si era destul. Intre timp, nu mai am rezistenta aceea, am si alte obligatii (serviciu, copii), asa ca, ma multumesc cu ce apuc sa vad. Inca tin minte frenezia primilor ani de festival, cind erau sute de oameni la intrarile in spatiile de joc, se statea pe jos, pe scena, pe balustrade, pe oriunde era cit de cit loc liber. Acum, festivalul e mai asezat, nu mai este nebunia aia, si media de virsta mi se pare ca a crescut destul de mult, nu mai sint atitia tineri, probabil si pentru ca este tot mai greu de gasit/rezervat un loc. In zilele de inceput vedeam teatru dimineata, la prinz si seara, apucam si sa scriu pentru foaia festivalului, dans si povesti de tot felul in clubul de dupa (asa am cunoscut foarte multi oameni minunati), iar dimineata o luam de la capat.
La editia actuala, pot sa spun ca am bifat concertul Holograf din prima seara si focurile de artificii iar ieri, Acasa la tata, un spectacol al Teatrului Act, in regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iures, Gabriela Popescu, Gavril Patru, Serban Pavlu, Mihaela Sarbu, Ada Simionica si Costica Draganescu. Un spectacol intre comic si tragic, despre relatii, familie si ratarile mai mult sau mai putin recunoscute ale unor destine. Am fost bucuroasa ca l-am vazut din nou jucind pe Marcel Iures, actorul meu preferat, i-am cerut si un autograf, pe o carte postala a spectacolului Cetatea Soarelui, primul proiect al Teatrului Act, cu el si Adrian Titieni, regia lui Mihai Maniutiu, vazut in urma cu mai bine de zece ani de zile, cred, tot in Festival si tot pe scena Teatrului Gong.
Dupa piesa romaneasca, am vazut un spectacol al companiei spaniole Arte Y Pureza Flamenco Company, impresionant, as vrea sa pot dansa asa!
Am incheiat seara cu putin din concertul Cargo si spectacolul francezilor de la Transe Express cu Pietonul Aerului/Mobile Homme, o demonstratie de dexteritate in minuirea tobelor la inaltime, protagonistii au cintat suspendati la un moment dat de bratul unei macarale uriase. Sunet, lumina, foarte frumoase umbrele siluetelor lor, pe cladirea Muzeului Brukenthal sau cea a Bisericii Catolice.
In seara asta, voi merge sa il vad pe Dan Puric, in Vis, un one-man-show de pantomima, pus in scena la Teatrul National din Bucuresti. Poate voi prinde ceva din concertul Vama din Piata Mare si din noul spectacol itinerant Transe Express, Tobele de foc.

joi, 27 mai 2010

Vine o zi si vine un festival...

De miine va incepe nebunia anuala a Festivalului International de Teatru, cu aprecierile si criticile de rigoare! Eu una, ma bucur foarte mult in fiecare an ca exista, si ma bucur si mai mult atunci cind apuc sa vad cit mai multe dintre spectacole. Anul asta, multumita Corinei, am bilete pentru 8 dintre ele. Pe linga, sa vedem, poate voi reusi sa merg la mai multe, vor fi si spectacolele de strada, blamate de catre unii dintre sibieni ca fiind prea aproape de circ. Nu conteaza, unele dintre ele au fost chiar reusite, imi amintesc de multe povesti fantastice conturate pe cerul si cladirile Sibiului!
Miine, voi merge si la deja obisnuita Masa Critica, din ultima vineri a lunii, ce nu are nimic comun cu festivalul, chiar ma intreb pe unde ne vom strecura cu bicicletele prin zona centrala!
Sigur voi incheia seara cu concertul Holograf, din Piata Mare, orele 22:10, spectacolul de strada al francezilor de la Transe Express cu Dansul noptii/Mobilissimo si bineinteles, focurile de artificii!!! Stiiiuuu, e criza si astia arunca banii pe pocnitori (asa-i ca asta va trece prin minte?) dar tot ma voi bucura de ele, sper sa nu ploua cumva!

Clientul VIP

Normal, trebuie să mă laud că de ieri sînt client VIP al pub-ului Old Friends! Am primit un card super elegant, într-un plic la fel de fancy şi cu scrisorică ataşată! Şi beneficiez (eu şi prietenii mei) de tot felul de avantaje! Deabia aştept să îl folosesc! :))
P.S. În Old Friends veţi găsi mai nou nişte sandwich-uri super bune, cu ciabata, reţeta lui Cosmin, le-am testat aseară, vi le recomand! Sînt doar 4,5 lei şi sînt yummmiii!!

miercuri, 26 mai 2010

Challenge Day la Sibiu

Daaa... astazi este ziua in care sa va miscati putin pentru a le dovedi altora ca sibienii stiu sa faca sport si stiu sa accepte o provocare si sa o si cistige!
Cu siguranta multi dintre voi ati participat sau macar ati auzit de aceasta competitie, Challenge Day, in care oamenii din orase de dimensiuni apropiate, din tari diferite, se intrec pe parcursul unei zile: care dintre ele reuseste sa mobilizeze mai multi oameni care sa participe la activitati sportive. Anul asta, noi concuram cu Subotica (Serbia) si Cienfuegos (Cuba).
Daca alegeti sa faceti sport la serviciu, este de completat un tabel, ar trebui sa intrebati la Directia Judeteana pentru Sport cum trebuie sa procedati. Daca mergeti in punctele oficiale de desfasurare a competitiei, respectiv Piata Mare, platoul din fata Bancpost, Parcul Sub Arini, Parcul ASTRA, Parcul Terezian sau Baza Olimpia, veti primi niste fluturasi de completat si returnat organizatorilor. Gasiti amanunte si aici!
Asa ca, nu mai stati!!! Este vorba doar de 15 minute de activitate sportiva!!! Pentru mindria de a putea spune ca am cistigat!

marți, 25 mai 2010

Este pe aproape...

Varaaa... !!! Cel putin asa se pare, avind in vedere ziua de ieri si dupa amiaza de astazi! Si, la mine in gradina au inceput sa se coaca fragutele si capsunii, asa ca am motive sa fiu optimista! Ca sa nu ma dezmint, si sa fiu circotasa, voi spune ca incepe deja sa imi fie frica de anul asta, anuntat ca cel mai calduros an de nu stiu cind... adica ploua si e frig nu e bine! E cald si soare iarasi nu e bine! :) Om trai si om vedea!
Pina atunci, urmaresc cu interes progresul florilor mele... astazi bujorii! Asta ca sa mai pot ignora buruienile si iarba ce imi ajunge la briu, pina acum am avut scuza ca ploua, acum, trebuie sa pun la loc cutitul sarit de la masina de tuns iarba si sa vad pe unde scot camasa, ca la cit e de mare, prevad o mie de drumuri pentru golit recipientul in care se aduna iarba taiata... God, I need some help!!!

luni, 24 mai 2010

Facts of life...

E clar, citeodata cistigi, citeodata pierzi! In lumea animala, de multe ori lucrul asta se traduce prin maninci sau esti mincat. La oameni, diferentele sint mai subtile, dar postarea asta va ramine in lumea animala! Vineri, chiar inainte de a pleca acasa de la serviciu, aud de afara niste sunete cunoscute! (daca descarc miine filmuletul facut cu mobilul, le veti putea auzi si voi) Le-am recunoscut imediat si am stiut ce inseamna: erau cotofene si ceva se intimplase cu puiul lor! Stiu asta pentru ca am/am avut de ani de zile o familie in gradina. Spun am avut pentru ca nu mi-e clar daca le mai place, in urma cu doua saptamini am taiat din socul din spatele gradinii si crengile uscate din corcodusul unde aveau ele cuibul si cred ca asta le-a cam deranjat!
Revenind la intimplarea de vineri, aveam dreptate: pisica "noastra" (adica cea careia ii mai dau colegii mei de mincare) le prinsese puiul. Era tirziu sa intervin, era deja mort. Si era induiosator cum parintii zburau razant deasupra piscii, incercind imposibilul! La un moment dat li s-a adaugat si o cioara, fapt care mi s-a parut chiar interesant.

A fost induiosator dar stiam ca asta este cursul lucrurilor... selectia naturala!

Si mi-am amintit o alta intimplare de genul, acum ani buni. Cora (cateaua mea) prinsese un pui de cioara, era cu el in bot si era atacata nu doar de parintii acestuia ci de un stol intreg. Puiul nu murise, i l-am luat din bot si am plecat cu el pe strada. Vroiam si sa-mi scap ciinele de atac si sa duc puiul undeva unde nu il mai putea prinde. Zis si facut! Era ca o scena din Pasarile: intregul stol s-a mutat in urmarirea mea, am mers cu el citeva zeci de metri apoi am dat drumul puiului. Nu stiu daca a supravietuit pentru ca m-am grabit sa ma intorc in siguranta curtii mele!

video

vineri, 21 mai 2010

Masuri anticriza

V-am mai scris aici despre prietenii mei minunati, cei care au localul Old Friends, Andreea, Cosmin si Pusa. Ei bine, ce s-au gindit acum ca vremurile sint tulburi si se vorbeste de tot felul de reduceri???... Sa reduca si ei preturile cu 25%!!! Desi preturile erau oricum mici comparativ cu alte localuri! Cu alte cuvinte... la nota finala vi se va aplica reducerea, totul pe bon! Luati-o ca pe un protest, ca pe solidaritate, nu stiu citi patroni din jurul nostru au abordat astfel situatia. Si sint tare mindra de ei!

joi, 20 mai 2010

In intuneric...

Arin: Mama... uite o propozitie cu cuvinte care incep cu litera S!!! Se... Sarutaaa... (eu deja mustaceam ca ce fantezii romantice are fiu-meu)... STRIGOIII!!!
I say... whaaat???
Psihanalizati urgent si spuneti-mi daca e cazul sa caut ajutor specializat... niste tarusi ceva... ce stiu eu ce inseamna asta!!! :))

luni, 17 mai 2010

Şi afară plouă... plouă...

Oare ar fi foarte deplasat să îmi doresc să fie cald? Şi să nu mai plouă? Şi un aparat de fotografiat ca să nu mai fac poze cu mobilul? Şi în loc de casa vecinului să văd o plajă şi marea?



Irişii mei, drăguţi şi sub ploaie, i-a cam ciufulit furtuna de sîmbătă! Şi pe mine de altfel, cînd am ieşit seara, în plină ploaie, eram ca Mary Poppins... puţin mai lipsea să îmi iau zborul! :)

duminică, 16 mai 2010

Falling slowly...

Din cadourile vară-mii, de ascultat de noapte bună:

BuyBooks

De curind am primit un off-topic cu o invitatie care m-a atras, cea de a scrie despre o carte care mi-a placut sau care m-a dezamagit si de ce. Totul pentru o reducere la achizitia de carti de pe un site, BuyBooks! Deja eram familiarizata cu numele lui, pentru ca il vad pe Facebook, pe pagina Elizei, e abonata la citatul zilei de pe site-ul asta.
Pica bine, oricum ma gindeam la un moment dat sa ma pling, sa va spun ca, alaturi de celelalte lucruri care nu-mi plac, era si faptul ca a trecut enorm de mult timp de cind nu mi-am mai cumparat o carte, nici macar de la reducerile Humanitas. Semn ca m-a lovit criza!!! Noroc cu ziua mea, cu Alina, Silvia, Mihaela si Cristina, asa am doua carti noi in biblioteca, amindoua promit sa fie o lectura foarte placuta: Herta Muller, Animalul inimii si Aurora Liiceanu, Patru femei, patru povesti!
Revenind la motivul acestui post: o carte care mi-a placut si imi va placea intotdeauna este Un veac de singuratate, a lui Marquez, am mai scris despre ea. De ce? Pentru felul in care se impleteste realul cu fantasticul, pentru lumea aia fluida si fara granite, unde orice realitate pare posibila! Pentru felul in care creste, organic, Macondo si familia Buendia, cu seria fara sfirsit de Jose Arcadio si Aureliano, cu destine incredibile de femei si barbati ce curg asemenea unui riu... Dupa cartea asta, am citit tot ce mi-a cazut in mina de Marquez, a fost "love at first reading"... :)

sâmbătă, 15 mai 2010

Ziua-noaptea muzeelor

Putin, dar am reusit sa bifez ceva din oferta de astazi a Noptii Muzeelor. Nu era chiar noapte, cerul innorat a facut lucrurile mai intunecate asa ca se pune si asta! Am fost sa ii aud pe copii batind toaca la biserica din Bezded, din Muzeul Satului! Copiii draguti, emotionati... ne-au ilustrat mai multe feluri de a bate toaca, si la mai multe tipuri: de lemn, metal, mobila. Pe linga ei, un nene mai in virsta si doi studenti la teologie. Dincolo de faptul ca am mers direct de la un curs, adica in fustita, si afara se pregatea de ploaie, adica am cam inghetat pe alocuri, a fost o experienta frumoasa, am profitat de vizita in muzeu pentru a da o tura in coltul meu preferat, pe deal, unde sint gospodariile de tesatori si olari si dragele mele case albastre... :) E drept, sufar pentru ca nu am aparatul de fotografiat, la ora asta e in drum spre Italia cu mama mea respectiva... M-a ajutat putin mobilul. Stiu, sint un photo-freak pe cale de a intra in sevraj...
Mai jos, un pic de sunet de toaca:
video

vineri, 14 mai 2010

Printre nori era un cer...

Arin: Mama, crezi ca exista cer?
Eu: Pai da, Arin, il vedem afara...
Arin: Mamaaa, oare de ce trebuie sa fiu eu mai destept?
Eu: Ce vrei sa spui cu asta?
Arin: Mama, nu exista cer... exista doar spatiu si nori si aer...

q.e.d.: Trebuie sa ma mai scolesc!!!

P.S. Fotografia este facuta de Arin, in Apuseni, se pare ca mi-a mostenit pasiunea de a fotografia "cerul" si norii!

miercuri, 12 mai 2010

In love again...

Cum sa nu fiu, cind mi-a trimis Miju, nebunia asta de fotografie (sursa)? Mi se pare ca arata minunat, are liniile alea sinuoase, normal ca mi-ar placea s-o incerc! 469 $ nu mi se pare mult la cum arata, atit ca, din pacate la noi mi-ar fi frica sa ma dau pe ea, cu traficul care este prin oras! Aici ma incumet doar la Masa critica! Asa ca, ramin fidela mountain-bike-ului si traseelor in afara! Si mai oftez din cind in cind, uitindu-ma la biciclete de genul asteia... :(

marți, 11 mai 2010

Treceri...

Ieri mi-am permis sa imi urez si eu La Multi Ani, alaturi de zecile de urari primite (pe facebook, telefon, blog), pentru care va multumesc! Pentru ca luni nu se putea chefui cum trebuie, am anticipat cumva lucrul asta, simbata. Tot anticipat, am primit de la Arin, trei scrisorele-magazine, le-am scanat mai sus pentru a ma lauda cu ele! :) Normal ca am primit si multe cadouri de la prietenii si colegii mei, au fost foarte inspirati! La Reflexo-vital, am primit cadou sedinta de masaj de ieri, am reusit sa il conving pe Alin ca aceasta sa fie de relaxare, asa ca a fost minunat! Tot cadou am primit astazi un tratament facial de la draga de Carmen, cosmeticiana mea de ani de zile! Cu alte cuvinte, rasfat total!
Ma distreaza ca ma intreaba oamenii daca ma simt altfel... la 35 de ani? Probabil ca nu voi invata niciodata cochetaria feminina de a-mi ascunde virsta. N-am nici un fel de angoasa legata de anii care trec, fiecare imi aduce experiente noi, oameni noi si vechi alaturi de mine, ma simt inca foarte tinara si activa, am doi copii frumosi si sanatosi, care ma iubesc, asa ca, las altora intrebarile si problemele temporale. Singura data cind am fost deprimata de o trecere, a fost cind am implinit 20 de ani. De ce atunci? Nu stiu, ala a fost pragul meu! Probabil din anumite puncte de vedere am ramas undeva pe acolo!
Fara o legatura cu cele de mai sus, o melodie care imi place, poate voi incerca si sa o cint la karaoke:

Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 9 mai 2010

Nu-mi plac...

- zilele de luni;
- cei care asculta manele in autobuz, pe telefoanele mobile (un asemenea "crai" a alternat manelele cu o nefericita copila pe care a pus-o pe speaker cind vorbea cu ea la mobil, ca asa isi inchipuia el ca este mai smecher in fata celorlalti de teapa lui);
- cei 70% dintre ziaristii care nu stiu ca pluralul de la nivel este niveluri si folosesc cu gratie nivele (pluralul de la nivela, adica instrumentul acela cu care verificati linia orizontala, verticala, a peretilor sau a altor obiecte). Mi-a crescut inima de bucurie atunci cind, ascultindu-l pe Vlad Craioveanu pe Guerilla, am constatat ca face parte din cei 30% care stiu;
-daca tot ma aberez gramatical, mai exista o mie si una de persoane care spun mi-ar place in loc de mi-ar placea;
- cele 779 de gropi prin care trec zilnic cu masina;
- autorizatiile de constructie eliberate pentru proiecte complet in afara tipicului zonei.

to be continued...

joi, 6 mai 2010

Mineralia - Mai 2010

Va aduc aminte ca de miine pina duminica, in Sala Multimedia din Casa Albastra (Piata Mare, linga Muzeul Brukenthal), va fi Mineralia, Editia IV (daca le-am numarat eu bine). Sigur veti gasi ceva dragut si la un pret acceptabil aici, eu visez deja la niste margelute mov, din ametist... prietenii stiu de ce! ;)

miercuri, 5 mai 2010

Razbunarea cactusilor...

Este lucru stiut ca imi produc tot felul de daune. Alin, la masaj, deja ma asteapta lunea cu intrebarea: ce v-ati mai facut saptamina asta?! :)
Ei bine, de data asta mi-am betegit degetul drept de la mina dreapta. Nu inteleg de ce s-ar fi razbunat cactusul asta pe mine (il vedeti in stinga), lui nu i-am dat tuica! Poate de asta! Ideea este ca incercam sa il curat de puiutii aparuti, vreau sa isi concentreze cresterea in cele doua tulpini principale si in flori. Tragind eu de unul dintre pui, mi-a scapat degetul in spini, care spini nu au reactionat foarte bine, si mi-au ramas in deget, degeaba m-am chinuit sa ii scot! Ziceam eu ieri ceva pe aici dar nu credeam ca voi ajunge la urgenta cu el. Pina astazi nu imi trecuse, zvicnea nasol, se umflase, era clar ca aveam infectie. Am fost la medicul de familie, tanti mi-a dat antibiotic si mi-a spus sa il las sa "coaca". Eu nu am fost foarte incintata de varianta asta, am sunat un prieten, doctor, el mi-a recomandat sa merg la urgenta, ca trebuie scosi spinii de acolo, ca sa nu ma trezesc cu alte alea!
Asa ca m-am dus, noroc ca a venit si Alina cu mine, ca ea a condus masina la intoarcere. Recunosc, mi-a fost frica acolo! Dupa faza de triere, inauntru, fara avertisment, ma trezesc cu o injectie rapida in umarul sting... asistenta imi spune scurt: anti tetanos! Ok... Apoi anestezicul... jap o injectie intre degetul mic si cel inelar... mi se facuse o ditamai gilma acolo, inca una in lateral. Naaaspaaa! Nenea se apuca sa taie si sa scobeasca in degetul meu. Probabil vazuse ca eu m-am crispat, ca ma doare... simtiti ceva? Daaa, cam tot! Aha, va mai fac un anestezic. Eu incerc sa ii spun ca mai bine suport durerea, mi-era cam frica de episodul anestezic. Nuuu, nu e nevoie... si mai baga o siringa cu anestezic, de data asta direct in taietura. :(
N-a fost fun! S-a chinuit ceva sa mi-i scoata, unul era perpendicular, a reusit sa il traga afara mai repede, celalalt oblic... ma uitam cum scobeste in degetul meu cu bisturiul si penseta, mi se cam facuse mila, trebuie sa recunosc. A mai venit sa ajute inca o tanti doctor, doi oameni aplecati pe degetul meu! M-a intrebat tanti dupa ce a vazut primul spin... doamna, dar unde i-ati gasit pe astia? Eu biigui ceva cu colectia mea de cactusi, vad si eu ca era ditamai spinul... In fine, am scapat de ei, degetul e pansat, iau antibiotice pentru infectia de acolo, acum nu mai doar asa de tare, am ajuns "asistata" acasa, noroc cu Mihai si Silvia, unul conducea masina mea, altul ca sa aiba cu ce sa se intoarca, miine iau autobuzul, pina sint sigura ca pot schimba vitezele...
Atita nebunie pentru ca vreau din nou florile astea frumoase...

marți, 4 mai 2010

Caiac pe Aries

Cred ca cel mai corect ar fi sa spun ca weekend-ul meu (mai precis simbata si duminica) a stat sub semnul apei! De mult ne invita Seba la o iesire cu caiacul pe Aries, ei fusesera deja, se pare ca era vital pentru progresul meu de "caiacista" sa mai schimb si riul, vroiam sa scot si picii la o cabana asa ca s-a nimerit bine. De 1 - 2 mai, chiar daca anul asta nu am putut profita de o zi libera extra! Ceva despre iesirea asta veti gasi si la Baga, se pare ca i-a placut cel putin la fel de mult cum mi-a placut mie! (Ma rog, acum sufar de-a dreptul pentru ca am doi spini de cactus in degetul mic de la mina dreapta, imi zvicneste de durere, l-am legat cu varza si il tin gratios ridicat, ma enerveaza ca nu reusesc sa tastez cumsecade!)
Ziceam de apa... la inceput a trebuit sa ma reacomodez cu caiacul, ma speriasem putin privind riul de pe sosea, erau portiuni care aratau destul de naspa, nu ma vedeam trecind pe acolo! Peste primii bolovani am trecut cu inima cit un purece, padela ridicata si observatiile lui Seba sa o tin in apa si sa dau din ea. Ideea este ca Ariesul este mai rapid decit Oltul si cu o personalitate proprie, cel putin eu nu reuseam decit foarte rar sa o iau si pe unde vreau eu! De obicei, riul ma ducea in miezul problemei, adica unde erau valurile mai mari! Ideea este ca, daca dai din padela si le iei perpendicular, ar trebui sa mearga! Nici bolovanii nu erau chiar atit de fiorosi, erau rotunjiti si pareau mai aproape decit erau, putini i-am simtit cu adevarat! Am luat si o gramada de crengi in freza, ca degeaba eu nu si nu, tot acolo am ajuns, erau aplecate deasupra apei, pe unde vroia riul sa plutesc eu! :)) Zic eu ca m-am descurcat onorabil, o data ce mi-am recapatat increderea! Dar e de mers neaparat cu cineva care stie! In cifre: 18 km si vreo trei ceasuri de dat efectiv cu caiacul (fara opriri si partea de pregatit).
Duminica: alt fel de ape: Vinatarile Ponorului - o cascada spectaculoasa, acolo apa intra sub pamint, o vom regasi de cealalta parte a muntelui, iesind din Huda lui Papara, din pacate o pestera prea putin accesibila. Pe drumul de intoarcere de la cascada nu am rezistat la o mini-cascada si ceea ce parea a fi un loc de balaceala aferent si eu si Seba ne-am aventurat pentru o scurta baie. Foarte faina experienta, chiar daca apa iti taia picioarele cind intrai in ea! Ca postul asta sa nu devina kilometric, va voi mai da altadata detalii despre ce gasiti in Apuseni, in si in apropiere de Salciua, unde am fost noi. Va mai zic doar ca duminica a fost si prima experienta a lui Mircea pe caiac, s-a descurcat foarte bine, si pe un riu mai incomod!

luni, 3 mai 2010

Replace in Atrium

Tot vineri, fuga-fuguta cu bicicleta acasa, dus, schimbat si inapoi in Piata Mica pentru un concert in Atrium, trupa Replace, prima data cind ii ascult. Mi-au placut foarte mult, merita sa intrati pe site-ul lor (care apropos, este foarte cool) sa ascultati ceva melodii. Am inregistrat si eu cu mobilul dar mai bine le ascultati la ei pe site. Nu ma pricep sa ii incadrez exact intr-un anume gen dar sigur as vrea sa ii mai aud!

Sfirsit de aprilie pe bicicleta

Dezavantajul cind faci multe lucruri in scurt timp este ca nu mai apuci sa si scrii despre ele... dezavantajul pentru mine, care ma incapatinez sa scriu pe blog, bineinteles, ca restul lumii nu cred ca-si bate capul! Cu ce-am ramas in urma: Masa critica de vineri! Sint foarte mindra ca la editia asta a facut si Arin tot traseul (a fost si prima editie a Gabrielei!), pe bicicleta lui micuta dar a rezistat! Bine, daca ati trecut cumva prin apropierea coloanei de biciclisti, probabil ati putut observa o mama isterica, ce se agita sa vada tot timpul pe unde sint odraslele si sa le aduca la locul faptei! La un moment dat, pe pista de biciclisti din parc, ia-l de unde nu-i pe Arin! Noi eram pe la sfirsitul coloanei, eu si Radu adica, el, nicaieri! Si strig eu la Radu: nu te misca de linga Doru si plec dupa Arin! Printre carucioare, virstnici, role, pe care i-am blagoslovit din toata inima ca nu-i locul lor acolo, cit as fi eu de toleranta!!! Mai erau si restul de biciclisti, si eu fara claxon... in fine, cind am dat de Arin, el deschidea coloana de biciclisti, mindru nevoie mare! L-am luat, l-am prelucrat eu... cu tot felul de chestii de mame: cu responsabilitati si toate accidentele pamintului! Dupa, imi povestea in masina cit a fost de bun cu el un nene de acolo, intimplator il cunosteam, Dinu, daca citesti asta, despre tine este vorba, era cu fetita pe bicicleta si l-a linistit, i-a spus sa mearga cumintel in fata lui, ca incepuse sa se impacienteze si el ca unde-i maica-sa... :)) Multumiri si lui Andrei si lui Radu, ca i-au pus lantul la loc lui Radu al meu! Ca de obicei... fotografii!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service