vineri, 31 iulie 2009

Masa critica

Imi fac mea culpa pentru ca nu stiu inca de la ce vine denumirea, Costi incerca o explicatie potrivit careia biciclistii ar fi cumva masa critica de pe sosele, asta in viziunea soferilor, evident! Critica sau nu, cu masa fara masa, iesirea de azi cu biciletele a fost tare faina, putin mai scurta decit Marsul Biciclistilor si cu aproximativ aceleasi strazi in traseu, singura diferenta a fost ca nu am mers pina la Bahluiului ci am virat dreapta cu vreo doua sau trei strazi inainte. Banuiesc ca ne-au bodoganit o parte dintre cei din spatele volanului, dar le va trece lor! Cred ca am fost in jur de 100 biciclisti, de toate virstele. Puteam linistita sa il iau si pe Radu, daca aveam inspiratia sa studiez traseul inainte. Daca vor reusi ceea ce si-au propus, evenimentul va avea loc in ultima vineri a fiecarei luni. Iesirea din august o voi rata, pentru ceva mai bun, cum ar fi baie si plaja la Mediterana... Distractie maxima celor care vor participa, eu recuperez in septembrie!

joi, 30 iulie 2009

Clovnul meu mic

Uite ca a fost festival de circ in Piata Mare si eu n-am prins decit aceste jonglerii. Acum ma prefac ca mi-ar fi placut sa vad mai mult pentru ca nu este adevarat, nu imi place circul! Slava Domnului, pina acum i-a dus tatal lor pe copii la circ, pentru ca pe mine ma deprima. Mai ales dresurile de animale si clovnii, aia mi se par chiar grotesti-scary, gratie probabil numeroaselor filme horror unde sint protagonisti. Sa zicem ca numerele de acrobatie nu ma lasa indiferenta...
Cu ce ma pot lauda este copil nr. 2 fara ghips pe mina! Inca nu e ce ar trebui sa fie, nu si-o tine chiar cumsecade dar sper sa se faca bine, facem si niste exercitii trimise de Miha de la Bucuresti, sa vedem saptamina viitoare radiografia! Oricum, piciul meu este la fel de plin de energie si de pus pe sotii... :))

Visez cu ochii deschişi...

Asta pentru că un prieten a postat pe Facebook, link-ul la pensiunea Larix, din Sălciua, judeţul Alba. Mie mi se pare o minunăţie de arhitectură şi design, mi se pare chiar neverosimil că o găsesc în România dar de, ne-om fi deşteptat şi noi la ceva mai mult decît ştergare şi blide! De acord, au şi alea farmecul lor, dar e uşor de dat în kitsch cînd amesteci oala de sarmale cu cocoşii de porţelan şi Răpirea din Serai.
Preţurile la pensiunea din Alba sînt super rezonabile: 210 RON/apartament/noapte, 140 RON/apartament/noapte. Ai la îndemînă şi trasee turistice, spre Peştera şi Portalul Poarta Zmeilor (aşa-i că sună bine?), Cascadele Şipote, Peştera Gheţarul de la Scărişoara, Cheile Râmeţului, Cheile Turzii sau Rezervaţia Botanică Scăriţa Belioara. Mă declar cucerită şi încep să îmi pregătesc bugetul şi bagajul...

miercuri, 29 iulie 2009

The Brothers Bloom

Se pare ca asta este saptamina filmelor! Dupa ce de obicei trec saptamini pina sa vad si eu un film, fie el pe computer sau la televizor, socotind si week-end-ul trecut, deja am vazut trei! The Hangover, simbata, la Adina, fainut, usurel, exact ce trebuia dupa o zi plina (kids all over, caiac si inot); luni, la Max, Billy Elliot, super fain, am plins, evident, emotionanta povestea pustiului... Azi am continuat seria filmelor cu The Brothers Bloom, nu vi-l povestesc, si-a meritat incadrarea in genurile comedie, drama, crima, aventuri, romantic! A avut de toate... inclusiv filmari in Romania, cu castelul Peles (localizat de ei in New Jersey :)) si facut sa sara in aer de eroina principala, Penelope = Rachel Weisz, intr-un spectaculos gest de rupere de trecut) sau cu cazino-ul din Constanta (asta era un teatru in parasire, un fel de bleak-house din Sankt Petersburg). Am ajuns la concluzia ca este chiar sexy Adrien Brody (anul asta am ajuns sa vad si eu Pianistul cu el, impresionanta povestea plasata in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu dramele Holocaustului), cu aerul lui de copil neajutorat intr-un corp de barbat...
De mentionat ca am ajuns la cinematograf citeva minute dupa inceperea filmului, asta pentru ca nu exista un loc de cumparat apa + popcorn (ca sa se cheme ca am fost la film, ne-am molipsit de cliseele americanilor), decit la 500 de metri distanta, pe Mihai Viteazul. Si am intrat cu fetele bijbiind, cu telefoanele aprinse, rugindu-ne sa nu ne rupem gitul... in fata maretei audiente de circa 50 persoane... pacat!

marți, 28 iulie 2009

Homo internauticus

Am devenit dependenţi de net, de reţele de socializare, blogg-uri, instant messagging şi altele. Datele noastre sînt mai mult sau mai puţin disponibile pentru cei care ştiu unde şi cum să le caute. Nu ştiu în ce măsură intimitatea mea este interesantă sau utilă pentru alţii. Ştiu doar că ea poate fi accesată, începînd de la adresa de mail, vizibilă în zecile de forward-uri pe care le primesc de la prieteni (nu le mai deschid de mult, doar cele pe care expeditorii lor insistă că mi-ar fi vital să le văd). Se cumpără baze de date cu adrese de mail viabile, am cîteva exemple de cunoscuţi ale căror mail-uri au fost folosite de către alte persoane şi făcute inutilizabile.
Citeam cu ceva timp în urmă, în Money Express, despre cum sînt folosite datele (private pînă la urmă) de pe Facebook pentru a ajuta poliţia în rezolvarea unor cazuri ce merg de la dispariţii de acasă, răpiri şi pînă la omucideri. Compania răspunde unui număr de la 10 la 20 de solicitări pe zi din partea poliţiei. Aici nu pot fi nici în totalitate pentru, dar nici împotrivă, sîntem într-o zonă „gri”, în care sper să nu se ajungă la abuzuri. Ca un utilizator fervent de Facebook ce mă aflu, pot să mă îngrijorez cînd ştiu că datele mele personale, fotografiile postate sau mesajele din inbox, rămîn stocate şi disponibile în spaţiul virtual chiar şi după ce eu le-aş şterge.
Soluţia? Încă nu ştiu, dar tot din presă aflu despre „revoluţia” începută pe net de către o româncă, stabilită în Statele Unite, unul dintre inventatorii unui sistem, VANISH, prin care datele online se autodistrug, după un timp prestabilit de către cel care le postează. Acum rămîne de văzut cît va fi de accesibil acesta şi de uşor de folosit şi de către cei ca mine, atehnici prin definiţie.
Şi dacă tot voi putea prestabili timpul de viaţă al mail-urilor trimise… oare cum voi putea decide atunci cînd scriu cuiva „te iubesc”, valabilitatea mesajului?...

luni, 27 iulie 2009

Străbunicul

Am promis o fotografie scanată cu străbunicul. Din păcate, majoritatea pozelor vechi de familie au ars o dată cu casa bunicilor, mai am cîteva dintre probele pentru fotografii. Astăzi am rugat-o pe Alina să mă ajute pentru că scanner-ul ei este mai bun şi iată-l alături: străbunicul meu, cizmar, prin Bucureştiul începutului de secol trecut... Simply love it!

duminică, 26 iulie 2009

Operatiunea Monstrul

Stire de ultima ora... pe Lotru, in lacul de la Malaia, a fost descoperita "veriga lipsa": se pare ca e un fel de amfibian, cu niste petice ciudatele legate pe el... Pare pasnic. Micul monstru se foloseste de cele patru membre pentru a inota pe sub apa :))

Femei pe tocuri inalte

Parafrazez eu asa titlul filmului lui Almodovar pentru a va povesti experienta mea de vineri.
Mie imi plac hainele vintage, imi place incaltamintea vintage, la un moment dat, in liceu si facultate, am purtat cu mare mindrie niste perechi de pantofi (mai ales unii, bleumarin, din piele intoarsa) care au fost ai mamei mele, facuti de strabunicul meu, care era cizmar. (Ca o paranteza, promit ca voi scana o fotografie veche cu strabunicul meu, sa vedeti ce "domn" era, alte vremuri, toata lumea se respecta pe atunci!).
Vineri m-am gindit sa reeditez experienta, adica sa plec cu pantofii mamei mele, cumparati de ani de zile (astia nu mai erau made in strabunicu') si tinuti nepurtati. Aratau misto, chiar trendy as putea spune, avind in vedere cum revine moda la aceleasi tipare.
Ma fac eu cumva dragutica, pentru intilnirea cu fostele mele colege de liceu, trece Catalina sa ma ia, parcam si, prin fata Liceului de Arta, simt eu ca si cind as fi calcat intr-o groapa... ok, ce nu pricepeam era de ce aveam aceeasi impresie si dupa trei pasi... cind ma uit in urma... unul dintre tocuri statea frumusel pe asfaltul fara pic de gropi... De la cit au stat, cauciucul talpii se facuse ca un fel de plastelina, s-a desprins pur si simplu din el metalul tocului, puteam sa "decojesc" toata talpa... Solutia Catalinei: rupe-l si pe celalalt :)) Nici n-a fost greu, ca cedase deja pe jumatate! Asta a dus la un fel de slapi cu calciiul mai jos... in care n-am putut sa stau, evident!! Asa ca am luat masina Catalinei si am fugit acasa sa imi schimb pantofii (a ris mama de mine de numa').
Morala: daca vreti sa purtati vintage... neaparat faceti teste acasa, trageti de tot ce se poate inainte de a iesi pe straβe!!!

vineri, 24 iulie 2009

Expozitie foto

Va anuntam expozitia foto a celor trei fotoreporteri sibieni, Silvana Armat, Sebastian Marcovici si Ovidiu Matiu, al carei vernisaj a avut loc ieri, in Atrium. Am reusit sa o vad, dupa ce toata lumea plecase. Mi-a placut sa ma plimb de la o imagine la alta, sa ma bucur de dinamismul fotografiilor, atit de contrastant cu goliciunea celor doua incaperi, cu linistea paharelor aflate inca pe mese... Puteam sa imi inchipui personajele cunoscute prin intermediul blogg-urilor lor, sau figuri complet necunoscute, lunecind pe linga ziduri. Mi-a placut ca m-a surprins expozitia, poate m-am dus acolo asteptindu-ma sa vad imagini cu Sibiul, cu oamenii lui, am gasit multa culoare si muzica si expresivitate si inedit... Vedeti si voi, in colajul de mai jos, citeva dintre fotografii, intre preferatele mele: chitaristul, cu lumina lui verde, si rocker-ul cu pletele in vint... probabil pentru forta care transpare din ele.

joi, 23 iulie 2009

Cautari pe Google

Recunosc: teoria imitatiei functioneaza perfect! Asa ca, vazind eu cum ca dl. Turcu si Teo, s-au apucat sa se caute, sa vada daca si cum se gasesc, am zis sa incerc si eu. Asa am aflat ca, de departe, lumea ajunge cel mai frecvent la blog-ul meu, dind cautare pe google "trompeta ingerilor". Intr-o ordine absolut aleatoare, cele care mi s-au parut mai interesante:
- shalimar afrodisiac - nu cunoastem nici primul nici ultimul
- cit traieste o barza - cit o lasa electrica pe stilp
- tipuri de grajduri pentru vaci - propun unul din plexiglasul portierei de mai jos
- geam portiera din plexiglas - n-avem, dar putem incerca
- looking for girls in budapesta - the girl in Budapesta is now in Sibiu
- un elefant se legana complet - oare daca se legana partial cum era?
- www.infogiurgiu.it - na, ca am ajuns si info - geografic, nu-mi aduc aminte sa fi folosit cuvintul giurgiu pe blog
- naughty moms pics - me, angel mom
- poze cu flori pentru cimitir - moooorbiiid
- barza a venit - nu la mine
- cum scapam de melcii de gradina - va rog nu faceti ca mine!
- poze cu slayers evolution - acum sint rambo melcilor, part 2
- the most beautiful pictures in the world - asta ca sa ma dau mare
- the most beautiful life in my life - oare despre care dintre vietile mele o fi vorba...?
Ultimele doua le-am pus ca erau mai dragute. In rest, ma gaseste lumea cautind elefanti, pitici, berze, streptococi si alte dihanii.

miercuri, 22 iulie 2009

Uite asa era cimpul...

Poate asa vom spune peste putini ani despre zona asta, programata a fi unul dintre noile cartiere ale Sibiului, Cimpsor, conform PUG 2009. Azi m-am anturat din nou pe acolo, cu Radu, cu bicicletele, pretextul era sa mergem la farmacie si la cumparaturi in Strand. Asa desfundat drumul si ingrat pentru o anumita parte a corpului, tot e mai bun decit aventura (sinucigasa in viziunea mea) cu bicicletele pe soseaua Alba Iulia. Deocamdata cimpul habar n-are de planuri urbanistice, se mai aude un ciine, o vaca, o moto-cositoare, miroase a pamint si a fin. Miroase si a arsita potolita. Parca mi-e greu sa mi-l imaginez cu zeci de case si bulevard si mai stiu eu ce, atunci cind cartierul meu nu va mai fi "la tara"...

Ochi de fotografi/i

Zice Brylu pe blogul lui cum ca ar fi interesanta de vazut expozitia foto a colegilor lui, fotoreporteri, Silvana Armat, Sebastian Marcovici si Ovidiu Matiu. Asa ca, cei care sinteti in zona Atrium, miine, la orele 20:00, intrati sa va convingeti singuri.

duminică, 19 iulie 2009

Mi-a sunat ceasul...

Din seria... strange things happen sometimes... ieri, cînd m-am întors de la Ocna, intru în curte și aud ceasul - pe care evident, nu l-am pus eu - sunînd de mama focului! Minunăția alăturată mi-am cumpărat-o anul trecut din Grecia, mi se pare foarte fain, are cam 25 cm diametru și un sunet pe măsură... Și cum nu l-am pus pînă acum să sune (exceptînd prima probă), nu mai nimeream să opresc țignalul respectiv... Întrebarea este: să fie oare un semn? De genul: wake up, girl?!

vineri, 17 iulie 2009

Englezu' de pe Târnave

Cel puțin așa am presupus eu că ar fi de undeva de pe Târnave, pentru că în articolul din România Liberă de acum cîteva zile, Nea Uiliam era localizat, din rațiuni de protecție a intimității, undeva într-un sat de lîngă Sighișoara. Vă recomand foto-reportajul, este povestea deosebită a unui englez stabilit la noi jumătate din an, cu mare dragoste de țara noastră și, mai ales, de puradeii și pirandele naționalității conlocuitoare. Asta îmi aduce aminte de momentul în care mi-a fost demontat unul din stereotipurile cu care am fost alimentată din copilărie: cu dezordinea și mizeria ”ca la țigani”!!!
Ei bine, cu vreo patru ani în urmă, umblam eu să îmi mulțumesc piticii albaștri de pe creier, adică să îmi fac chiuvetă de aramă în baie. Și mergem la nea Emilian Căldărar în Brateiu să comandăm chiuveta respectivă (că se cunoștea cu ex de pe la tîrgurile locale). Acolo... curățenie lună-bec, și în curte, și în casă, toate așezate la locul lor, nici urmă de turnulețe, mobilierul modest dar extrem de curat peste tot. Am reușit să îi fac pe Nea Emilian și pe fiul lui să priceapă ce am eu în cap și mă gîndeam cu groază... Dumnezeule, dacă vin oamenii ăștia să îmi monteze chiuveta, două săptămîni înainte am de făcut numai curățenie ca să nu mă fac de rîs! Pînă la urmă a montat-o un prieten, care mi-a făcut și suportul de fier forjat. Aaa, și chiuveta (o vedeți în stînga) a ieșit mult mai bine ca în schițele mele!
Eu zic că n-ar strica din cînd în cînd să mai lăsăm preconcepțiile la o parte!

marți, 14 iulie 2009

Cinema-Max

Înainte de a se închide (pentru cei care nu au aflat încă, lucrul ăsta se va întîmpla începînd cu data de 15 august), restaurantul Max își propune o serie de evenimente care pe mine mă atrag, nu știu de ce s-au gîndit relativ tîrziu la acest gen de promovare. Este vorba despre o serie de filme proiectate pe un ecran în spațiul terasei cochete (sau Piața Max), în fiecare luni, de la orele 21.15. Ieri am văzut Amelie, un film în regia lui Jean-Pierre Jeunet, cu Audrey Tautou și Mathieu Kassovitz.


Săptămîna viitoare este programat The Bucket List, cu Jack Nicholson și Morgan Freeman, cred că voi merge să îl revăd, este un film care m-a impresionat.

Rămăşiţele zilei

Duminica asta, în timp ce butonam eu, surprinzător, televizorul şi nu tastatura, dau peste un documentar despre Superman, benzi desenate, radio, filme cu el, etc. Ieri, mergînd după ceva de mîncare în zona în care lucrez dau peste un personaj inedit: un bărbat, la vreo 35 de ani, cu aspect de călugăr (în sensul că avea mustaţă, barbă lungă, părul lung făcut coc la spate) şi... tricou fără mîneci cu... SUPERMAN!!! Contrastul mi s-a părut super tare! O fi văzut şi nenea documentarul şi l-au apucat nostalgiile...
Din păcate, nu se vede foarte bine în poza de lîngă, făcută cu mobilul, cum ard becurile ziua în amiaza mare, în cartierul meu rezidenţial... asta spre deosebire de timpul nopţii, cînd e o beznă perfectă şi nu arde nici un bec, de vreo trei zile încoace. Or fi auzit cei de la Electrica de poluarea luminoasă şi s-au gîndit să facă un bine? Dar tot îmi rămîne întrebarea cu ce căutau becurile aprinse ziua...
Tot ieri l-am "prins" pe aburitul din imagine... un motan, zic eu, de prin vecini, care se plimbă de la o vreme nestingherit pe la mine prin curte şi din cînd în cînd îşi mai marchează teritoriul pe geamurile mele de la demisol... Vă daţi seama cît de "drag" îmi e!!! Şi, nici că-i pasă de mine... dormita indolent pe stîlpul porţii.

luni, 13 iulie 2009

Sînt încăpăţînată...

... sau funcţionez mai bine la serviciu :), sau testul respectiv dă erori... Azi am refăcut testul de tastare postat de Brylu, cu puţin timp înainte de a pleca acasă şi am reuşit din prima 111 cuvinte, m-am uimit şi pe mine, aşa că mă laud... Nu mă întrebaţi dacă voi fi în stare să repet performanţa...
111 de cuvinte

Speed test

Şi mai zice aşa rezultatul respectiv:

"You reached 450 points, so you achieved position 97 of 19224 on the ranking listYou type 602 characters per minute.

You have 111 correct words and you have 0 wrong words"

Cu alte cuvinte: Tantanaaa...!!!

duminică, 12 iulie 2009

Something to go with the rain...

Snail Slayer...

Ploua infernal... și nici urmă de iubit prin mansarde... Acum, serios vorbind, încep să mă simt lovită de muson și nu mai e amuzant deloc! Grădina mea zace sub ploaie, e drept că e de un verde luxuriant, dar puține flori mai apar ici-colo: crinii portocalii (japonezi, spunea bunica mea, de la care i-am moștenit), priboiul albastru, cîțiva trandafiri, hortensia și niște petunii mov, cam astea ar fi principalele pete de culoare.
Cred că singurii care se bucură sînt melcii de grădină. Mă rog, cei care nu au luat drumul containerului :) Îi vedeți în poză pe ghinioniști, unii au plecat la plimbare din ghiveciul în care i-am adunat. Oricum, soluția container este mult mai blîndă decît experimentul de acum cîțiva ani, cînd plecasem la cules melci, hotărîtă să îi gătesc, pentru că sînt tare buni. Na, am adunat eu vreo două duzini din cei mari, i-am pus într-o plasă de sîrmă vreo două săptămîni și i-am lăsat acolo nemîncați. Așa am citit eu că se face, să se golească dînșii de toate resturile de papa. Așaaa... și după ce au stat ei acolo cuminței, înarmată cu cartea de bucate trec eu la treabă: adică pun la fiert apă cu oțet, arunc melcii în ea... ăștia mor, evident (mda, bănuiesc că deja jumătate dintre voi sunați la protecția animalelor), după care îi las să fiarbă... moment în care îmi dau seama că procedeele ulterioare din rețetă au nevoie de mult mai mult timp decît aveam eu disponibil... așa că iau oala cu apă și melcii fierți și o pun în frigider, zicînd că voi continua mai tîrziu... Oare să vă mai spun că după o săptămînă erau tot acolo, moment în care am decis că mai bine îi arunc? După această experiență m-am cumințit... atunci cînd vreau să scap de melcii din grădină, îi iau frumușel și îi arunc la container...

vineri, 10 iulie 2009

Visînd la mare...

Nu știu dacă voi v-ați obișnuit într-atît cu pescărușii Sibiului ca țipetele lor să nu vă surprindă, să nu vă înfioare brusc... Deși s-au stabilit la Sibiu de ani de zile dintr-o ciudățenie climatică, eu și acum tresar la auzul lor și mă gîndesc la mare și la miros de alge și nisip și scoici... Mi-e dor de mare, ca de obicei! Sper ca mînuța lui Arin să dea semne de înzdrăvenire, marți cînd am fost la control, după o lună de ghips, oasele lui nu se sudaseră deloc :( Acum îi voi da niște suplimente cu vitamine și minerale și ne vom certa mai des că sare prea mult și își folosește mînuța ca și cînd ar fi întreagă... Mai avem o lună jumate pînă cînd mă gîndisem eu să plecăm, poate se rezolvă pînă atunci...
Dacă tot sîntem la capitolul ornitologie combinată cu nostalgiile mele, trebuie să vă spun că nu m-am obișnuit nici cu țipetele de cucuvele și alte alea de la Metro. Sînt curioasă dacă au reușit să sperie ciorile și porumbeii cu ele...
Și tot despre asta, dacă știe cineva unde găsesc un ghid ilustrat cu păsările României (era unul scos de Asociația Ornitologică, atîta că n-am reușit să îl procur), nu vă gîndiți la prostii, eu vreau doar să identific o specie de păsărele de la mine din grădină, sînt aici de ani de zile, mai puțin iarna, de talia unui pițigoi, cafenii, cu coada ușor portocalie, cînd El îi face curte Ei are momente în care seamănă cu un colibri, dă din aripi rapid, stînd aproape pe loc.

miercuri, 8 iulie 2009

Cuibușorul de nebunii...

Care ar fi căsuța mea... Găsiți în lista blog-urilor pe care le urmăresc unul foarte drăguț, cel puțin pentru mine, Design Sponge se numește, cu mii și mii de idei de design interior, aranjamente florale și chiar și ceva produse culinare. Inspirată fiind eu de ideea lor (nu chiar nouă) cu prezentarea unui spațiu Before and After redecorare, m-am gîndit să mă laud cu transformarea de anul trecut a dormitorului meu (ex-living) în living-ul actual. Zic eu că este reușită mișcarea, design-ul interior este una dintre pasiunile mele (nu foarte ascunse). Am folosit lucruri vechi, cum e tejgheaua de magazin folosită pe post de bibliotecă și vitrină, și noi, de genul colțarului comandat la Staer. În curînd vor trebui să fie vizibile în poze și ceva draperii, pentru că am avut ajutoare la vopsit galeriile (prin Party-ul lucrativ, Light up my world, despre care n-am apucat să scriu aici, pentru cine nu știe, un fel de șezătoare combinată cu pijama party).

marți, 7 iulie 2009

R.I.P. Michael Jackson...

Probabil că o parte dintre voi ați fost fani Michael Jackson, probabil o parte i-ați ascultat pur și simplu muzica, alții nu dați doi bani pe el sau pe muzica sa. Eu fac parte mai curînd din a doua categorie, mi-a plăcut foarte mult dar n-am fost niciodată un fan în adevăratul sens al cuvîntului. Indiferent de controversele legate de viața sa, va rămîne cu siguranță unul dintre cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor (știu, e un clișeu deja).
Îmi pare sincer rău că la marșul de sîmbătă în memoria sa au venit atît de puțini oameni. Cred că este o parte din blazarea cotidiană pe care o simt la mulți dintre cei din jurul meu: da, îmi place, dar de ce să mă obosesc sau de ce să mă expun în public. Cei mai mulți nu au curajul să stea cu capul sus alături de lucrurile în care cred. Pentru mine, și cred că și pentru Ștefania, care m-a însoțit, așa fiasco total cum a fost marșul de sîmbătă, a fost un mod de a ne arăta respectul pentru un om care nu mai este și care a însemnat ceva pentru fiecare dintre noi. Nu am avut costum, nu am avut afișe, nici măcar muzica lui, deși, în momentul în care am ajuns în parcarea Real, a început Smooth Criminal la radio...
Știu că una dintre primele melodii ale lui, văzute de mine, dacă nu prima, este Man in the Mirror, la fel ca toate cîntecele lui, continuă să mă impresioneze și acum. Îmi aduc aminte că mă uitam la ele cu tata, cu Călin, am învățat amîndoi să moon-walk, lui Călin îi ieșea mult mai bine decît mie! Printre miile de mesaje de pe posterul de la Staples Centre, un britanic a scris că acum Michael probabil îl învață pe Dz. how to moonwalk... :) Am găsit o variantă a piesei Man in the Mirror, cred că este același clip văzut de mine acum ani de zile...
Rest In Peace, Michael Jackson! Rest in peace, Man in the Mirror!...

luni, 6 iulie 2009

Azi am supărat o Pitzi blondă...

... cu o mașină mare, destul de nouă din cîte pricep eu despre mașini, o Toyota sau Hyunday, că astea le tot încurc. Îl duceam pe Radu la germană, la Centrul Cultural German, ploua cu găleata și mi-am permis să opresc un minut să coboare Radu direct acolo... și a venit pitzi să iasă din Piața Mare... și a început să claxoneze, zic eu că se va opri cînd vede că trebuie să coboare copilul cu umbrela din mașină (că eu nu puteam coborî cu el că trebuia să ajung la Doru la dentist, deși, avînd în vedere că Doru era creanga cînd am ajuns, mai bine coboram...). Nici gînd... mai bagă o tură de claxoane, mă abțin să îi transmit ceva pînă închide Radu portiera mașinii, în timp ce plecam îi urez ceva de bine... și cînd mă uit în retrovizoare, ce să vezi?! Pitzi murea să iasă din Piață ca să parcheze mașina, pe Lazăr, la trei mașini mai încolo... Îmi pare rău nu m-am putut abține să mai vorbesc ceva singură în mașină, așa cum nu mă pot abține nici acum să o categorisesc drept PITZI!!!

duminică, 5 iulie 2009

Cea mai frumoasă nuntă...

... la care am fost, de ani de zile, a fost ieri, nunta Andreei și a lui Cosmin, Old Friends . Au zis DA la Starea Civilă, după care am plecat în Sibiel, unde, în bisericuța veche și frumoasă, cu familia, nașii și prietenii alături, îmbrăcați în costum tradițional popular, au trecut prin ritul cununiei. A fost o adevărată sărbătoare în sat și o nuntă cum rar mai vezi!!! Și eu mă laud cu asta, de parcă ar fi meritul meu... :))

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service