duminică, 31 mai 2009

Leonce și Lena

În sfîrșit am reușit să văd un spectacol din cadrul Festivalului Internațional de Teatru... știu, este deja a patra zi... se putea și mai bine, probabil că am îmbătrînit!!! De fapt, cred că e mai mult o problemă ”meteorologică”, am mers joi să văd Metamorfoze, dar spectacolul s-a amînat din cauza ploii, era reprogramat pentru astăzi dar se va ține, se pare, doar duminica viitoare. Răbdare mai am. Mă aștept cel puțin la emoții vizuale deosebite pentru că am văzut deja decorul.
Despre spectacolul de astăzi: Leonce și Lena, de Georg Bűchnerregizat de Horațiu Mălăele pentru Teatrul de Comedie din București... una dintre piesele subliniate de mine în program (așa fac în fiecare an), ca must see... A meritat din plin! Începînd de la decorul minimalist dar extrem de expresiv, costumele Georgianei Savuța, nu am mai auzit numele ei dar hainele create pentru acest spectacol au adus un mare plus piesei, am găsit în ele fantezie, ludic, tehnică impecabilă a croiului și texturilor, trebuie să recunosc că, pînă am intrat în dinamica piesei, eram deja cucerită de costume!
A avut de toate: comic de limbaj, de situație, ritm, improvizație actoricească. Pe Dorina Chiriac (Guvernanta) o mai văzusem jucînd, sclipitoare ca de obicei, de la Mihai Bendeac (Regele Peter din regatul Popo) mă amuzau copios top-urile din ”Adevărul” sau filmulețele din Mondenii, postate pe You Tube, acum mi-a plăcut și ca actor. Rolurile principale au fost ale unor necunoscuți pentru mine: Lari Giorgescu (Prințul Leonce din regatul Popo) și Crina Semciuc (Prințesa Lena din regatul Pipi), i-am privit mai cu neîncredere dar au reușit pînă la urmă să mă convingă, mai ales ea!
Un regret tot mai am pe ziua de astăzi: că am venit acasă să scriu mini-cronicuța asta și să dorm mai devreme pentru că mîine e o nouă zi de luni... și nu am văzut artificiile (le-am auzit acum, în timp ce scriu, am fugit pînă în pod, să văd cîteva pe geam), mai am o speranță la închiderea festivalului... Nighty night, everyone!

72... and running...

Ziceam eu așa că ar da bine să mă laud cu noul meu record în materie de înot la Olimpia... nu că ar fi ceva deosebit pentru alții... ieri am făcut 72 de bazine (norma mea uzuală era de 40). Acum am făcut o tură de 10, încă una de 40, unul pe sub apă + restul pînă la 20 (astea bras) și 2 spate. M-am mobilizat că trecea Doru pe lîngă mine ca MIG-ul... intram în siaj... așa că am zis că pot și eu!
Cu ocazia asta mi-am testat noii mei ochelari de înot, cumpărați dintr-unul din magazinele din Paris în care aș fi campat liniștită... Go Sport, din mall-ul de la Defense. Sînt buuuni, și chiar sînt anti-fog cum scria pe ei. Sînt super încîntată de achiziția lor, sînt de la Speedo... și mai sînt și mov... :)))
Ce angoasă am eu referitor la bazin... oare toată lumea simte sub apă diferitele mirosuri ale celor din jur? Că eu le simt, cîteodată sînt plăcute... un parfum, un after-shave, tolerabile... mirosul de țigări... sau yak... ca aseară, cînd trecea un nene, mai plinuț el așa, lăsa în urmă o dîră de miros acru-înțepător de transpirație... Oare sînt freaky că simt mirosurile astea? Oricum, pentru mine și amintirile au miros, contează mult pentru mine simțul ăsta!
Am încheiat seara în Old Friends, și am primit un frumos nufăr roșu, confecționat dintr-un șervețel... :)

vineri, 29 mai 2009

Portocaliu cu capră...

Așa arată ultimul locatar al raftului cu elefanți! Nimeni nu-i perfect... așa că elefănțelul meu de la Paris este puțin mai mare decît restul... și mai are și o capră pe el... :)), dar își are locul asigurat în colecția mea!

Naughty Girl

Astăzi unul dintre newsletter-urile de care nu mai scap, anunța un top interesant din punctul meu de vedere. Mai citisem ceva similar în altă parte (cu ocazia asta am descoperit Eyes Without a Face a lui Billy Idol, deși nu o văd ca melodie pentru striptease, și am avut un fix cu ea cîteva săptămîni, acum mă gîndesc dacă m-aș descurca să o cînt la karaoke). În afară de clasica genului (Joe Cocker - You can leave your hat on), pe prima poziție din top, mi-a mai plăcut Beyonce:

Pigeon shield

Cînd am fost în Veneția în ianuarie am constatat că nu mai existau cereale de vînzare pentru porumbei, era interzis să hrănești zburătoarele, deja erau puține și mai mult pescăruși. Clădirile aveau instalate țepușe pentru a nu le mai permite să se așeze pe cornișe, măsuri dintr-astea.
Cred eu că și porumbeii din Piața Mare au zilele numărate. De ce... a se vedea mai jos... :))

joi, 28 mai 2009

Cotton Island

Muzică de care îmi place mie: www.myspace.com/thecottonisland. Excursia mea de la Paris a avut parte de o coloană sonoră variată, aici este ceea ce compune David (Lin). Cum mie îmi sună bine tot ce este cît de cît depresiv, v-o recomand cu căldură.

duminică, 24 mai 2009

La vie en rose...

Când revin acasă va trebui să scriu mai multe despre Parisul redescoperit zilele astea, nu se compară cu experiența precedentă. De data asta am bântuit de capul meu, pe unde mă tăia capul... Mai am o zi, marți am avionul, nu se pune! Mă declar big fan de...
1. metrou parizian, este super, zeci de linii, bântui peste tot fără nici o treabă.

2. La Defense, merită văzută zona, este superbă arhitectura modernă de acolo, undeva, departe se vede Arcul de Triumf, frumos contrastul.

3. Magazinul Sephora de pe Champs Ellysees, acolo as fi rămas o vreme, aveau jocuri de lumini, stroboscoape, DJ si muzică cool, parfumuri cât vezi cu ochii... should I continue?


4. Montmartre... culori, artisti, sunete... clopotele de la Sacre Coeur, contrabas, chitară, saxofon... un bazar boem... unde găsesti un colțisor deosebit peste tot...

5. Marmura incălzită de soare a fântânilor arteziene de lânga piramidele de la Louvre si Jardins de Tuileries, un parc superb unde am putut povesti in liniste cu Bianca, rupte de agitația Parisului. Si ea mi-a suportat azi si maniile mele de asiatic-fotograf.

Am făcut un mic amestec de fotografii aici, sunt multe de toate, probabil le voi incărca acasă pe picassa web albums.

miercuri, 20 mai 2009

Poliamorul

Ce am uitat eu să scriu ieri la lucrurile aflate/întîmplate recent este definiţia poliamorului... pentru cei cărora nu le-am spus-o încă... acesta se defineşte ca fiind... relaţia nonmonogamă, consensuală, etică şi responsabilă. Ha, şi eu am rămas impresionată cînd am auzit-o... mi se pare din seria sinergiei faptelor ce nu eludează meandrele concretului (citat din nea Nelu). Se pare că există o mişcare (din Adevărul citire) pentru legalizarea poliamorului sau a triadei = căsătoria între trei persoane... la alegere combinaţii de trei luate cîte doi :))

marți, 19 mai 2009

Puzzle

M-am lenevit... adică sînt într-o pseudo-cură de dezintoxicare de net... încerc eu așa să nu mai pierd atîta timp în fața computerului. Încă nu reușesc treaba asta foarte bine, nu mai blogg-ui atît de des, nu mai intru pe mess de la serviciu decît foarte puțin, în fine, fac și eu ce pot! 
Ce mi s-a mai întîmplat în ultima vreme:
- vineri am văzut primul cățel cu crotaliu albastru în ureche, undeva pe Mitropoliei - m-am bucurat oarecum, pentru că era ”în gașcă” cu încă 5, ce erau fără. Azi am citit în ziarele locale că zona centrală este lăsată ultima la sterilizat așa că mai e o șansă... Oricum, ideea e salutară, o avusesem și eu, mi se pare mai util să sterilizezi cîinii existenți, decît să încerci să le plasezi puii (na, și asta e util, dar eu prefer să nu ajungă să se mai înmulțească, deja sînt înfiorător de mulți);
- mi-au înflorit bujorii... miros foarte frumos și sînt albi și diafani (mamă, ce dulcegării spun!!), azaleea și irișii;
- waki highway din fața casei a devenit waki tomb: în traducere liberă - aveam vreo trei broscuțe ce patrulau noaptea pe acolo, azi am găsit două dintre ele moarte și uscate, probabil din cauza secetei;
- am reușit să îmi fac mașina de tuns iarba să facă precum un picamer, am pălit atîtea cioturi, crengi și pietre cînd tundeam iarba, că era înaltă și avea tot felul de ”surprize” prin ea, și acum vibrează mașina că eram ca Chaplin în filmulețul ăla după ce strîngea șuruburi pe bandă...;
- Radu și Arin și-au făcut cort din crengile tăiate de mine și făceau Tarzan-party în grădină;
- mi-am pierdut duminică ochelarii de soare în pădurea Dumbrava, în timp ce mă dădeam cu bicicleta spre Rășinari, m-am oprit ulterior la firul ierbii pe drumul spre căsuța lui Cosmin și a Adelei (pe care am apucat să îi salut că tocmai plecau). În iarbă a fost chiar fain;
- mai am două zile și zbor spre Paris, așa că... sayonara! 

miercuri, 13 mai 2009

Tu... chiar nu eu!

După ce am postat azi melodia respectivă, descopăr la status-ul soțului unei colege, un alt TU. Nu e rău, ușor agresiv ca și limbaj... puteți compara:

Shopping-ul să trăiască!!!

Nu ştiu cum vi se pare vouă clădirea renovată a fostului cinematograf Pacea, actualul-viitor centru comercial, mini-mall, sau cum i-o spune lui... Pe partea cu strada Cetăţii mai e cum mai e (de acolo nu am poze, şi imaginile astea au o calitate incertă pentru că sînt luate cu telefonul mobil), dar aici e cam ieşită din context. Nu neg că poate va ieşi un lucru bun, că nu prea mai sînt pe centru spaţii comerciale, majoritatea fiind cafenele, restaurante sau puncte de schimb valutar, dar îmi poate zgîria retina... veranda veche din lemn profilată pe metal şi sticlă contemporană...
Singurele chestii care îmi plac sînt: soluţia găsită pentru peretele din dreapta, cu panourile imprimate cu imagini din Sibiu şi aleea curăţică, cu bănci şi felinare, ce conduce în spatele curţii. De ce să nu o recunosc, încă am nostalgia cozilor la bilete pentru puţinele filme "tari" ce rulau înainte de '89, a sălii de cinema cu scaune tapiţate cu pluş verde, dacă îmi aduc eu bine aminte, a faptului că mă simţeam "cineva" cînd prindeam locuri la balcon...

Din maşină...

Am mai vorbit eu pe aici de români şi de complexul vacii pe uliţă... cred că vor trece generaţii pînă se va scăpa (sau nu) de asta. În cartierul meu rezidenţial, nici vorbă! De la mic la mare, pe mijlocul drumului... inclusiv cu cărucioarele cu progenituri... la ce să mă mai aştept de la copii! Ieri, mergînd spre grădiniţă... un puşti pe bicicletă cu roţi ajutătoare pedala de zor pe mijlocul drumului, îl claxonez să se dea la o parte. Mă întîlnesc cu el la grădiniţă, nu are mai mult de 7 - 8 ani, venise să îl ia pe fratele lui, la vreo 5 ani, cred. Îi spun... toate alea, cît mai frumos, să nu mai meargă pe mijlocul drumului, că îl calcă maşina, bla, bla... cînd plec, fratele pe aceeaşi bicicletă, parcă mai pe marginea drumului. Uit ceva, trebuie să mă întorc... pe stradă două joiene cu copiii aferenţi, mergeau cîteşpatru, unul lîngă altul, pînă în mijlocul drumului... tantiile cred că bănuiesc oareşce urmă de maliţiozitate în felul cum mă uit la ele, că parcă dau să îmi zică ceva...
Una peste alta, plină lumea de nebuni, să nu mai povestesc de unii şoferi, şi în special şoferiţe (şi nu e misoginism aici), că mă apucă tot felul de discursuri la volan... mai ales cînd sînt grăbită, în întîrziere, ca ieri... şi făcea una stînga de pe Alba Iulia de zici că-şi făcea şi manichiura în timp ce vira... şi semaforul ăla ţine puţin... mi-am cerut scuze după aceea lui Arin că am vorbit urît... şi el... nu ai de ce să te scuzi, mama, e vina şoferului ăla (şoferiţă, spun eu), conduce prost... :)) măcar mă înţelege puştiul meu!

Tu... eu???

Dacă tot a deschis Teo cutia cu artişti români care ne cîntă frumos (o melodie de-a Alexandrinei Hristov o tot dădeau cei de pe Guerilla, dar nu ştiam cine o cîntă), uite una care îmi place mie, trimisă de Sorana mai demult, unde mai pui că am melodia cîntată şi de ea:

Schmap

Am tot amînat să mă laud cu includerea în final a fotografiei mele în ghidul ăla online al Romei. Data trecută am bătut toba că fusese short-listed. De o lună, am primit următorul mail:
"Hi Cristina,
I am delighted to let you know that your submitted photo has been selected for inclusion in the newly released seventh edition of our Schmap Rome Guide: Santa Maria of the People http://www.schmap.com/rome/sights_churches/p=7571/i=7571_5.jpg... bla, bla...
Thanks so much for letting us include your photo - please enjoy the guide!
Best regards,
Emma Williams,
Managing Editor,
Schmap Guides
www.schmap.me/emma.williams"
Cu alte cuvinte... tantanaaa...!!!

luni, 11 mai 2009

I'm so happy I could fly...!!!

Asta pentru că Paul, după ce că mi-a reinstalat acum două săptămîni windows explorer-ul, că o luase razna complet... mi-a făcut acum și sunetuuuul, adică pot asculta muzica pe computer, pentru cei care fac asta toată ziua cred că bucuria mea pare deplasată, dar eu eram gata-gata să intru în fibrilație după două săptămîni fără play-list-urile mele. Și Paul a reușit asta prin instrucțiuni trimise pe mess, și ceva print screen-uri cu tot felul, am fost o cumințică și o tîmpițică de cîteva ori și am făcut tot ce mi-a zis... și bingo... I got my sound back!!! He's pretty cool!!!Prima melodie ascultată, întîmplarea, am pus-o și pe auto-repeat, că sînt tare bucuroasă că am sunet... Damien Rice... 9 crimes:

34 and counting...

Uite că am mai făcut un anișor, mintea la cap nu se anunță să vină prea curînd dar îi mai dau șanse... Anul acesta am sărbătorit-o unde altundeva decît în  Old Friends , cu prieteni vechi și noi, după o zi în care am bîntuit prin oraș cu Arin după baloane și panglică, cît timp era Radu la desen, am făcut și prăji rapidă, am fost și la vernisajul lui AdiO, am decorat spațiul, așa încît să se vadă că e vorba de ziua mea... baloane mov nu am găsit dar au fost albe și verzi, m-au ajutat și Cosmin și Liana la umflat și la legat. În concluzie... pretty hectic, mai, mai să mă apuce atacul de panică și criza de timp! 
Eu am fost mov... o scurtă perioadă, dar n-am putut rezista cadourilor primite, trebuia să le încerc, așa că am rămas în rochița primită cadou (i-am spus eu rochiță, după ce am luat-o pe mine, mi-a spus Crina că este de fapt bluză, dar mă simțeam bine în ea așa că am păstrat-o). Și, surpriza serii... am primit padelă pentru caiac și vestă de salvare de la Cosmin, Luana, Andrei, Sebi, Cipi și Simona, am fost super încîntată, îmi mai lipsește caiacul dar în timp se va rezolva, sper eu, și asta! Gabi a fost o super drăguță, știa de obsesia mea cu Orele, așa că am primit cartea Virginiei Woolf, Jurnalul unei scriitoare, am primit și niște frumoși cercei de argint de la Silvia, Dan și Alina, hăinuță, o frumușică sticluță de parfum, veche, de la Paul, care știa că îmi plăcuse atunci cînd am văzut-o la el (știa și de piticii mei cu sticluțele de parfum), șampanie și o mare de flori... și mă laud aici cu ele! Aaa... și să nu uit, mama mi-a dat acum un inel care îmi place foarte mult, de argint evident, dreptunghiular, cumpărat din Egipt, cu douăsprezece pietricele micuțe, în toate culorile... să corespundă maniei mele de a-mi asorta toate alea! Și mi s-a organizat și karaoke (cu sculele din Old Friends și soft-ul lui Andrei), na, după lupte seculare care au durat mai bine de jumătate de oră, am avut și asta, cu un sunet mai original, but never mind, a fost foarte bine că ne-am putut lălăi! Nu știu cum aș putea sublinia faptul că am văzut-o și pe Mari întîiaș dată pentru prima oară cîntînd la karaoke!!!

R(EVOLUTION)

Ce vă recomand eu cu căldură și îmi pare rău că nu am reușit să o fac înainte de vernisajul de sîmbăta asta este expoziția de fotografie a lui AdiO , din Ziggy, Kulturcafe. Este una dintre cele mai faine expoziții de fotografie văzute de mine.
Nu vă așteptați la varianta tradiționala, AdiO (pe care îl vedeți în fotografie, alături de "preferata" sa) ia fotografia traditionala, o prelucrează, se joacă cu ea, îi dă noi sensuri sau vă lasă să le descoperiți singuri.
Aici, sursa de inspirație au fost clișeele, de la 1920, ale bunicilor unui prieten. Din ele au ieșit povești urbane universal valabile. Încă două săptămîni le mai puteți vedea în Ziggy. Nu știu dacă expoziția este cu vînzare pentru că m-ar tenta cel puțin una dintre ele. Mă pot lăuda că atîta i-am bătut la cap pe Cosmin și Andreea din  Old Friends , pînă am primit fotografia lui AdiO cu bicicleta, pe care mi se pusese pata încă de la vernisajul expoziției permanente din Old Friends.

vineri, 8 mai 2009

joi, 7 mai 2009

Cu ce mă mai laud

Promiteam actualizări periodice ale florilor din grădina mea... ei bine, cam astea sînt, și sînt mult mai frumoase în realitate...

I don't


Încă nu am sunet la computer și pot doar să rememorez și să fredonez în minte melodia asta... Queen, one of my all time favorites, încă mi-e dor de Freddie! Și Highlander a fost impresionant pentru mine în tinerețe, acum parcă mai strîmb puțin din nas la unele dintre efectele speciale, dar, never mind that... vreeeaaauuu și eu sunet! Nușce mă fac cu sutele de melodii pe care le am și pe care le ascultam... Și nu e fun deloc nici să vezi filme mute...

marți, 5 mai 2009

By the river of Babylon...

Nu știu dacă tura noastră de duminică pe Olt înseamnă că ne-am primit ”botezul” într-ale caiacului, cert este că am mai făcut ceva progrese... adică am luat niște valuri în piept și-n pantaloni... :) De data asta s-a lăsat și cu ”om la apă”, în două rînduri... Primul a debutat Horațiu, în perioada de acomodare într-un cot liniștit de la balastiera de la Boița. El zice că i se trage de la blestemele Luanei și de la faptul că i s-a spus că nu se poate întoarce cu caiacul respectiv... Oricum, avea omul haine de rezervă, că era cu valiza în geantă, spre București. 
După ce s-au mai bucurat oamenii de dat din padelă de acomodare, țuști, pe Olt la vale, eu am suit în caiac doar ceva mai jos, în dreptul Restaurantului ”la ciolan cu fasole”, unde aveam să mîncăm mai tîrziu... Inițial avîndu-l pe Cipi în spate, fără padelă, că eu vroiam să vîslesc și el îmi dădea indicații... iar de la Turnul Spart = Vechea Vamă, l-am convins pe Cosmin să se dea cu mine pe sit-on-top. Cînd mă gîndesc ce grațios ne chinuiam noi să plecăm de pe loc fără să ne udăm... și la cît de fleașcă am terminat tura... evident, Cipi și Seba ne-au spus doar la sfîrșit că nu aveam ce căuta pe ape rapide cu caiacul ăla (sit-on-top-ul este un caiac deschis, pentru ture de familie, are trei locuri, doi adulți și un copil), dar cum nu aveam alternativă, am zis că merge și ăla. 
Plimbarea s-a încheiat pe la Rîul Vadului cînd am avut din nou om la apă, Costin se pare că s-a ciocnit de Horațiu... și a ajuns să verifice cît de bine merge să tragi de mînerul ”ciorăpelului” impermeabil pentru a te elibera din caiac, toate astea cu capul în jos, sub apă... răspuns: nu merge... dar a împins lateralele și a ieșit... Horațiu i-a prins caiacul mai jos, Cosmin a tras padela din apă... toate bune și frumoase... atîta că nu puteam înainta tîrînd caiacul respectiv, că era plin de apă, plus că și al meu și al lui Cosmin era pentru a treia oară plin ochi, făceam plici - plici cu grație, că la valurile pe care le-am luat în freză nu aveam cum să fim altfel...
Am tras la mal să golim apa din caiace, în momentul în care am coborît din caiac pe ce credeam eu că e nisip, m-am afundat aproape pînă la genunchi într-un mîl din ăla lipicios, am crezut că acolo rămîn... Cosmin stătea în picioare în caiacul nostru și trăgea de mine... ridichea uriașă... pînă la urmă am ieșit... am umplut și caiacul de mîl. Concluzia emisiunii este că a trebuit să ne punem la loc în el, în halul în care se afla și am tras un pic mai încolo la mal, pe niște bolovani, toate astea sub privirile unui nene care pescuia impasibil... ieșisem în curtea unora, cu cîini, aia aveau un fel de depozit de cherestea, ne-au lăsat să chemăm ”rescue team-ul” acolo, ei ne așteptau la Cîineni, a durat ceva pînă s-au întors, am făcut strip pe acolo pînă au venit, mi-am ținut minimul necesar pe mine, că restul erau ude, noroc că pe lîngă blugi mai aveam o pereche de pantaloni... blugii mei i i-am dat lui Cosmin, care a fost senzația parcării... 
Și așa, peripețiile noastre s-au încheiat la un ciolan cu fasole pentru unii... pentru mine la un cașcaval pane... deși, parcă data viitoare m-ar tenta și bucata de porc gripat pe farfurie... mai vedem... 
Cert este că încep să îmi gîndesc serios bugetul pe anul ăsta luînd în considerare achiziția unui caiac personal... deja îmi fac planuri cum îmi voi căuta cîteva accesorii sportive prin Paris... 

vineri, 1 mai 2009

Hot dancing


Aseară, butonînd canalele, am dat peste filmul ăsta, pe Pro Cinema... nu e un clasic, nu e nici măcar nușce poveste dar mi-a plăcut pentru scenele de dans și altele... spre exemplu cum îl face personajul feminin principal knock-out exemplar pe un nenea rău care i-a abuzat prietena... :))
În distribuție: Elizabeth Berkley, Glenn Plummer, Gina Gershon, Kyle MacLachlan
Regia: Paul Verhoeven


Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service