Orele mele

Acum un an şi jumătate am văzut prima dată "Orele" lui Stephen Daldry. Un film care m-a impresionat, pe care l-am revăzut acum două săptămîni şi care rămîne între cele cîteva filme care m-au marcat. Poate datorită senzaţiei de neîmplinire acută, locul comun în destinele celor trei femei. Finalul este memorabil. Cred că se vede lucrul ăsta şi după clipuleţele adăugate de mine pe blog. Dacă n-aţi făcut-o încă, ascultaţi măcar Philip Glass - The hours, parte din coloana sonoră a filmului... şi, neapărat, scena finală.
Ştiu că după ce am văzut filmul am scris nişte versuri, pentru că mă bîntuiau... "orele"... mele, ale Virginiei Woolf:
Nu se compară cu finalul filmului... dar, din cînd în cînd mai dau şi eu cu creionul pe hîrtie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara asta nu mă/ne vrea!

Anotimpurile și igiena

Am făcut săpun!