miercuri, 31 martie 2010

Prin urzici...

Că tot mă vitaminizez zilele astea pe cale perfuzabilă, mi-am zis că nu mi-ar strica și ceva infuzii naturale! De săptămîna trecută, după ce Miju s-a autodeclarat Regele urzicilor... mă gîndeam că aș putea să îi fac ceva concurență, nu de alta, dar urzici am în grădină mai multe decît mi-aș dori!
Am profitat de soarele de ieri și am adunat cîteva, evident nu destule, la cît ”intră la apă” la fiert! Le-am pregătit așa cum fac piure-ul de spanac. Am pus niște unt la topit în tigaie, făină, niște zeamă din cea în care au fiert, lapte, usturoi. Cu două ochiuri lîngă, masa mea de prînz a fost tare gustoasă! :)

Liniște...

Nu am ceva nemaipomenit de spus, doar să vă propun să ascultați piesa de mai jos, cred că am primit-o de la verișoara mea, te face să uiți sau să îți aduci aminte multe:


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 30 martie 2010

Despre diagnostice, președinte și alte bazaconii...

Am spus-o de mai multe ori, nu știu dacă și pe blog, dar nu mă uit la televizor decît extrem de rar, aproape deloc la știri, așa că mare parte din ce se întîmplă la nivel național în sfera politică îmi scapă. Dimineața, în mașină, ascult Guerilla și știrile lor. Azi, erau oarecum ofensați Dobro și Craio, de recenta declarație a președintelui Băsescu, potrivit căreia, 40% din diagnosticele puse de medicii români sînt greșite. Și, mai făcea și colegul de la știri mișto că președintele a plecat să se trateze în străinătate.
Mă gîndeam să comentez ceva despre asta cînd văd că postează Rhodos, mai devreme, despre același lucru! O anunț de atunci că voi posta și eu, oarecum diferit!
De ce? Pentru că eu înclin să îi dau dreptate președintelui Băsescu! Poate nu în cazul procentelor, hai să spunem că n-or fi 40% din diagnostice greșite, dar sînt, și sînt destul de multe! Urăsc generalizările așa că asta nu înseamnă că toți medicii și-au greșit meseria, înseamnă că e o combinație dintre eroarea umană și carențele sistemului (despre care vorbește Rhodos, că nu se pot pune diagnostice corecte fără analize complete din care să înțeleagă și nenea doctorul ce are în față).
Pe ce mă bazez cînd spun asta? Pe faptul că eu m-am tratat ani de zile de sinuzită cronică, diagnostic pus de un medic la un cabinet privat, în baza unei ecografii sinusale, adică am și plătit pentru asta! Și acum aflu că nu am, că s-ar putea să fiu alergică! La fel, copiii mei, îndopați sistematic cu antibiotice pentru ”roșu în gît”, și ei alergici, asta am aflat-o la o criză nasoală a lui Arin, cu ajuns la urgență, copilul tot umflat, nu se mai putea ține pe picioare, edem glotic, tot tacîmul! Spitalizare o săptămînă, perfuzii, etc. După tratamentul antialergic, toate problemele lor respiratorii, au dispărut.
Cireașa de pe tort este ceva mai veche, tot în cazul meu, acum ani de zile mi s-a pus de către un dermatolog ”renumit” în Sibiu, diagnosticul de Psoriazis. Șoc și groază, pentru că este o chestie incurabilă, pe care poți încerca doar să o ții cumva sub control. Nu cred că atunci se punea problema că nu erau bani de analize, am fost la un cabinet privat, putea să mă trimită la teste suplimentare, mai ales că, în cazul afecțiunilor dermatologice, diferențele sînt minore de la o boală la alta! Bun... mă tratez de Psoriazis! Mai vreau o opinie așa că merg și la Județean, la un alt doctor, care se presupunea că ”știe”! Același lucru! Nu mă pot împăca nicicum cu ideea, așa că, după vreo două luni de tratament merg la un al treilea doctor, la o clinică privată. Tanti, cinstită, îmi spune că diagnosticul în dermatologie este destul de complicat, că pentru siguranța lui îmi recomandă o biopsie. Evrika! Îmi este recoltată probă de țesut, merge la Tîrgu-Mureș, vin și rezultatele. Nici gînd de Psoriazis, aveam o vasculită alergică, pe bază de stres (și Psoriazis-ul ar fi fost explicabil tot pe baza aia, pentru că traversam cea mai neagră perioadă din viața mea)! Vasculită care a dispărut, așa cum a apărut, fără tratamente suplimentare!
Dacă în cazul meu, diagnosticele greșite au fost două din trei, oare cît este de deplasată estimarea cu care a fost servit președintele?

luni, 29 martie 2010

Ce am eu și voi nu?

... Pneumonie interstițială și rinită cronică hipertrofică! Ha, așa-i că sună sofisticat? Mă întrebam dacă să mă laud sau nu cu bolile mele. Pînă la urmă o fac, ca să vă spun să vă căutați la doctorii care trebuie! Adică: eu eram ferm convinsă, de ani de zile, cum că sînt sinuzitică! Anul ăsta, am behăit eu frumos vreo lună jumate, am produs secreții nazale la greu și am băgat și două ture de antibiotice (egal 12 zile de Zinat) în intervalul ăsta. C-așa-i în tenis! Ba, am făcut și inhalații, că altfel mă excomunica Corina de nu mă vedeam! Rezultat: nimic! Adică tot tuse, tot muci, zici că organismul meu se lichefia și îmi ieșea pe nas!
În sfîrșit, săptămîna trecută, m-a trimis tanti medic de familie să mă caut la un medic specialist: adică m-am dus frumos pe Aleea Filozofilor, la o tanti doctor drăguță tare, Rădulescu, la care mai fusesem și acum patru ani, cînd am reușit să fac pneumonie din asta de trei ori în același an! Și mi-a făcut radiografie și iacă-tă și plămînii mei în ceață, iar am comis-o! Așa că, iar antibiotic, de data asta mai puternic și în cantități mai mari (Augmentin, patru*500mg pe zi), sirop expectorant, imunostimulatoare, ceva să protejeze și bietul stomac, plus încolonarea și fuga la ORL (aici îi mulțumesc Silviei, că m-a trimis la nenea doctorul ei, Chelcea, la Spitalul Militar). Altă radiografie: nu e sinuzită, am nușce cornete nazale hiperdimensionate, îmi obturează căile nazale, rezultă că nu pot respira, nu se usuca nasul, adică producție sporită de secreții. Tratament 10 zile, dacă nu se reduc, cică mi le taie. Na, cînd am auzit eu asta m-a pălit oficial frica: adică de ce să taie de la mine din nas??? Că ce e acolo e al meu! Și încă am amintiri neplăcute cu extirparea polipilor sau a amigdalelor.
Din cîte am văzut eu, tratamentul pentru ele este specific alergiilor (Claritine și Avamys, ăsta este un spray nazal, cu un cearceaf de indicații de folosire, plus că zici că e anticoncepțional că trebuie să îl iau în fiecare zi la aceeași oră, vă dați seama că încă îl iau după ora veche, de frică să nu greșesc cu el), așa că sper eu că asta va fi și cauza, că picii mei au fost sub tratament pentru alergii ani de zile, m-or fi moștenit pe mine... sau eu pe ei... :))
Ideea este că, la cîte chestii iau, mi-ar trebui o tablă să îmi fac scheme logice! De azi mai fac și perfuzii cu vitaminele B1, B6 și C, să îmi grăbească recuperarea.
M-a distrat Băgă, cu invitația de a merge la meciul de baschet de ieri... Răspunsul meu:
Orin: tu nu-ți dai seama că ar trebui avertizare meteorologică
Orin: cod galben pentru trei rînduri din fața mea
Orin: că dacă strănut, i-a luat gaia
Vă doreați, nu vă doreați, azi ați avut parte de dicționar medical + cum se vaită omul cînd n-are ce face! Revenind la ideea din debutul acestui post fără sfîrșit: căutați-vă din timp, că altfel, nu mă mai pot lăuda că sînt unica cu tot felul de boli!

duminică, 28 martie 2010

Piciul meu cel dansator...

... adică, Arin, a avut ieri concurs. Clubul de dans sportiv ”Dance With Me” a organizat în Sala Oglinzilor, de la Forumul German, festivalul de dans ”Fascinația Primăverii” (cam neinspirat nume, dacă era să îmi ceară părerea, dar, cum nu mi-au cerut-o, asta e! :))
Arin face în timpul orei de sport, o dată pe săptămînă, lecții contra cost de dans de societate (adică 4 RON/oră), cu o tanti de acolo. Se pare că îi place. Așa că, iată-l înscris în concursul de ieri, unde a luat locul 2! Și cupă! Bucurie și mîndrie mare! Era haios cum îmi spunea el pe drumul de întoarcere: ”Nu știam că sînt atît de talentat la dans, mama!!!”. Eh, să îi iertăm ”modestia”. Dacă nu va dura ”forever” să se încarce filmulețul, îl veți putea vedea evoluînd, alături de Antonia, perechea nr.4!
Să nu uit: mii de mulțumiri încă o dată Andreei și lui Doru că au stat cu Radu cît timp a durat concursul respectiv (adică mai bine de două ceasuri, că a fost și cu program artistic)!
video

Deschidere oficială...

Cam asta a fost ieri, am profitat de căldura de afară și am făcut primul grătar în curte de anul ăsta. Cu pui, ciupercuțe umplute, nelipsitul orez și salată verde! Vă puteți face o idee mai jos...
Azi plouă din nou :(, mă întreb dacă se va strica dramatic vremea și pentru cît timp... Prima zi de primăvară astronomică este mohorîtă și umedă, va trebui să mă obișnuiesc și cu noua oră, una peste alta, azi voi avea nevoie de resurse suplimentare pentru a mă mobiliza!

vineri, 26 martie 2010

Femeile sînt de pe Venus, Bărbații de pe Marte...

M-am lăudat de destule ori că sînt dependentă de net, de FațăCarte, de grădina zoologică de acolo... Acum nu m-am putut abține să nu vă arăt cam cum stă treaba
cu diferențele dintre bărbați și femei și atunci cînd vine vorba de ceva de genul: aranjat prostioare virtuale! După părerea voastră, care dintre grădinile de alături este de ”fetiță”?... :)))

Earth Hour 2010

Poate vă aduceți aminte de anul trecut, că vă anunțam/rugam să stingeți luminile timp de o oră, pentru a contribui, în felul acesta, ce unora poate părea minor, la limitarea consumului de energie, adică un moment de respiro pentru Planetă! Ei bine, același eveniment se apropie acum: Earth Hour 2010!!! Mîine, 27 martie, de la 20:30 la 21:30, faceți un pustiu de bine și renunțați la aprinsul becurilor din casă! Ne descurcăm și fără ele!
Ideea asta le aparține australienilor. În 31 martie 2007, la Sydney, 2 milioane de case și de companii au stins luminile pentru o oră. În România, s-au stins lumini în 2008 iar în 2009, țara noastră a devenit oficial participantă la această inițiativă.

joi, 25 martie 2010

Cu zmeul la zgîriat nori...

Hotărît lucru, unii oameni sînt altfel decît noi, marea masă, ce avem un instinct dezvoltat de conservare. Sînt dependenți de adrenalină, de provocarea limitelor proprii pînă la extrem! Cam asta am gîndit eu urmărind acest clip, trimis de Gene (kitesurfer și el, dar nu l-am văzut/auzit să facă din astea). Nu încercați acasă! Clar: Ramada sau Ibis-ul nu sînt rampe de lansare!!!

miercuri, 24 martie 2010

UP

Citeam ieri despre filmele de animație și cum ne fascinează în egală măsură, adulți și copii. Adevărul este că, la producțiile de gen din vremea noastră, la cît sînt de bine realizate, nu ai cum să nu te uiți, cel puțin în cazul meu, cu mare plăcere! Mi-a plăcut la nebunie Ice Age (încă nu am văzut partea a treia - bad me!), Madagascar, am plîns la Wall-E, chestii de genul... În ultima vreme am văzut Prințesa și Broscoiul și astăzi, Up!
E foarte frumos, și copiii mei au fost fascinați, au trăit alături de mine povestea bătrînelului ce își ia zborul cu casa purtată în aer de mii de baloane colorate, spre a-i împlini visul soției sale, cel de a ajunge în America de Sud, la Cascada Paradisului. Nu mă mir că Pete Docter și pelicula sa animată (Up) a cîștigat premiul Oscar anul acesta pentru Cel mai bun film de animație! Eu vi-l recomand cu căldură! Pentru copiii din noi! ;)

luni, 22 martie 2010

Zoo-Trafic

Astăzi simt nevoia să mă vait de cît de prost se circulă mai nou pe Alba Iulia! Groooaaazniiic!!! Avînd în vedere că în fiecare dimineață bîntui pe traseul Turnișor - Școala 15 - Turnișor, trebuie să vă spun că mai nou este incredibil dimineața, în fiecare dimineață, indiferent de ora la care plec de acasă. Și nu am constatat doar eu asta, și colegii mei la fel! Înclin să îi dau dreptate Silviei care s-a gîndit că or fi umblat ăștia să ”regleze” semafoarele, ce știu eu ce studiu de traficul lui pește o fi făcut vreun deștept și i s-a părut că așa e mai bine! Surpriza emisiunii!!!: NU E!!! E ca la nebuni! Se stă la niște cozi... de la Școala 15 ies de cele mai multe ori ”direct” la semaforul de la podul peste Cibin din Turnișor! Mare realizare, indeed! Și nici din Ștrand nu pot spune că se circulă mai fluid, că am fost nevoită săptămîna trecută să trec dimineața pe acolo să iau niște ziare și am îmbătrînit la semaforul de pe variantă. În poza asta eram pe undeva pe lîngă CECCAR, stăteam cumințică în mașină și adresam tot soiul de gînduri ”prietenoase” către cine îmi trecea prin minte în momentul ăla!
Aaa, pînă nu îmi uit: gînduri prietenoase (nu le pot exprima plastic aici, pentru că mă țin oarecum doamnă :)) și pentru șoferii, cei de tir în special, care taie curba în giratoriul de pe Alba Iulia, înainte să urce panta, respectiv aproape se urcă pe mine, care stau cuminte pe banda de făcut în stînga și mă rog să scap și de data aia!!!

duminică, 21 martie 2010

Toate drumurile duc la...

Mi-am tot propus să scriu ceva despre Roma și habar nu am cu ce să încep, e un oraș care mă fascinează tot mai mult, știu că nu am apucat să văd, să cunosc decît o parte din el, probabil că mă voi întoarce acolo (am mai aruncat un bănuț în Fontana di Trevi, să mă asigur ;))
Dintre lucrurile noi, văzute anul ăsta, mi-a plăcut mult Panteonul și piața din fața lui, Piazza di Pietra, Palatul Prezidențial (sau Quirinal), vederea asupra Pieței Spania, de la Trinita dei Monti sau apusul deasupra Forului Roman. În top rămîne oricum Bazilica San Pietro, unul dintre cele mai dragi locuri mie, e o atmosferă aparte acolo, plus că aici se află una dintre statuile mele preferate, probabil cea mai celebră dintre cele trei Pieta ale lui Michelangelo! Specială este și viața din Piazza Navona, un loc care aduce cumva cu Montmartre, cu o sumedenie de artiști ambulanți, graficieni și pictori.
Și pentru că în continuare nu am inspirația necesară, m-am gîndit să adun cît mai multe imagini într-unul din clasicele mele colaje, parcă le-am rărit în ultima vreme! :)

sâmbătă, 20 martie 2010

Primăvară?

Încă nu știu dacă ar fi cazul să spun ”hop!” și să mă bucur că în sfîrșit a venit primăvara. Prea am avut de toate în ultimele zile, frig, gheață pe parbriz, zăpadă și toate alea! Oricum, astăzi mi-am scos nasul în grădină și am stat ca șopîrla la soare... Și a fost biiineee!!! Parcă am putut și respira, sinuzitică cum mă aflu!
Am făcut și inspecția de rigoare, să văd ce a supraviețuit iernii, din păcate nu mai am nici o brîndușă anul ăsta :(! Acum sînt cîteva primule și ghiocei care mai colorează atmosfera!
Poate începe bizar, dar e totuși ”o nouă zi”, Kate Havnevik, o norvegiancă pe gustul meu. Bineînțeles, fără a o pune la socoteală pe Lilișor, draga mea norvegiancă prin adopție! Enjoy!

Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 19 martie 2010

Căutîndu-mă

Că tot vorbeam ieri despre reîncarnare, dînd asta căutare pe google, am dat de un site ce propune să-ți spună ce ai fost în viața anterioară, cu rezerva că o face doar pentru divertisment. Bineînțeles că m-a mîncat undeva să aflu și acum vă dezvălui și vouă rezultatul:
”Se pare ca ai fost...barbat in ultima ta viata.
Te-ai nascut undeva in teritoriul modern din Indonezia in jurul anului 1550.
De profesie, ai fost pastor, plugar sau bucatar.

Caracterul vietii anterioare :
Persoana intuitiva care si-a pus intelepciunea si intuitia in slujba celorlalti; in aceasta viata, acestia vor trebui sa te ajute ei pe tine.

Lectia vietii anterioare adusa in prezenta incarnare :
Invata din Biblie ce este dragostea adevarata. Datoria karmica iti cere sa te devotezi: devotiune pentru sacru, dar si pentru cei neajutorati sau pentru necuvantatoare.”
Acestea fiind spuse înțeleg următoarele:
- de ce înmulțesc acum oi în zoo world pe facebook :)
- de ce îmi place să fiu cu mîinile în pămînt
- aștept ajutorul ălora pe care i-am ajutat anterior!!!

joi, 18 martie 2010

Birth

Ieri seară butonînd canalele, lucru rar în ultima vreme, am dat de un film cu Nicole Kidman, Birth, era deja început, dar am zis să văd despre ce este vorba. Subiectul, intrigant, era cel al posibilei reîncarnări a soțului eroinei principale, Sean. După 10 ani de la moartea sa, un puști apare și pretinde că este acesta, ”blindat” fiind și cu serioase cunoștințe intime din viața anterioară a cuplului. N-am să vă plictisesc cu intriga filmului, dacă vreți mai multe detalii, găsiți aici, să zicem că filmul are și ceva dintr-un thriller, și o undă de sexualitate ce plutește interzis între personaje. Cred că a fost un pariu riscant să apelezi la sexualitatea infantilă, e greu să nu cazi în pedofilie aici, alăturînd un băiat de 10 ani, gol, în baie și o femeie adultă care spune că îl va aștepta pînă va ajunge la vîrsta legală (adică la 21 de ani ). Sau, și mai explicit, cînd Anna, îl întreabă dacă a făcut vreodată dragoste cu cineva, iar puștiul îi spune că nu, ar fi prima!
Dincolo de asta, ce mă întreb eu acum este cît de departe am fi dispuși să mergem în pasiunea pentru cineva, am fi pregătiți să credem și în aparent imposibila sa reîncarnare, fie ea umană sau, animală, așa cum sîntem avizați de primele vorbe ale lui Sean?:
Voice of Sean: Ok, let me say this... If I lost my wife and, uh, the next day, a little bird landed on my windowsill, looked me right in the eye, and in plain English said, 'Sean, it's me, Anna. I'm back' What could I say? I guess I'd believe her. Or I'd want to. I'd be stuck with a bird. But other than that, no. I'm a man of science. I just don't believe that mumbo-jumbo. Now, that's gonna have to be the last question. I need to go running before I head home...”
Cred că e greu de dat un răspuns aici, în alte culturi, lucrul ăsta este perfect acceptabil. Revenind la film, ar merita văzut, cu dispoziția necesară (le mai vedem în el și pe Lauren Bacall și Anne Heche).

miercuri, 17 martie 2010

Vreau primăvară!!!

Și o vară mai mică, poate fi și indiană, doar să am parte de căldură! Știu, prognozele meteo spun că la sfîrșitul săptămînii va fi cald, dar eu nu mai am răbdare!!!
aș vrea să pui puțin roșu în verdele meu...”, aici mă voi parafraza singură și voi vrea verde în albul și cenușiul din jur!

marți, 16 martie 2010

De ce e bine să faci copii...

Păi ca să fii sigur că cineva va fi întotdeauna pregătit să îți spună lucruri drăguțe! Am eu un ritual cu copiii, le spun Somn ușor! Noapte bună! Să visezi vise plăcute! Și tot ce-ți dorești! (plus varianta în engleză), și îi pup de noapte bună! La care Arin, ieri:
- Mama, stai să îți mai spun: Somn ușor! Noapte bună! Să visezi vise plăcute! Îngerii să te sărute! Îl pup și dau să plec, îmi cere să îi spun și eu lui asta, după care:
- Pe mine deja m-a sărutat un înger! Mama, ești îngerul meu! Te iubesc mai mult decît oricine și decît mă iubești tu pe mine...
Cum să reziști la așa ceva, vă întreb eu pe voi?! Cam cîți bărbați/femei v-au zis chestia asta? E uns Arin al meu cu toate alifiile! Vai de populația feminină de peste cîțiva ani! :))

P.S. În fotografie este îngerașul făcut de el în zăpadă în ianuarie.

luni, 15 martie 2010

Teste culinare

Pentru că nu prea aveam variante de papa în week-end, am improvizat ceva: oare de ce nu se mai miră nimeni: rapid! și cu orez!!! Adică orez brun cu garnitură de ciuperci! Gustul ciupercilor a fost oarecum inedit, nu m-am uitat cînd mi le-a oferit tanti de la magazin și erau ciuperci marinate! Ce-am folosit: ceapă călită în ulei de măsline, ciuperci marinate, am pus acolo și boabele de muștar și ardeii care mai erau în borcan, pastă de roșii, sare, usturoi și busuioc. N-au fost rele, dar marinata le dădea un gust mai altfel... rămîne de văzut dacă repet experiența!

duminică, 14 martie 2010

Foto - update!

După cum vă anunțasem, ieri am fost la prezentarea proiectului Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic și sînt tare mîndră că două dintre fotografiile mele au fost selecționate între cele trei imagini reprezentative la nivel local și am putut să le văd printate și expuse pe pereții galeriei Habitus. Este vorba despre Tempo și Ordine. Cum s-ar spune: Tantanaaa! Dacă îmi iese pasiența, sugerată de Miju, care a fost cel care m-a prins și pe mine în chip, mîine voi avea amintire și print-urile fotografiilor! Să vedem!
Cred că au fost mîndri de mine și picii, că se bucurau că mi-au auzit numele acolo, dar în rest, s-au comportat ca niște veritabil pui de jurnaliști: adică au înfulecat la greu... :))

vineri, 12 martie 2010

Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic

În caz că ați uitat, vă aduc eu aminte acum că mîine, 13 martie, orele 18:00, la Centrul Cultural Habitus, va fi prezentarea proiectului Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic, la care am participat și eu în urmă cu ceva vreme. Am avut atunci de ilustrat, în termen de 24 de ore, pe o vreme cam nașpa, 10 noțiuni: casă de vis; Atenție!; utopia; oraș, țară, rîu; tempo; legătură; deschis; ordine; ”german?” și Made in România.
Maratonul fotografic a avut loc simultan în șapte orașe din sud-estul Europei: Banja Luka/Bosnia-Herțegovina, Sibiu/România, Osijek/Croația, Pecs/Ungaria, Pristina/Kosovo, Ruse/Bulgaria și Skopje/Macedonia.
Fotografiile de la Sibiu au fost jurizate de fotografii Silvana Armat, Fred Nuss și Sebastian Marcovici, precum și de organizatorii proiectului. Dintre ele, trei imagini corespunzătoare fiecărei noțiuni au fost selectate și au ajuns în competiția internațională.
Ce s-a mai întîmplat, vedem mîine, va fi și ocazia de a urmări pe un retro-proiector toate imaginile din concurs. Zic eu că va fi o experiență interesantă, așa că, ne vedem acolo!

joi, 11 martie 2010

Doar eu...

... puteam să fac din astea așa că... nimic nou sub soare! La plecarea din Roma, pe Fiumicino, controalele de securitate: îmi dau cureaua jos, trec prin poarta respectivă... piuie! Ok, înapoi, dau și cizmele jos, trec, piuie din nou. Nenea și tanti de acolo deja mă priveau cu alți ochi! Tanti nu s-a mai mulțumit doar să mă privească așa că a început să mă și pipăie... tantana! Dă de ceva în buzunarul de la pantaloni, mă întreabă acolo ce am... schimb mai multe culori... absorbantele (sau finetti, pentru ”cunoscători” - Lillee, iartă-mă, nu m-am putut abține!)! În continuare piuie aia, dar mă lasă să trec. Acasă mi-am dat seama de ce, cel puțin așa cred eu: aveam pe mine lenjerie nouă, de la Oysho (ca reclamă: ei au produse cu Hello Kitty, și eu sînt mare fan - sursă foto), foarfecă nu pentru a-i tăia eticheta, și acasă văd că era cu un fel de plăcuță în ea, probabil era cea care suna la ieșirea din magazin în caz că vroiai să pleci fără a plăti! Așa că, aviz amatorilor: dacă vreți să nu aveți parte de momente penibile prin aeroporturi, controlați-vă bine de etichete!!!

miercuri, 10 martie 2010

Depresie mare...

Mă tot gîndesc ce să vă povestesc eu din noua vizită la Roma și nu știu cu ce să încep! Ce mă deprimă cel mai tare acum este că aici e foooaaarteee frig!!! Mai jos vedeți cum stătea lumea duminică în Piazza San Pietro, erau 15 - 20 de grade, soare, frumos... aici sînt - 7 noaptea și ieri a nins... Azi suflă un vînt de te ia pe sus! Exagerez dar nu cu mult, în mașină fiind, simțeam cum îmi mută volanul din mînă... :(( Vă voi scrie și mai optimist dar nu acum... cînd mă mai încălzesc puțin!

miercuri, 3 martie 2010

Roma... din nou!

Nu știu dacă se datorează bănuțului aruncat în Fontana di Trevi dar se pare că mă tot trage ața spre Roma. Mîine plec din nou, pentru un long week-end! Aveți grijă de voi, vă povestesc cînd mă întorc!

marți, 2 martie 2010

Biserica Evanghelică din Sibiu

Duminică am urcat pentru a doua oară în turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu. Nici copiii nu erau pentru prima dată dar Arin s-a cam văitat că îi este frică pe scările abrupte de metal... asta pentru că se afla deasupra spațiului deschis al turnului, aici nu sînt atîtea plafoane intermediare ca în Turnul Sfatului. Oricum, l-am mobilizat să urce pînă sus!
Prin dreptul clopotelor ne-a prins bătaia de fără un sfert! Parcă mi-ar fi plăcut să prind și o oră exactă, am experimentat asta în clopotnița bisericii din Brateiu, e o experiență!
Nu e originală fotografia de mai sus, sigur au fost o grămadă care să se fi gîndit la cadrul ăsta dar parcă îmi doream de mult să fotografiez romburile respective de aproape.
Cîteva date: lucrările la ea au fost finalizate în 1520 pe locul unde exista o veche bazilică romanică din secolul XII; se pare că turnul Bisericii sau Catedralei Evanghelice din Sibiu este al doilea ca înălțime în Transilvania, după cel din Bistrița; cele patru turnulețe pe colțuri sînt semn că orașul avea ”drept de condamnare” (ius gladii = ”dreptul sabiei”; noi am urcat 192 de trepte pînă în vîrf; biletul îl plătiți în vîrful turnului, este 3 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii. E o experiență interesantă, v-o recomand cu căldură, măcar pentru vederea superbă de sus... m-am abținut să pun pozele tip vedere făcute de acolo!

luni, 1 martie 2010

Am un copil descurcăreț...

În seara asta puștii mi-au cerut mărțișoare pentru profesoarele de religie și de engleză. Le-am dat cîteva dintre care să își aleagă.
Arin îmi spune: vreau eu trifoiul cu patru foi pentru doamna de religie!
De ce, Arin?
Așa!... Vreau să am noroc cu Dumnezeu!
....................................................................
Cum de nu mi-a trecut prin minte că ar putea fi atît de simplu???!!!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service