Fortuna

Mă întreb uneori cît ţine de şansă cît de "îngerul" (sau spiritul) păzitor din ceea ce ni se întîmplă. Acum două zile mă uitam cu o fascinaţie (morbidă, recunosc) la fotografiile de la înmormîntarea învăţătoarei din Daia. În aceeaşi seară am aflat că m-aş fi putut uita atunci la acelaşi lucru dar cu mama mea. Îmi spusese săptămîna trecută că i-a căzut o piatră în cap, pe centru, noroc că avea gluga, că are cucui. Cum eu am un fel de ecran între mine şi ea, care să oprească cumva poveştile nesfîrşite şi neinteresante pentru mine (ştiu, sînt o groaznică!!!) n-am băgat prea tare în seamă ce mi-a spus. În aceeaşi zi în care văzusem pozele, îmi spune din nou, cu precizarea că piatra i-a căzut în cap în acelaşi loc, cu trei zile înainte. Probabil era o avanpremieră a ceea ce urma să se întîmple. Aici există două aspecte: unu, sînt uşurată că nu i-a căzut leul în cap mamei mele; doi, mă gîndesc şi eu şi se gîndeşte şi ea dacă n-ar fi putut spune cuiva despre ce s-a întîmplat şi astfel să fie evitată tragedia ulterioară. Problema e dacă ar fi băgat-o cineva în seamă, recunosc că mie mi-a trecut razant pe lîngă urechi şi nu m-am gîndit să aprofundez ce i s-a întîmplat.
Revenind la şansă, am avut-o şi eu, cu ani în urmă, mă plimbam cu verişoara mea, iar de la etajul pe atunci liceului Economic, a căzut tot geamul uneia dintre ferestrele mari, jos, în faţa noastră. Ţăndări s-a făcut, a fost chestie de întîrziere de secunde, dacă mergeam doar puţin mai repede, al nostru era! În primă fază am înmărmurit apoi am început să rîdem ca proastele, asta ni se întîmplă des atunci cînd sîntem stresate...
Morala celor de mai sus: staţi departe de clădiri, nu se ştie niciodată! Ştiu că e imposibil şi n-ar trebui să ne gîndim la drobul de sare! Cum mai ştiu şi că nu îţi poţi păcăli cu adevărat destinul!

Comentarii

  1. Împotriva lui Hitler au fost zeci (da, zeci) de tentative de asasinat. Aia care a reuşit a fost după ce răul era deja făcut. Istoria avea nevoie de Hitler.
    Nu, n-are nicio legătură cu mama ta :)) Dar destinul are cărările lui. În ţări vest-europene au căzut acoperişurile stadioanelor şi au omorât zeci de oameni. Se întâmplă. E drept că trebuie să fim atenţi, să prevenim. Dar nu poţi fenta moartea. Ea te poate fenta pe tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Adela, dar parcă tot am aşa, o strîngere de inimă că s-ar fi putut face ceva! Aici mă contrazic pentru că tot eu afirm, la fel ca şi tine că nu poţi să fentezi moartea sau destinul.

    RăspundețiȘtergere
  3. lasa gandurile astea. nu fac bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Alung gîndurile respective... o vreme! Și pic în superficiala dar minunata "frenezie mov"!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena