marți, 31 martie 2009

Ce vă recomand

Astăzi voi face reclamă, gratuită evident... și necerută (mai mult ca sigur că o parte din beneficiari nici nu vor ști de ea). Cum mie îmi place să împărtășesc și cu alții lucrurile bune de care am parte, într-o ordine aleatoare... beauty, mind and relax tips:
- pentru cei care au nelămuriri... n-am pățit nimic nașpa în poza de jos, am pe față o minunată mască pusă de Carmen (ea chiar nu are nevoie de reclamă, deja are mai multe cliente decît îi ajunge ziua), după care am o piele soooft...
- pentru hăinuțe mai altfel, serii mici, de la vintage (gen rochița mea gri metalic) la office chic, vă recomand un alt fel de experiență de shopping, cu circuit închis, prin butic-ul Crinei (latest update: una dintre cele mai recente cliente ale ei este tanti procuror Kovesi), pentru date de contact mă buzz-uiți pe mine
- bijuterii asortate și personalizate de la Sis Boutique , de acolo am setul asortat rochiței
- frumosul spațiu al librăriei și cafenelei Humanitas, chiar și fără să cumpărați o carte, deși, eu cel puțin, reușesc cu greu performanța asta, este o experiență în sine atmosfera de acolo, extrem de inspirată amenajarea și iluminarea spațiului
- eu merg la sală și la saună aici , adică la Green Diamond, în Ștrand, sînt tare mulțumită, n-o fi spa-ul de la Palace, dar au o saună foarte bună, cu infraroșii și cromoterapie
- după sală și saună, lunea e ziua mea de masaj, la Reflexovital , pe Coșbuc deocamdată, din iunie, pe Bălcescu
Pentru astăzi, atît... Have fun!

luni, 30 martie 2009

Mama mea - globe trotterița

Vă promisesem cîteva dintre fotografiile cele mai reușite ale mamei mele, de pe unde a bîntuit. Oarecum surprinzător, la prima ei experiență foto-amatoare cu digi-cam, le-a nimerit unele foarte frumos. A avut și un peisaj pe măsură dar și încadrarea contează.
De ce globe - trotteriță? Pentru că le povesteam colegilor pe unde mai bîntuie mama mea (eram la ziua unuia dintre noi, deci eram cam toți) și unul dintre ei, în șoaptă, către o altă colegă: "da' ce... ?! mama Cristinei e Globe Trotter??" :)) și așa i-a rămas numele... nu că nu i s-ar potrivi!
Mie îmi place că face lucrul ăsta (unde mai pui că îmi aduce și elefănței și alte minunății de pe unde merge), are o energie la vîrsta ei... muuult mai multă decît mine... și își alege tot excursii din astea halucinante... ziua și hotelul, orașul, țara cîteodată...
Aaa... pînă nu uit... astăzi imagini din Petra... și eu vreeeaaauuu acolo!!!

duminică, 29 martie 2009

Willow-tree

Una dintre cele mai frumoase amintiri cu care am rămas din Budapesta este cea a salciei de lîngă Sinagoga Centrală, un memorial impresionant al Holocaustului.
Fiecare dintre micile frunzulițe de metal are inscripționat numele unor evrei uciși. Nu vă puteți închipui senzația pe care o ai atunci cînd stai lîngă salcie, și adie vîntul, și e un foșnet și o plîngere, un cîntec atît de trist... Nu știu cîte dintre tururile organizate o au inclusă, știu că mai fusesem o dată, într-o mini-excursie Budapesta - Viena și ghidul nu ne-a spus nimic. Eu am ajuns pentru că mi-a arătat-o Bev, un bun prieten, l-am mai pomenit pe aici.
Acum sînt puțin invidioasă pentru că prietena mea, Mari, va pleca săptămîna viitoare cu ai ei la Budapesta... și i-am spus că salcia este un must - see. Așa mi-a venit ideea să vă spun despre ea. Am aflat cu ocazia asta și că sinagoga lîngă care este memorialul este a doua ca mărime din lume.

Sometimes I feel like this

Ora Pămîntului

Cam așa a arătat la noi Ora Pămîntului. Puștii erau încîntați că stăm la lumînări, ne-am descurcat și cu cititul aventurilor lui Firmin. Sper că măcar o parte din voi ați stins luminile ieri.

sâmbătă, 28 martie 2009

Earth Hour! - Stingeți luminile!

Că bine zice Adela de poziția grupat pentru microbiști! Nu uitați, deseară, între orele 20.30 și 21.30, Ora Pămîntului , atmosferă romantică, la lumînări... vedem noi peste 9 luni dacă sînt ceva rezultate mai puțin sau mai mult dorite!
Lăsînd gluma la o parte, nu cred că este un sacrificiu mare să stingem luminile pentru o oră (și, pe cît posibil și ceilalți consumatori de energie), să dăm și Pămîntului respectiv înapoi puțin din ceea ce îi luăm, din ce ne luăm, în fiecare zi!
Beznă plăcută, tuturor!

Ceva important pentru părinți și pentru cei care vor să devină părinți

ATELIERUL PARINTILOR Sibiu: 3-4 aprilie, 24-25 aprilie 2009
Un curs construit nu pentru că e la modă preocuparea pentru cum să-ți crești copiii, ci pentru că relația părinte copil este cea mai fragilă și fermă relație pe care o experimentăm în această viață. Descoperim zilnic alături de copiii noștri că dragostea pentru ei este importantă, dar nu este suficientă. Avem nevoie de ceva în plus: o relație care să fie mereu de calitate. Această relație ne surprinde zilnic, ne cere vigilență, coerență și rigoare.
Atelierul Părinților este locul în care veți învăța să deveniți părinți (sau bunici) mai buni, locul și timpul în care vă propunem într-o manieră interactivă, vizuală și introspectivă să vă construiți relația cu proprii copii.
Ce diferentiaza cursul: Atelierul este locul în care veți descoperi ceea ce nici o școală nu ne învață:
1. Puțină hîrtie și multă trăire atent condusă pentru a descoperi resursele soluționării.
2. Atracția bucuriei de a învăța relaxat și curios.
3. Răspunsuri găsite la capătul întrebărilor ce se nasc din exerciții, simulări, jocuri de rol.
4. Interacțiunea participanților pentru beneficiul personal și cel comun.
5. Trăirea motivației de a schimba sau întări comportamente ce educă și stabilizează copilul.
6. Entuziasmul de a fi părinte creativ.
Cîștigul participantului: Principalul cîștig al părintelui participant este acela de a putea aplica toate conceptele comunicării, ascultării și relaționării sănătoase exersate la Atelier, acasă în relația pe care o construiește cu copilul. Cel de-al doilea cîștig este exersarea modurilor de relaționare în Atelier pentru ca, atent analizate, să conducă la soluționarea personalizată fiecărui participant. Cel de-al treilea cîștig este că un atelier aduce mai multe abilități decît o carte… dacă sînteți dispuși să primiți această provocare.
Cîștigul familiei: Descoperirea unei metode practice de comunicare eficientă. Șansa creșterii în sinceritate și armonie, indiferent ce le va fi dat să trăiască împreună.
Profilul participantului: Cursul se adreseaza părinților interesați de dezvoltarea lor personală și dispuși să învețe experimentînd practic.
Structura trainingului: Atelierul are 5 întîlniri a cîte 3 ore sau 2 zile consecutive pentru alte orașe decît Bucureștiul.
Metoda de lucru în cadrul formării se bazează pe învățarea experiențială la adulți și folosește
majoritatea tehnicilor interactive de lucru: joc de rol, simulare, lucrul în grupuri mici, brainstorming,
dezbatere. Principala tehnica folosita este Metoda ESPERE.
În plus, în cadrul grupului se constituie un laborator de lucru care permite participanților să
împărtășească și să învețe din propria experiență traită.
Ce conține pachetul de formare: Pachetul de formare are inclus, fără taxe sau plăți adiționale:· suport de curs· 5 instrumente specifice de lucru· refreshments· cel puțin 5 experiențe structurate de învățare.
INVESTIȚIA DUMNEAVOASTRĂ : 275 lei fără TVA
TRAINER: CRISTINA NEGUȚ, Habitat Management Team
Înscrieri: Andreea Ciortea (0733 672192, andreea@oldfriends.ro)

vineri, 27 martie 2009

Tra la la...

În sfîrșit am primit și eu pozele de la karaoke, de miercuri, din Oldies... unde a fost tare fain, între prieteni, am cîntat, am dansat, multă lume... vedeți în poze:
De atunci am o altă angoasă... Doru și Mihai, care m-au auzit prima dată cum cînt mi-au spus că îmi seamănă vocea cu a lui Annie Lennox... și tot ascult eu în mașină Medusa... și parcă dă cu rest... nu cred că m-aș băga la o melodie de-a ei, nici măcar cînd îmi revine gîtul la normal...
Quizz: la acest eveniment am făcut poze eu, Gabriela și Cosmin... cine a făcut poza din mijloc de pe rîndul de jos???

Vreau să știu...

... dacă toți stejarii își păstrează frunzele uscate iarna și le pierd doar primăvara tîrziu... sau doar al meu? An de an face lucrul ăsta, încă e plin de frunze uscate...

joi, 26 martie 2009

Fragrances

Cu ce îmi mai ocup eu timpul... primesc newsletter-ul de la kudika și din cînd în cînd îmi mai fac cîte un test. Azi am aflat că mi se potrivește un:

Parfum oriental

Ai o personalitate senzuală și extrem de sofisticată, iar stilul tău de viață reflectă în totalitate pasiunea și, totodată, perfecționismul tău. Adori să-ți manifești senzualitatea puternică în nopțile lungi de dragoste, în care să fii învăluită de un parfum oriental sau chiar afrodisiac. Mizează pe esențele lemnoase de santal și ambră sau note condimentate, regăsite în cantități variabile în parfumuri precum Kenzo Amour, Christian Lacroix Absynthe de la Avon, Alchimie de la Rochas, Shalimar de la Guerlain sau Dioressence de la Christian Dior.


Cum s-ar spune... tantana! Parfumul de ambră mi-a plăcut de mult, chiar mi-am adus esență din Tunisia, iar parfumurile care îmi plac mie sînt: ziua... L'eau par Kenzo (ăstuia i-am fost cel mai mult fidelă... adică de vreo 14 ani), noaptea... Jungle, tot de la Kenzo, Poeme de Lancome și Allure de Chanel (prima variantă).
Și, pentru că la mine, piticii sînt ei albaștri sau de altă culoare dar sînt mulți... aflați că am și o colecție de sticluțe cu pulverizator sau fără (vechi, evident).
P.S. Link pentru doritori: http://www.kudika.ro/quiz/6446

Murphy rules

Nenea respectiv pomenit în titlul postării ştia el ce ştia... adică lucrurile pot merge cît se poate de aiurea cîteodată.
În urmă cu vreo două luni bîntuiam eu prin posterland după ceva afişe drăguţe. Dau de pagina retro şi fac... wow... mucha... wow... vreau!!! Ok, fac eu comanda, nu erau pe stoc, la un moment dat vine unul dintre cele trei pe care vroiam să îl cumpăr, ajunge la mall, merge tatăl copiilor după el, toate bune şi frumoase, încă aşteaptă să îl înrămez.
Celelalte două au sosit de vreo două săptămîni, cred, şi de atunci încerc să intru în posesia lor. De două ori l-am convins din nou pe Adi să meargă după ele la mall, ţeapă, magazinul respectiv cu lacătul pe uşă în ambele cazuri. După negocieri messengeristice, ajung posterele pe Avram Iancu, unde s-au mutat cei de la mall. Problema era acum că aveau programul doar pînă la orele 17 şi eu termin serviciul la 16.30. Serviciu care este pe Verzăriei = Turnişor = departe. Ieri îmi iau eu inima în dinţi şi zic, hai să încerc să ajung!
Am plecat la 16.35, am ajuns la 16.51, adică în 16 minute, shit, trebuie să îi dau dreptate d-lui Turcu şi n-am încălcat nici o regulă de circulaţie. Ajung acolo, tanti tocmai încuia uşa... se sperie de mine! (asta ar trebui să îmi pună ceva probleme). Na, mă bucur şi eu că am prins-o, îi spun că dacă şi acum găseam închis aş fi făcut o criză de nervi (în picioare sau aşezată, nu contează!) şi vreau să îi plătesc... şi caut, şi caut... şi caut portmoneul în geantă. Ghinion de neşansă... nu e!!! Acum chiar că sînt în pragul unei crize... după atîtea încercări şi atîta timp trecut... nu am banii la mineee! Tanti, înţelegătoare, aflu că stă în Turnişor, mă înţeleg cu ea să le ia acasă că trec mai tîrziu să le iau de la ea!
Ce-am mai păţit... plec, beculeţul pentru benzină aprins de două zile, mă opresc la Mol să alimentez... noroc că nu era nici o pompă liberă, că acum spălam parbrize în benzinărie... uitasem că nu am banii la mine, pînă a plătit cel din faţa mea, mi-am adus şi eu aminte că nu am cu ce, mă rog să nu rămîn în pana... la semafor mi se spală maşina gratis... adică îşi spăla parbrizul cel din faţa mea... jetul de apă zbura direcţionat peste maşina lui, pe parbrizul meu... fain, şi-aşa trebuia să o spăl.
În fine, ieri seară am recuperat posterele de la tanti, cît am stat 10 minute să o aştept în faţa porţii am avut timp şi să mă minunez de fauna urbană: vin doi (gen racheţi, cocalari, sau cum vreţi să le spuneţi), noroc că pe cealaltă parte, cu doza de bere aferentă în mînă, eu îmi blochez instinctiv uşile... şi unul dintre ei se opreşte şi începe liniştit să se p... (micţioneze) pe portiera din stînga a unei maşini parcate, na, aşa ceva chiar n-am mai văzut încă... God, chiar a fost o zi dintr-alea...!!!

marți, 24 martie 2009

Tic, tac... tic, tac...

The way I see green...

Un alt fel de Remy

Uite că am evoluat de la șobolănelul din Ratatouille, Remy, la Firmin, eroul lui Sam Savage. Cartea acestuia,"Firmin. Aventurile unei vieți subterane", vîndută în peste 30 de țări și unul din best-seller-urile anului 2008, a aterizat și la mine pe noptieră. Am citit despre ea în Adevărul și mi s-a părut o carte interesantă de citit copiilor mei seara.
Firmin este un șobolan, din cei 13 născuți într-o librărie dintr-un cartier sărac din Boston, în anii '60. Pasionat de ronțăitul cărților inițial pentru gusturile și aromele diferite, începînd cu paginile rupte din "Veghea lui Finnegan", de James Joyce, cu care mama lui căptușise culcușul, ajunge încetul cu încetul să descopere pasiunea cititului. Noi aici am ajuns cu lectura cărții, picilor mei le place, cînd îi întreb ce vor să le citesc seara îmi spun... aia cu șobolanul, Firmin, așa că sîntem în regulă... mai vedem pe parcurs!

Înger și demon... în Old Friends

Dacă vă gîndeați că "prietenii" noștri stau cuminți, vă înșelați!!! Se pregătesc două noi petreceri tematice: prima, sîmbăta aceasta, după orele 21.00. Un party pentru nostalgici. Tema e șlagăr, Muzica anilor 8o, Corina Chiriac, Dan Spătaru, Mihai Constantinescu, Mihaela Runceanu, Angela Similea, Hruscă, Șeicaru, Cenaclul Flacăra... Cosmin ne promite că dacă nu ne place schimbăm muzica!

Ceva mai periculoasă se anunță a fi petrecerea de sîmbăta viitoare. Ne vom juca de-a Kill Bill sau vom Pulp Fiction-ui. Accesorii recomandate:haină de piele, ochelari de soare, paiete, tocuri, jartiere, pistoale, motoare, sînge, desfrîu, pasiune, control, bombe(sexy), dans și împușcături!!!
Mare artizan de afișe, mare... old friend-ul, Adi Oprea, în traducere liberă, AdiO.


Un elefant se legăna...

Et voila! Colecția mea s-a îmbogățit cu cinci mici și drăguți elefanți. Nu unul, cum o rugasem pe mama mea, cinci!!! Doi din Israel (primii doi din dreapta), unul din Iordania (extrema stîngă) și cei doi din prim plan... grațioși și delicați, alb-negru, din Egipt. Unul este din onix alb iar celălalt, din bazalt. Sper că vă dați seama că tot grupul mamei mele se uita după elefănței... acolo plin de cămiluțe, sfincși, piramide și alte alea în miniatură... dar nu, ea căuta elefanți... :) Evident, sînt super încîntată de noii veniți!
A, și a meritat să ia aparatul meu foto cu ea, au rezultat, pe lîngă mult balast (că m-a depășit la poze, a făcut vreo 800) și cîteva fotografii foarte reușite... probabil voi posta o parte dintre ele, frumoase tare locurile pe unde a umblat, mi-au plăcut mult stîncile declinate în zeci de tonuri de roșu, ocru, galben, portocaliu, ale Petrei.

duminică, 22 martie 2009

Could you be... the most beautiful girl in the world...

Ea e Teodora (fetița Ligiei și nepoțica Ramonei, my best friend in the whole world)... și e chiar una dintre cele mai frumoase fetițe ever! Sîmbătă am fost la botezul ei și m-am minunat cît poate să fie de frumușică și de veselă și de cumințică, foooarte tolerantă la ce se întîmpla acolo, nu a plîns, a suportat cu grație frigul și apa rece din cristelniță. N-am putut să nu v-o arăt!

Grătar la găleată și lighean

Frumos tare astăzi afară... sună Alina că vine să grătărim ceva... lemne ai? am, cum să nu... că pe mama a apucat-o frenezia astă toamnă și a drujbuit cu vecinul mai mulți pomi care erau ei în plus sau în uscare accelerată! Stabilim noi ce și cum va fi în meniu... toate bune și frumoase.
Înainte să vină zic eu că ies să văd ce mai face grătarul respectiv, că știam că e pe ducă... dar nici chiar așa... nu mai avea fund, era tot mîncat de rugină, cînd îl iau să văd cum l-aș putea petici... dezastru total... s-a desfăcut ca domino-ul... a dat cu virgulă.
Cum m-au făcut ai mei fată descurcăreață, mă uit eu prin bazarul care este curtea mea să văd ce seamănă cu ceva utilizabil și am venit cu soluția: una bucată găleată de metal în care se așează frumos una bucată lighean... pe care vine grătarul!!! Evrika! A rezultat instalația de mai sus!
Probabil că ar fi coșmarul tipului de culoare de pe Euphoria, care era maestru șef grătargiu, dar a mers... și am făcut noi piept de pui și mititei și ciupercuțe cu brînză... să te lingi pe degete... sîc, na!!!

Estoy aqui - Old Friends

Cred că ați citit rapid și plictisit post-ul precedent, era mai așteptat de văzut cum a fost la Seara Spaniolă din Old Friends! Răspuns... foarte fain! Din nou o petrecere cu mult dans, ritmuri latino și mare nebunie... punctată cu hăinuțe roșii, sau tăurași negri pe tricouri galbene. Gașca veselă a lui Cosmin 2 a avut de lucru cu imprimarea a patru tricouri tematice, cu texte "spanish".
Cosmin 1 (pe numele lui, Chindriș, vesel proprietar de local pentru prieteni) ne-a pregătit și teste cu 50 de întrebări încuietoare să vedem cît știm și cît nu despre ce este de origine spaniolă. Am știut 46, dar din graba și neatenția specifică vîrstei, am bifat trei căsuțe aiurea așa că am rămas cu doar 43 corecte... :( Poate îl rog să îmi dea și mie testul respectiv să vedem cîți știți răspunsurile (deși nu e ok, pentru că mai aveți și google-ul la îndemînă).
Seara a fost una cospomolită pînă la urmă: Spanish Night cu Irish Beer (Guiness), American Cigarretts (dacă sînt American, Marlboro, că au venit să facă sampling) și Italian Pizza!
Și, ca să vedeți ce ați ratat... clasicul colaj:

Chipuri și locuri din Bangladesh

Vinerea asta am fost la vernisajul expoziției de fotografie și grafică semnată George Vasilescu (Ploiești), în salonul de nefumători de la Atrium (sau Lounge). Aici am văzut un periplu imagistic prin exotismul unei alte culturi, îndepărtate nouă, rezultat în urma celor trei luni de ședere în Bangladesh a artistului. Oameni și locuri... merită să mergeți să o vedeți dacă sînteți prin zonă... favoritele mele sînt puștiul cu tichie turcoaz, dintre fotografii, și... micul singuratic, dintre lucrările de grafică. Foarte expresivă acea silueta ușor aplecată, văzută din spate, mergînd spre nicăieri sau spre întreaga lume.
Au "bifat" evenimentul... poetul Călin Sămărghițan, sculptorii Eugen Petri (Ploiești), Mircea Ignat (Sibiu), profesorul de filozofie Vasile Floare, poeții Dan Herciu, Ariadna Petri, George Precup, fotograful AdiO, actorul și poetul Cătălin Neghină (asta e ceea ce îmi amintesc acum).

joi, 19 martie 2009

Little things

Cred că am mîncat de pe jos... azi am gătit... din nou!!! De data asta, ciorbică de legume (trebuie să recunosc că am mîncat două castroane). De ce vă povestesc asta... eu eram jos în bucătărie, găteam... vine Arin cu un bilet la mine. Scris de Radu, mă invitau la concert (au venit de la bunici cu o chitară cu trei corzi și un pian de jucărie, din ăla chinezesc, de lemn, rămase de la tatăl lor, vă dați seama ce bucurie pe capul meu!!), la el în cameră la ora 7. Bine, era deja vreo 7.30 dar trecem peste asta. Îi spun lui Arin că nu pot veni... gătesc. Fuge Arin sus:
Arin: Raduuu, mama nu vine!
Radu: De ceeee?
Arin: Gătește!
Radu: Ne face de mîncare?
Arin: Nu! Își face ei de mîncare!... Ciorbă!!
Radu: De ceeee?
Arin: Ca să crească bătrînă!
...................................................:)):)):))
No comment

Spanish night

Cum a postat Andreea afişul pentru mîine, cum l-am "împrumutat"! Deabia aştept să văd ce play-list ne pregăteşte Miguel. Oricum, seara se anunţă fierbinte!
Nu uitaţi: mîine seară... flamenco, salsa, tango în Old Friends!

AMR 1

miercuri, 18 martie 2009

Green


Păpică

Am văzut eu că toată lumea se laudă pe blog cu ce a mai gătit el/ea, respectiv partenerul de viață, ca să nu mai vorbim de shomloi sau alte chestii. Așa că mă bag și eu în seamă cu ce le-am făcut azi copiilor. Nu, nu sînt o gospodină sau mamă perfectă. Gătesc rar, dar cînd o fac o cam nimeresc. Chestia de mai sus este o praji cu mere, nucă și scorțișoară. Rapidă!
Bateți două albușuri, adăugați un pahar de zahăr, un plic de zahăr vanilat, gălbenușurile, două pahare de făină, un pahar în care amestecați 1/3 ulei cu 2/3 lapte, un plic praf de copt stins în prealabil cu zeamă de lămîie. Puneți aluatul respectiv în tava dată cu unt și făină, fructe deasupra, de care s-o nimeri, și... la cuptor!
Picilor mei le place... deși Arin își dă la o parte merele, nucile (adică partea mai bună) și mănîncă doar blatul. Deh... zici că e crescut prin vecini... nu seamănă deloc cu copchilul mai mare! Seamănă în schimb cu mine, mofturoasă cînd eram mică, acum mi-a mai trecut...

Visul unei culturi - Bangladesh

Azi m-a sunat poetul Călin Sămărghițan să mă invite să particip vineri 20 martie, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei de fotografie şi grafică a artistului George Vasilescu din Ploieşti, intitulată Visul unei culturi – Bangladesh. Va prezenta expoziția sculptorul Eugen Petri din Ploieşti. Locaţia: Atrium – Lounge. În cadrul vernisajului va avea loc şi un scurt recital de poezie. Vor citi din creaţiile proprii Ariadna Petri (Ploieşti/Accra, Ghana), Dan Herciu, George Precup, Călin Sămărghiţan și subsemnata (cu toții din Sibiu). Expoziţia va dura timp de o lună. Considerați post-ul ăsta o invitație directă de a participa.

A venit barza!!!

Să vă dau şi o veste bună: el e Stephan, micul băieţel mic şi frumos al naşilor mei, s-a născut în 9 martie (din păcate Simona a avut complicaţii medicale aşa că nu am aflat vestea decît ieri seara, ei sînt în Canada, că altfel ştiam eu de mult). După cum vedeţi e un frumuşel şi un dulce, să crească mare şi voinic!

Roman foileton: muri-mi-ar streptococul!

După 4 vizite la laborator, 4 la doctor şi 2 (+1 care trebuie să o fac astăzi) la farmacie... streptococul meu e încă bine mersi. Luni am fost după rezultatul antibiogramei. Conform maximei de mare audienţă... Dracu' nu doarme!... la ce credeţi că e rezistent? La claritromicină = substanţa activă din Fromelid, adică ceea ce am luat eu complet degeaba! Nu chiar degeaba, că mi-era foarte rău de la el, îmi dădea un gust oribil în gură şi atunci juma' de zi după ce îl luam mîncam tot ce prindeam... cred că am un kg în plus... so, rezultate sînt! Mă duc eu luni, din timpul serviciului respectiv la tanti doctor de familie (are cabinetul la 2 minute de unde lucrez), cînd intru, dau de 15 persoane la coadă, mi se moaie genunchii şi plec. O mai sun pe asistentă peste două ceasuri să văd dacă e mai "liber"... nuuu, e mai multă lume decît atunci cînd aţi fost! Ok, am stat eu atît cu streptococul, mai stau o vreme, deja ne-am împrietenit! Merg ieri după-amiază... cu un sfert de oră înainte să înceapă programul de consultaţii... erau 7 persoane înaintea mea. Biiineeee, stau, mai bine de aşa nu va fi! Îmi trebuie reţetă şi trimitere la exudat pentru copii, că s-or fi pricopsit şi ei de la mine. Prima persoană a stat 25 min... deja mă apucase bîţul, mă gîndeam cît mai am, noroc că pentru 2 trebuiau scrise doar nişte reţete, doi erau împreună, am stat cu totul "doar" o oră şi jumătate. Tanti doctor nu părea afectată de rezultatul analizelor mele, că scria clar acolo că sînt rezistentă exact la ce mi-a prescris ea... acum mi-a dat Zinat (cu cefuroximă), 10 zile... stomacul meu va fi sită în curînd... dacă nu trece nici cu ăsta mai există varianta injecţii cu gentamicină combinate cu un antibiotic mai puternic... trimitere gratuită pentru copii nu se poate... nu mai sînt fonduri, veniţi la începutul lunii... totul roz! În dimineaţa asta am fost cu copiii şi le-am plătit analizele!
În concluzie: nu luaţi antibiotice fără analize şi antibiogramă (asta e reluare de la un alt post) şi NU vă îmbolnăviţi în a doua jumătate a lunii sau puneţi bani de-o parte în caz că totuşi insistaţi să o faceţi!

AMR 2

marți, 17 martie 2009

El Diablo Caliente

Din seria... ce vrăji mai fac Andreea și Cosmin în Old Friends... aflați că pregătesc vinerea asta, după orele 21:00, o Spanish Night , ajutați de spiridușul Miguel. Recomand domnilor un trandafir roșu în dinți, o mască de Don Juan sau niște spirit de matador, doamnelor un evantai, floare roșie în păr, mîndrie cît cuprinde și fustițe de fluturat în timpul dansului.

Neo-impresionism

Cred că ați observat pînă acum că îmi plac colajele, pur și simplu mi se pare modalitatea economică de a vă arăta imagini mai multe într-un spațiu mic. Îi mulțumesc lui Valentin Leahu pentru că m-a lăsat să fac poze cu aparatul lui la expoziția de pictură a lui Vitalie Butescu. Mai puteți să o vedeți la Galeria Habitus (în subsolul Bisericii Catolice), pînă în 27 martie. Sper să vă convingă fotografiile de mai sus (chiar dacă mai sînt și picii mei în ele, căutînd "inspirație" în cele mai înghesuite locuri) că merită efortul deplasării. Pe mine m-au atras pentru că se revendică mult din impresionism... un curent care mie îmi place. Sînt multe imagini din Veneția, cîteva din Sibiu, arlechini... cîmpuri înflorite... vă las să le descoperiți.

AMR 3

duminică, 15 martie 2009

Artgotica

Am promis că, pe măsură ce primesc poze de la evenimentele culturale anunţate săptămîna trecută, le voi posta aici. Sîmbătă, la expozițiile de poezie din cadrul serilor artgotice au citit Eugenia Reiter și Liviu Nanu .



Ne-au bucurat, pentru a doua oară la expoziția de poezie Alice Drogoreanu și fotografiile ei (din păcate pentru cei care nu au apucat să le vadă, acestea nu mai sînt în Atrium, sîmbătă a fost ultima seară) și




Mulțumiri lui Călin Sămărghițan pentru că mi-a trimis și mie fotografii de la "întîmplarea" de sîmbătă, după cum știți am un oareșce handicap fotografic.Aici găsiţi cronica evenimentului scrisă de organizatorul lui.

Mamă de copii mîndră și cu puțin mov


Trocuța și stîlpișorul

Pentru că am văzut o foarte haioasă poveste la Adela ce implică femei, mașini și stîlpi, hai să vă povestesc una dintre micile și marile mele pățanii automobilistice!
Eram în primul an de facultate, proaspăt posesor de permis și de mașină (prima, cea mai dragă, un Mitsubishi Colt, singura care a avut și nume de alint... Trocuța). Făceam cursurile pe Dumbrăvii, în clădirea ce împărțea curtea cu ceva instituție militară. Vin eu frumos, pe dreapta, parcarea interzisă, lasă că parchez pe stînga, zic să întorc dintr-una, asta implica și urcatul pe bordură. Problema a apărut cînd am vrut să finalizez manevra și să cobor de pe bordură... răspuns negativ, nici gînd să mai pot da jos mașina. Încerc o dată, de două ori, zici ca mă lipisem cu mama și tatăl super glue-urilor! Mă dau jos... surpriză... între masca mea și motor... un stîlpișor... de metal, din cele în care pe vremuri se pare că stătea un lanț ce înconjura zona verde. Ghinion de neșansă... mașina mea rămasă cocoțată acolo! Mă uit eu în stînga, în dreapta... mi se aprinde beculețul!!! Merg frumos și bătînd nevinovat din gene către militarii ce erau ei de gardă pe acolo sau nușce făceau...
- Bună ziua! Știți am o problemă... mașina... parcarea... stîlpișorul... încă o fluturare din gene... m-ați putea ajuta?
- Vai, dar cum să nu?!
Și unde nu vin ei, trei bucăți militari, îmi ridică Trocuța pe sus și o așază frumușel pe carosabil!
Știu, deja 99,99% din cititorii de alt sex clatină cu condescendență din cap... femeile astea... cine le-o fi pus volanul în mînă?!...

E 15 Martie și mi-e dor

cînd crește, lumina îmi macină clipele

Călin visează
un picior între taste
altul în groapă

oare ce soție să îmi aleg?
să fie gălbie sau brună
să aibă chipul limpede și ceasuri care ticăie la urechi?
uite, poate i-au crescut maci pe tîmple și o apasă întunericul

6113 zile 5 ore 17 minute
e bine că am scris programul ăsta
adunate diminețile par întotdeauna mai multe
dacă El e acolo mă voi întoarce să-ți spun
nu te speria, zidul nici nu e atît de înalt
dacă te înalți pe vîrfuri îl poți ajunge cu sufletul
cu degetele nu, doare întotdeauna să fii prea aproape de El
tu să fii cuminte, voi veghea să nu te zgîrie prea tare rădăcinile
liniștea e bună, mitache, gîndurile mele îți străbat prin ea visele
și mîinile mele te privesc întotdeauna la fel

............................................................
după o vreme a plecat și tata la el
prea îl văzuse de multe ori așteptînd
singur în poartă

AMR 5

Old Friends - Țapinarii

Anunțam cu cîteva zile în urmă o scurtă agenduță de evenimente numai bune pentru bucurat sufletul și pentru decuplat mintea de la rutina cotidiană. Am reușit să le bifez pe toate. Chiar dacă nu am ajuns la vernisaj, am văzut a doua zi expoziția lui Vitalie Butescu împreună cu copiii, cred că ei s-au bucurat mai mult de posibilitățile oferite de spațiul expozițional din subsolul Bisericii Catolice, numai bun de hîrjonit printre arcadele vechi. Pe măsură ce voi primi fotografii, le voi posta.
Astăzi, vă voi povesti despre concertul Țapinarii, de aseară, din Old Friends. Aici, mulțumită lui Cosmin, am avut aparat de fotografiat, mi l-a împrumutat pe al lui, înțelegînd că sînt în pericol să intru în fibrilație fără mărturii foto. Recunosc că nu îi ascultasem prea mult înainte, dar fiindcă o bună prietenă este fan Țapinarii (unul dintre cei doi fani declarați, prezenți la concert, îi vedeți pe amîndoi împreună cu membrii trupei în colajul de mai sus) n-am putut să ratez evenimentul. A fost o surpriză plăcută, două voci ce se completează foarte bine... una joasă, adîncă, cealaltă subțire, înaltă, mai puternică. Nu sînt critic muzical așa că nu voi insista pe calitățile acustice sau melodice, vă spun doar că mi-au plăcut mult și pentru cum sunau două voci și o chitară, și pentru texte, și pentru atmosfera creată de Cosmin Covei și Adrian Tănase. În stînga sus îi vedeți alături de Andreea și Pușa, doi dintre cei trei "Old Friends", care au pornit această puțin afacere, mult mîini întinse și inimi deschise cu drag pentru prieteni vechi și pentru viitori prieteni.

Bineînțeles, după concert s-a lăsat cu chef, dans pînă la ore mici, din nou multă muzică bună și oameni fără fițe, frumoși nebuni ai marilor orașe... (nu ai lui Fănuș Neagu, ai Sibiului).

Și în final, o mostră din ce cîntă Țapinarii:



P.S. Nu am uitat, i-am întrebat pe băieți ce culoare are piticul din "Sunt fericit"... mi-au răspuns inițial că este mov... văzînd că insist totuși că s-ar putea să fie albastru, Cosmin Covei mi-a răspuns foarte înțelept și diplomatic... piticul este așa cum îl vede fiecare...
P.S.2 Cu voia tatălui său, am inclus în colaj figura celui mai tînăr participant la concert, Tudor cred că îl cheamă, o figură de băiețel.

sâmbătă, 14 martie 2009

AMR 6

Computerland

Săptămîna trecută am făcut un sondaj, inspirat de un articol citit în presa centrală, potrivit căruia 89% din tinerii cu vîrsta între 19 și 29 de ani din Germania ar renunța la partenerul de viață pentru computer sau mașină, iar 97% nu concep viața fără telefon mobil. Întrebarea era dacă ați renunța la partenerul de viață pentru computer? Au răspuns 25 de persoane, marea majoritate, 20 (80%), au dat un răspuns negativ, mă bucură faptul că la noi nu e lumea atît de înnebunită după lumile virtuale, nu am primit nici un răspuns afirmativ, un singur nu știu (4%) iar 4 (16%) ar folosi poate computerul ca pretext pentru a scăpa dintr-o relație. Zic eu că stăm bine... deși ieri, cînd l-am luat pe fiu-meu de la școală, pe trotuarul din față, unul din doi copii sub 10 ani vorbea de zor la mobil. Lucru cu care nu sînt de acord. De ce le iau telefoane mobile copiilor la vîrsta asta nu pot să pricep... pentru că are colegul, pentru că dă bine să zici că are progenitura ta mobil, habar n-am! Oricum, nu mi se pare în regulă. Și nu sînt de acord nici cu o parte din temele care se dau acum (din fericire încă nu a fost cazul la Radu) și care se pot rezolva doar cu ajutorul computerului și al căutării pe net.
P.S. Editare ulterioară: cred că trebuie să avem mare grijă și cu televizorul în viața copiilor noștri. Un caz dramatic mi-a fost povestit de o prietenă, psiholog în București. Era vorba despre un băiețel, în jur de 5 ani, părinții cu carieră, mult timp plecați, atunci cînd ajungeau acasă nu mai aveau timp/chef/energie pentru copilul lor. Îl lăsau ore în șir închis în cameră, în fața televizorului, la desene animate. Copilul a ajuns la psiholog pentru că nu știa să vorbească decît în replici din filmele de desene animate. Pur și simplu, alte asocieri nu știa să facă. E foarte, foarte trist, nu vorbim de copii abandonați aici, din blamatele centre pentru copii orfani sau din sate pierdute, cu părinți plecați la cîmp, vorbim de capcanele orașului și ale carierei.

vineri, 13 martie 2009

Elephants on wheels

Azi am avut un fel de acces de frenezie bloggeristică... și nu mă pot opri pînă nu vă arăt o mostră de Lithuanian design . Cînd am văzut elefănțeii respectivi mi-au făcut ochii ca flipper-ele. Am și "împrumutat" fotografia.

De inimă albastră

Dacă tot am învățat ceva nou astăzi, trebuie să profit. Încă o recomandare muzicală, dacă piesa de mai devreme mi-o recomandase Mihaela, acum am primit o suuuper melodie de la vară-mea


Parcă pe melodia asta poate să vină și unul dintre străinii lui Brylu să mă strîngă în brațe!

Drive test

Am găsit eu pe blog-ul lui Gigel și apoi la Lucian, un link către un test pentru șoferi... l-am făcut și ete ce-a ieșit...
Profesor la volan
Dap... ceva de genul... nu zic că n-aș fi excesiv de prudentă, dar nu sînt începătoare, conduc de prin '94 și e muuult, nu prea îmi place sportul ăsta... am și zile cînd conduc foarte prost (zilele alea din lună) dar în general zic eu cum că mă descurc.

My "Tonsiles" Saga!

Vă amintiți poate povestea cu vizita mea la doctor de săptămîna trecută. Ei bine, are și o continuare... Duminică am luat ultima tabletă de antibiotic (groaznic antibioticul respectiv, nu vi-l recomand călduros, Fromelid îi zice lui), luni încă simțeam că gîtul meu nu este cum trebuie, marți la fel... mă duc să mi se recolteze un exudat faringian, să vedem ce zice... Merg eu la cabinet... nici un cadru medical, pînă la urmă o tanti de pe acolo zice că îmi ia ea proba și să merg cu ea la laborator. Ok... luat probă, mulțumit, merg la laborator, cu antibiogramă durează două zile. Foarte frumos... merg eu ieri după rezultat: negativ! Hmmm... tanti cred că a ghicit dezamăgirea pe fața mea...
- vă doare în gît?
- da, doamnă, mă doare, și după cinci zile de antibiotice!
- ați mîncat azi? (era 11)
- da... :(
- în ultimele două ore?
- nuuuu :)
- bine, vă mai recoltez o dată... vedem, poate crește ceva! vă dau și numărul de telefon de aici, sunați, vă spun dacă a crescut ceva!
(foarte drăguță tanti... și a scotocit temeinic cu bețișorul respectiv în gîtul meu, de credeam că îi fac o bucurie, cu toată mîncarea mea mai veche de două ore)
Azi o sun... bună ziua... sînt eu... bla, bla... a crescut ceva?
- daaa, e gata, puteți veni să luați rezultatul!
- și antibiograma?
- și
Cool! Mă ambalez și plec, nu e departe de serviciu, merg pe jos, cînd ajung acolo, tanti încurcată rău... știți, n-am avut cum să vă sun, am încurcat Cristinele, că mai era una, cu antibiograma făcută, a dvs. nu e gata, da, e streptococ... veniți luni după antibiogramă... îmi pare foarte rău că v-am mai pus pe drum!...
Na... și uite așa, luni merg iar, îmi iau rezultatul și să văd cu ce antibiotic îi dau în cap streptococului respectiv, fir-ar el să fie albastru!
Morala fabulei: nuuu luați antibiotice fără analize prealabile, că le luați degeaba! Luni îmi car și copiii respectivi, să le scotocească și lor prin gît!

Cît trăiește omul, învață!

Un nou episod din Cristina și computerul... cum să pui pe blog un clip de pe you tube... cu ajutorul d-lui Turcu . Să vedem ce iese:

joi, 12 martie 2009

I'm the Tinman!

Nu știu alții cum sînt... dar eu parcă v-am lăsat cam mult timp fără piticii albaștri! Colecția mea de elefănței este, am precizat, doar vîrful iceberg-ului. Mai am... destul de mulți și de dimensiuni variate. Dacă în cazul elefănțeilor abordarea istorică a problemei a fost mai ușoară, în sensul că mai țin minte cînd m-au apucat piticii cu elefanți... de unde i-am cumpărat/primit... în cazul cutiilor de metal e mult mai greu.
Nu mai țin minte care a fost prima cutie de metal din colecția mea... știu doar că s-au adunat zeci în ani, și mai vechi și mai noi. Cele vechi le am o parte de la Paul, cel mai bun prieten al meu, în caz că nu v-am spus deja (v-aș trimite să îi vizitați galeria de antichități din Piața Mică, dar, din păcate este cu circuit închis, în sensul că nu are pentru moment nici o fătucă/un fecior să îi vîndă lucrușoarele), o parte de prin tîrgul de vechituri din Obor, o mică parte de unde s-a nimerit. Iar cutiile noi sînt chiar de peste tot: de la cafea, biscuiți, bomboane, cumpărate goale de prin magazine de decorațiuni interioare... greu de gestionat treaba asta!
Nu m-am putut abține să mai pun imagini cu colecția (completă de data asta) de elefănței...

Ca actualizare: mama mea este deja prin Israel... va mai merge și în Iordania, la Petra (sînt invidioasă pentru treaba asta!) și în Egipt... are temă de casă să vină cu cel puțin un elefănțel de acolo...
P.S. A văzut Mihaela post-ul ăsta și am primit o dedicație muzicală asortată... Remember the Tinman – Tracy Chapman

marți, 10 martie 2009

Italofilă... nu caut italofobi sau anyfobi...

Am citit aici și aici două puncte de vedere diferite pe marginea aceluiași subiect, o petiție online pentru boicotarea afacerilor și produselor italienești în România, ca și posibilă strategie de luptă pentru... asta nu e foarte clar pentru mine: imaginea bună a României și românilor în lume?; imaginea proastă a Italiei?; dă bine să facem și noi una din asta?...
Am fost tentată să las un comentariu pe ambele bloguri, am renunțat dîndu-mi seama că aceste comentarii ar fi echivalat unui post independent, la ce vroiam eu să spun legat de acest subiect.
În primul rînd că nu sînt de acord cu generalizările de orice fel.
În al doilea rînd că nu înțeleg cum cred cei care încurajează această petiție că li se va da o "lecție" italienilor. O lecție de ce? că nu sîntem mai buni decît extremiștii lor? că nu vedem dincolo de substraturile politice ale mediatizării excesive și deformate ale cazurilor de infracționalitate română și rromă în Peninsulă?
În al treilea rînd, unul dintre cei doi bloggeri citați mai sus, face o listă a afacerilor din Sibiu care ar trebui boicotate în viziunea lui... Mda, ce nu știe respectivul, ce nu știu probabil mulți este că patronul celor mai multe dintre localurile vizate și familia lui sînt printre susținătorii activi ai României și ai culturii noastre în Italia, au venit aici, s-au îndrăgostit de locurile astea, și-au adus să vadă prietenii, prietenii prietenilor, le-au organizat tururi prin țară (nu, nu au agenție de turism, au făcut toate astea pro bono, așa cum fac și eu cu cauzele în care cred!), la ei în casă se mănîncă pe table mat (scuze, chiar nu știu cum le spune în română) cu imagini din Sibiu și din Bran, nu știu cîți români "patrioți" fac lucrul ăsta.
Și în al patrulea rînd, ultimul din post-ul ăsta, nu ultimul posibil, marele scriitor și filozof italian Umberto Eco îi apără pe românii din Italia și denunță manipularea mediatică și politică ce a dus la situația actuală...
Chiar credeți că petiția asta are vreun sens, că avem nevoie de vînători de vrăjitoare închipuite?!

De prin tîrg

Cu mulți-mulți ani în urmă făceam o emisiune săptămînală la Antena 1 Sibiu, Agenda Culturală, în care anunțam evenimentele culturale ale următoarei săptămîni și treceam în revistă cele întîmplate. Acum încerc o mini replică, prima ediție este miniaturală, promit să îmi fac temele mai bine pe viitor. Ce vă propun:

- Teatrul la cafea , mîine, 11 martie, orele 21.00, în Old Friends. Marius Damian va juca în piesa Netotu', o adaptare a piesei lui Isaac Bashevis Singer şi a lui Jean Claude Carriere, în regia lui Cristian Juncu;


- Vernisaj vineri, 13 martie, la orele 18.00, Galeria din subsolul Bisericii Catolice, unde îşi desfăşoară activitatea Habitus. Expune pictorul Vitalie Butescu , artist născut în Republica Moldova ce trăiește la București și are deja un renume internațional;

- Seară Argotică , sîmbătă, 14 martie, orele 17.00, în Atrium, salonul de nefumători, o nouă întîlnire cu poezia. Își expun creațiile: Eugenia Reiter (Slatina), Liviu Nanu (Roşiorii de Vede) și Dan Tristian (Târgu Jiu). Vă recomand evenimentul fie și doar pentru participarea lui Liviu Nanu, prozele sale scurte din volumul Cârciuma lui Bicuță sînt o încîntare, amintind mult de Poiana lui Iocan;

- Concert Țapinarii , sîmbătă, orele 21.00, dacă tot ați ieșit la seara de poezie, nu schimbați mult locația și veniți în Old Friends să ascultați folk alternativ. Veți putea asculta versuri de genul: Fericirea-i un lucru mărunt/E o aripă care vibrează/Fericirea-i un lucru mic/Un pitic, ce dansează. Eu va trebui să îi întreb neapărat pe băieți dacă piticul ăsta e albastru... :)


Și, în final, neapărat un desfășurător al serilor de karaoke despre care știu eu (știu că vă întrebați ce caută astea la agenda culturală dar, fiți îngăduitori!):
- Luni: Corlaciu în Bohemian Flow, Nuțu în Jurnal
- Marți: Nuțu în Jurnal, Corlaciu în Red Carpet
- Miercuri: Corlaciu în Oldies, Nuțu în Jurnal
- Joi: Corlaciu în Club 17, Tudor (cred că așa îl cheamă) în Old Friends și, cred că mai era cineva în Kubatta
- Vineri: Dani, în Fellini
- Sîmbătă: Corlaciu în Premier

duminică, 8 martie 2009

Purple Party

Mă gîndesc că poate unii dintre voi așteaptă vești de la atît de mediatizata petrecere mov... din Old Friends. Luînd lucrurile cronologic, ieri, înaintea petrecerii am fost cu Gabi și Alexandra la o tură de shopping frenetic... și mov... Eu aș mai fi avut nevoie de o fustiță mov, pentru că în rest, mulțumită expediției mele la Roma, aveam de toate. Pînă la urmă nu am găsit-o dar m-am mulțumit cu una gri. Am făcut un colaj cu cele mai inspirate momente... subscriu la părerea oricărui bărbat care se respectă... shopping-ul este o experiență traumatizantă și foarte obositoare (asta nu se vede în pozele noastre, încă eram la început aici și ne distram... apropos, nu aveți idee cîte doamne și domnișoare am văzut luînd la cabinele de probă articole mooov), ce putem face, mai este nevoie și de asta din cînd în cînd!
Buuun... revenind la petrecere... aceasta a fost cu mai mult sau mai puțin mov, în funcție de garderoba fiecăruia... eu am cîștigat un premiu, împreună cu tînărul din imagine... o sticlă de whisky și ciocolată, el nu a primit și ciocolată așa că pot considera că am luat Marele Premiu... :))) Din whisky nu am gustat, l-am oferit prietenilor și cunoscuților sau necunoscuților de față, în schimb am mîncat ciocolată... yummy... cu alune de pădure, dacă ar fi fost și amară, mîncam și mai multă... mai bine că nu a fost! Am văzut că a fost și unul dintre băgătorii de seamă , îmi spusese Cosmin (= prietenul Andreei, patroana localului, îi vedeți în colaj în stînga jos) că au venit și persoane care citiseră la mine pe blog de petrecere și m-am bucurat. Sper că s-au simțit bine. Pentru mine a fost fun... am dansat (inclusiv pe scaunele de la bar, dar asta nu vă arăt), am cîntat, am făcut party în baie... cu melodia serii... who left the dogs out, întîmplător ăsta este și unul dintre tag-urile mele... Îl vedeți în poze și pe Harry, vînzătorul de flori din zona centrală a orașului, un personaj inedit și oarecum boem, a dansat și el, mi-a făcut cinste cu apă plată... pentru că i-am făcut poze... am văzut că îi plăceau mult melodiile retro, rock... Vă las cu... puțin mov și cu amintirea unei seri reușite...

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service